Scope of jurisdictional competence for deontological versus disciplinary sanctions in judicial self-governance
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the Superior Council of Magistrature, modified the appellate decision, and dismissed the plaintiff association’s claim as unfounded, thereby upholding the validity of the contested Council decision. The dispute concerned an administrative action challenging the amendment to the Council’s Regulations on Organization and Functioning, which the plaintiff argued violated the separation of deontological and disciplinary powers and the principle of *non bis in idem*. The court determined that the Council possessed statutory authority under Law No. 317/2004 to regulate deontological standards and handle related complaints, rejecting the argument that such powers were ultra vires or constitutionally infirm. Furthermore, the court held that the distinct procedural tracks for disciplinary sanctions and deontological breaches did not constitute a double penalty, and refused to suspend the administrative act because the plaintiff failed to demonstrate imminent damage or a justified exception under Law No. 544/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 din Legea nr. 317/2004, art. 3041 C. proc. civ, art. 133 din Constituție, art. 15 din Legea nr. 544/2004; Scope of jurisdictional competence for deontological versus disciplinary sanctions in judicial self-governance: Din probele admise și administrate, se reține de instanța supremă că prin hotărârea atacată Consiliul Superior al Magistraturii a făcut o serie de modificări la Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 317/2004 cu modificările ulterioare care în art. 40, stabilește expres obligația Secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii de a soluționa sesizările privitoare la conduita necorespunzătoare a judecătorilor și procurorilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1393 din 1 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei Uniunea Națională a Judecătorilor din România prin care solicită instanței să dispună anularea art. 1 pct. 1 al Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564 din 19 iunie 2009 pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005.
Admițând acțiunea, instanța de fond a suspendat executarea art. 1 pct. 11 al Hotărârii Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 564 din 19 iunie 2008 pentru modificarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Totodată, a dispus și anularea art. 1 pct. 11 al Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564 din 19 iunie 2008 pentru modificarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564/2008 a fost emisă prin încălcarea competențelor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Inspecției judiciare, întrucât art. 38 din Legea nr. 317/2004 și pct. 22 și 23 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, adoptat prin Hotărârea nr. 326/2005, prevăd atribuția Consiliului Superior al Magistraturii doar în ceea ce privește adoptarea Codului deontologic și asigurarea publicării acestui cod. Nimic nu împuternicește Consiliul Superior al Magistraturii, reține instanța, să strângă date legate de conduita judecătorilor și procurorilor sau să judece asemenea acte.
S-a mai reținut de către instanța de fond că această hotărâre încalcă și comentariile oficiale ale principiilor de la Bongalore (ONU) potrivit căreia instituția care se ocupă de etica profesională sau deontologie trebuie să fie separată de instituția care are competențe în materie disciplinară.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Consiliul Superior al Magistraturii, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.
S-a apreciat în recurs că în mod nelegal a reținut prima instanță că hotărârea în litigiu a fost emisă cu încălcarea competențelor Consiliului Superior al Magistraturii și Inspecției Judiciare, că este în contradicție cu Avizul nr. 3 al Comitetului Consultativ al Judecătorilor Europeni referitor la deontologie și că se încalcă principiul „non bis in idem”.
Recursul este întemeiat și va fi admis.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Uniunea Națională a Judecătorilor din România a solicitat anularea Hotărârii nr. 564/2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea s-a solicitat și suspendarea actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Din probele admise și administrate, se reține de instanța supremă că prin hotărârea atacată Consiliul Superior al Magistraturii a făcut o serie de modificări la Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 317/2004 cu modificările ulterioare care în art. 40, stabilește expres obligația Secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii de a soluționa sesizările privitoare la conduita necorespunzătoare a judecătorilor și procurorilor.
Fără putință de tăgadă este de atributul Consiliului Superior al Magistraturii conform legii atât competența de a adopta Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, cât și aceea de a soluționa sesizările privind încălcarea acestora.
Nu se poate afirma că dispozițiile Legii nr. 317/2004 ar fi contrare Constituției României, atâta vreme cât art. 133 din Constituție constată rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței justiției în România. Desigur hotărârea prin care se constată încălcarea normelor deontologice de către un magistrat, are legătură cu cariera acestuia în planul evaluării activității sale.
Consiliul Superior al Magistraturii nu are atribuții de legiferare, dar conform Legii nr. 317/2004 republicată, Consiliul Superior al Magistraturii este abilitat legal să emită Regulamentul și să soluționeze sesizările privind încălcarea prevederilor acestuia.
Nu este corectă nici susținerea reclamantei în sensul invocării principiului „non bis in idem”, întrucât dacă fapta care este obiect al verificării constituie abatere disciplinară, magistratul este supus uneia dintre sancțiunile disciplinare, iar dacă fapta reprezintă o încălcare a Codului deontologic, se urmează procedura reglementată de acesta, nefiind vorba despre o dublă sancționare pentru aceeași faptă.
Referitor la suspendarea actului în litigiu, din ansamblul probator admis și administrat, este fără putință de tăgadă că în speță nu operează prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 544/2004, întrucât nu sunt întrunite dispozițiile legale, de excepție avute în vedere de legiuitor.
Nu sunt dovedite nici paguba iminentă și nici cazul bine justificat care să conducă instanța la o astfel de soluție în condițiile în care reclamanta nu justifică o aparență de nelegalitate a actului contestat.
Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii este întemeiat și va fi admis.
Se va modifica sentința atacată și se va respinge acțiunea formulată de Uniunea Națională a Judecătorilor din România, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 1393 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.