Unpaid agricultural service credits: sufficiency of expert evidence and requirements for cassation based on unexamined decisive proof
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts’ decisions that had rejected the original claim, and ordered the appellant to pay the respondent 2,000,000 lei in legal costs; the case concerned a commercial dispute where the plaintiff sought payment for unpaid agricultural services and associated interest, but failed to prove its entitlement after the first instance and appellate courts relied on an expert opinion demonstrating that the contractual obligations were fully satisfied. The high court held that the grounds for cassation under Articles 304(9) and (10) of the Civil Procedure Code were not met because the appellant failed to identify specific, decisive evidence that had been overlooked by the lower instances, and did not substantiate the alleged error of law, resulting in the finding of procedural fault and the imposition of costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 10 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 274 alin. (1) C. proc. civ; Unpaid agricultural service credits: sufficiency of expert evidence and requirements for cassation based on unexamined decisive proof: În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat, în esență, că instanțele și-au întemeiat hotărârile în mod greșit, pe expertiza efectuată în cauză, ignorând celelalte probe administrate, critică care se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 147, pronunțată la data de 28 februarie 2001, în dosarul nr. 734/2000, secția comercială a Tribunalului Buzău a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. Buzău SA, în contradictoriu cu pârâta, Asociația A.P., prin care a solicitat obligarea acesteia să-i plătească suma de 14.304.640 lei, cu titlu de credit restant; suma de 43.109.183 lei, cu titlu de dobânzi aferente și cheltuielile de judecată, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale, din probele administrate rezultând că lucrările agricole finanțate de reclamantă și executate în beneficiul pârâtei au fost, în totalitate, plătite de aceasta.
Apelul formulat de reclamantă, împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr. 792, pronunțată la data de 13 iunie 2001, în dosarul nr. 3566/2001.
Spre a hotărî astfel, instanța de apel, analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale, incidente soluționării cauzei, a constatat că legalitatea și temeinicia acesteia nu este afectată, întrucât instanța de fond a manifestat rol activ, a lămurit toate aspectele necesare soluționării corecte a litigiului, a analizat, față de contractele încheiate între părți, succesiv, modul de executare a obligațiilor contractuale rezultate din contractul nr. 107 din 1994, în contextul executării obligațiilor contractuale derivate din contractul nr. 149 din 1993, a cărui executare se întindea și pe parcursul anului 1994, și a respins, cu justețe, cererea reclamantei de efectuare a unei noi expertize, ca fiind inutilă, în condițiile în care a doua expertiză efectuată în cauză de expertul A.C., completată de 2 ori, a răspuns obiecțiunilor și a analizat în mod judicios executarea obligațiilor contractuale asumate de pârâta-intimată, prin contractele ce formează obiectul litigiului.
Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta-reclamantă, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat, în esență, că instanțele și-au întemeiat hotărârile în mod greșit, pe expertiza efectuată în cauză, ignorând celelalte probe administrate, critică care se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că prima instanță de control judiciar a avut în atenție întreg materialul probator administrat în cauză, iar recurenta nu a indicat care sunt probele încuviințate și administrate, asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat, spre a se putea verifica în ce măsură acestea erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Așa fiind, cum pentru a putea obține modificarea unei hotărâri judecătorești, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie îndeplinită atât condiția nepronunțării asupra unei dovezi administrate, cât și condiția ca aceasta să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, și cum, în lipsa identificării de către recurentă a unor atari dovezi, nu se poate verifica îndeplinirea cumulativă a cerințelor evocatului text legal, constatând, deopotrivă, că motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deși a fost invocat, nu a fost dezvoltat, pentru a face posibilă analiza temeiniciei acestuia, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.
Reținând culpa procesuală a recurentei și dreptul intimatei de a fi despăgubită cu suma reprezentând cheltuielile de judecată efectuate justificat în recurs, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 2.000.000 lei, cu acest titlu, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.C. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 792 din 13 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, ca nefondat.
Obligă la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată, în sarcina recurentei.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 5 martie 2003.