Pension Annulment Affirmed: Refugee-Child Status Extends to Post-Treaty, Foreign-Born Claimant Under Law 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București reclamantul I.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii a Municipiului București anularea hotărârii nr. 17258/42 din 18 martie 2009 și totodată obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 fiind născut în perioada de refugiu a părinților săi.

In motivarea acțiunii, reclamantul, a arătat că s-a născut la data de 02 aprilie 1943 în localitatea Iepurești, raionul Mihăilești, în perioada în care familia acestuia a fost strămutată din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din anul 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul s-a născut la 3 ani după data strămutării părinților.

Prin sentința civilă nr. 3094 din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 17258/42 din 18 martie 2009 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu 1 februarie 2009,.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a dovedit prin probele administrate că s-a născut la data de 02 aprilie 1943 în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, respectiv localitatea Iepurești, raionul Mihăilești, făcând obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta, Casa de Pensii a Municipiului București, considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 reclamantului, deoarece acesta nu era născut în 1940 când a avut loc schimbul de populație ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 și având în vedere faptul că acesta s-a născut în România și nu în Bulgaria, nu se poate face dovada persecuției etnice pe care reclamantul o invocă.

Arată recurenta că reclamantul I.I. s-a născut la 3 ani de la semnarea Tratatului de la Craiova din 1940, iar Legea 189/2000 nu îi prevede ca beneficiari pe moștenitorii celor care de drept ar fi putut beneficia de prevederile acestei legi.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta - începând cu data nașterii sale, respectiv 2 aprilie 1943, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

In consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 3094 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.