Carrier liability for cargo loss despite intact external seals: presumption of fault and market value of goods including taxes

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, sub nr. 7967/2000, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala P. Iași, a chemat în judecată pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Iași, S.N.P. P. SA, sucursala P.S. și sucursala P.Z., pentru ca pârâta, ce va fi găsită în culpă, să fie obligată la plata sumei de 17.079.611 lei, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea a 1.350 kg. benzină lipsă, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat că, la data de 14 aprilie 2000, S.N.P. P. SA, sucursala P.S., prin sucursala P.Z., i-a expediat benzină premium II, iar vagonul a ajuns la destinație cu sistemul de sigilare violat, ce nu asigura integritatea mărfii, permițând ridicarea capacului la domă cu cca. 3 cm, iar la recepție s-a constatat o lipsă cantitativă de 1.350 kg, potrivit procesului-verbal nr. 31 din 2000 și nr. 268 din 19 aprilie 2000.

Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, arătând că litigiul dintre reclamantă și pârâtele sucursale ale acesteia nu este de competența instanțelor de judecată, întrucât aceste pârâte sunt părți componente ale aceleiași unități cu personalitate juridică, iar problemele litigioase dintre ele, țin de competența conducerii societății.

Pârâta a mai invocat și excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Prahova, arătând că nici locul nașterii obligației și nici locul plății nu se află pe raza Tribunalului Prahova și a solicitat declinarea cauzei la Tribunalul Iași.

Pe fondul cauzei a susținut respingerea acțiunii, întrucât vagonul a sosit cu sigiliile intacte, iar jocul de la capacul domei s-a observat abia după desfacerea fluturilor și înlăturarea acestora.

Cu privire la întinderea prejudiciului a susținut că acesta nu este dovedit.

Prin sentința nr. 1449 din 7 octombrie 2000, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea reclamantei. A respins excepția necompetenței materiale și a necompetențelor teritoriale, ca nefondate. Pe fondul cauzei a obligat pârâta S.N.T.F.M. C.F.R M., sucursala Iași, la plata sumei de 17.076.611 lei, contravaloare a 1.350 kg benzină, cu 1.441.368 lei cheltuieli de judecată.

A respins acțiunea față de celelalte pârâte ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut, cu privire la excepțiile invocate, că pârâtele, sucursale ale reclamantei, figurau parte din contractul de transport și, deci, trebuiau să fie chemate în instanță, pentru opozabilitatea hotărârii. În ceea ce privește excepția de necompetență teritorială, s-a argumentat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 20 pct. 4 și 5 C. proc. civ., astfel că instanța locului de plecare este Tribunalul Prahova.

Pe fondul cauzei, instanța a motivat soluția, reținând că, prin actele de constatare, s-a stabilit o lipsă de 1.350 kg benzină la destinație, în situația în care capacul de la domă se putea ridica cu 3 cm, potrivit convenției părților, jocul acestuia permite doar 5 mm, inclusiv.

S-a motivat, în speță, că sunt incidente prevederile art. 83 din Regulamentul de transport, în sensul că C.F.R. a preluat marfa fără obiecțiuni, confirmând, prin aplicarea ștampilei și semnătură, că acesta este corespunzător tehnic și comercial.

Cu privire la întinderea prejudiciului, instanța a reținut că, potrivit notei de debitare-creditare, reclamanta a achitat integral taxele și accizele sucursalelor care i-a transportat produsele petroliere, astfel că daunele pretinse de reclamantă sunt întemeiate în valoarea arătată.

Împotriva hotărârii Tribunalului Prahova a declarat apel pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 788 din 13 iunie 2001, a respins apelul ca nefondat.

Cu petiția înregistrată la data de 9 iulie 2001, pârâta C.F.R. M., sucursala Iași, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.

Recurenta reiterează în recurs motivele de apel, criticând hotărârile atacate sub următoarele aspecte:

- soluționarea greșită a excepțiilor de necompetență materială și teritorială, iar în fondul cauzei,

- aplicarea greșită a prevederilor Regulamentului de transport, în sensul că vagonul în litigiu neprezentând urme de violare, răspunderea nu cade în sarcina cărăușului, iar întinderea prejudiciului nu a fost dovedită de reclamantă, despăgubirea fiind doar la nivelul de 5.393.025 lei, neincluzând alte taxe și accize, cum greșit au acordat instanțele de judecată.

Recursul nu este fondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează.

Excepțiile de necompetență materială și teritorială invocate de recurentă la fond și apel au fost corect soluționate, având în vedere dispozițiile art. 10 pct. 4 și 5 C. proc. civ., care reglementează competența teritorială alternativă, reclamanta având alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente, conform art. 12 C. proc. civ.

Cu privire la fondul cauzei, deși marfa a ajuns la destinație fără urme de scurgere din conținut și cu toate sigiliile intacte, conform procesului-verbal nr. 31 din 2000, totuși, în același act constatator s-a menționat că sigiliul de la domă permitea ridicarea capacului cu circa 3 cm, fiind posibilă sustragerea din conținut.

Cum pârâta a preluat marfa fără obiecțiuni, fiind, deci, răspunzătoare de integritatea mărfii preluată spre transport, rezultă că, pentru lipsa cantității de marfă, la destinație, răspunde cărăușul pârât, ce avea obligația să nu îi preia vagonul ce nu asigura integritatea mărfii.

Pârâta nu a răsturnat prezumția legală de culpă, cu privire la deficiențele mijlocului de transport, astfel că nu operează nici cauza de nerăspundere și nici toleranța de 2%, prevăzute de art. 83.9.1 din Regulament.

Cu privire la critica acordării unor despăgubiri calculate nelegal, Curtea reține, de asemenea, că ambele instanțe au apreciat corect întinderea prejudiciului, stabilind că în prețul curent al mărfii intră și obligațiile financiare datorate bugetului, de altfel, achitate de reclamantă, așa cum rezultă din nota de debitare-creditare.

În fapt, este vorba de o pagubă în patrimoniul reclamantei, nu în raport de prețul menționat în actele care însoțesc transportul ce este valabil doar pentru decontările între subunități ale S.N.P. P., ci în raport cu prețul curent al mărfii, fiind posibilitatea de a–și procura o cantitate egală de produs cu cea pierdută, care să asigure destinatarului păgubit prin pierderea mărfii.

Prin urmare, Curtea reține că instanțele de recurs sunt neîntemeiate în raport cu considerentele ce preced, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, prin S.M.F. SA, Agenția teritorială Iași, împotriva deciziei nr. 788 din 13 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 martie 2003.