Creditor's pledge sale upheld: debtor's appeal deemed unfounded, sale of Mercedes collateral affirmed.
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the debtor's appeal as unfounded, affirming the lower court's decision that had authorized the sale of pledged collateral (a Mercedes C 180) to satisfy the creditor's claim; consequently, the initial order permitting the public sale of the pledge remains in force after this final, irrevocable decision. The dispute arose from a commercial pledge and credit agreement where the debtor defaulted on installment payments, leading the creditor to seek judicial authorization for the pledge sale under Article 482 of the Commercial Code; the debtor argued that the entire debt was not yet due because the credit's maturity date was later, but prior rulings had changed the outcome, with the appellate court ultimately upholding the creditor's right. The Supreme Court reasoned that since the debtor undertook successive performance obligations under the contract, the creditor could demand the pledge's sale upon default, as contractual terms constitute the law between the parties under Article 969 of the Civil Code, and the contract's clauses set payment installments and default sanctions. The court found the exigibility of each installment and the debtor's failure to pay were correctly assessed, satisfying the requirements of Article 482 of the Commercial Code for authorizing the pledge sale.
Legislator headnote
AI generatedart. 969 C. civ; Creditor's pledge sale upheld: debtor's appeal deemed unfounded, sale of Mercedes collateral affirmed: Instanța a reținut că prestațiile succesive, la care s-a obligat debitorul, dă dreptul creditorului să ceară realizarea gajului, în cazul în care acesta nu s-a conformat întrucât, față de dispozițiile art. 969 C. civ., contractul este legea părților.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanța, prin ordonanța nr. 1872 din 10 iulie 2000, a admis cererea formulată de reclamantă și, în baza art. 482 C. com., a autorizat vânzarea gajului ce face obiectul contractului de gaj nr. 4220/1999 transcris sub nr. 614/1999, respectiv, autoturismul marca Mercedes C 180.
S-a dispus ca vânzarea să se facă în public, prin executorii judecătorești de pe lângă Tribunalul Constanța, la 28 iulie, ora 10.
Prin sentința civilă nr. 1966/ COM din 1 august 2000, s-a admis opoziția formulată de S.C. A.P. S.R.L. și a schimbat, în tot, ordonanța nr. 1872 din 10 iulie 2000, în sensul că a respins cererea creditoarei B.I.R., ca nefondată.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 935/COM din 23 noiembrie 2000, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei și a admis apelul formula de B.I.R., a schimbat în tot sentința nr. 1966/COM/2000, în sensul că a menținut ordonanța din 10 iulie 2000 a Tribunalului Constanța.
Instanța a reținut că prestațiile succesive, la care s-a obligat debitorul, dă dreptul creditorului să ceară realizarea gajului, în cazul în care acesta nu s-a conformat întrucât, față de dispozițiile art. 969 C. civ., contractul este legea părților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs debitoarea, susținând că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 482 C. com., întrucât vânzarea gajului nu poate fi cerută decât în caz de neplată la termen a întregii datorii, or, în conformitate cu contractul de împrumut, creditul este scadent la data de 14 mai 2000.
Recursul nu este fondat.
Rezultă din materialul probator, administrat în cauză, că, prin contractul de credit încheiat de părți, debitorul s-a obligat la prestații succesive, termenele și sancțiunea nerespectării acestora fiind prevăzute în art.16, 19 și 24 din contract.
Prestațiile succesive, la care s-a obligat debitorul, dă dreptul creditorului să ceară realizarea gajului, în cazul în care acesta nu s-a conformat întrucât, potrivit art. 969 C. civ., contractul este legea părților.
Așa fiind, critica debitoarei este neîntemeiată întrucât împrumutul contractat nu s-a acordat cu condiția să fie restituit integral, la data de 14 mai 2002, ci cu plata în rate a sumelor convenite chiar de părți.
Cum instanțele au apreciat corect exigibilitatea fiecărei rate și neîndeplinirea obligației de rambursare asumată de debitoare la datele stipulate în contract, astfel că în mod just au reținut că, în speță, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 482 C. com. pentru a se autoriza vânzarea gajului.
În consecință, decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care Curtea, în conformitate cu art. 316 și 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A.P. S.R.L. Constanța, împotriva deciziei nr. 935 din 23 noiembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.