Appeal against interlocutory joinder order: procedural classification of a mislabeled judgment as a non-appealable interlocutory order

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 octombrie 2008 reclamantul I.A. cheamă în judecată pe pârâta SC L. SA Galați solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 2 din 20 august 2008 a administratorului unic, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 4 decembrie 2008 reclamantul invocă excepția de conexitate solicitând conexarea cauzei la dosarul civil al Tribunalului București nr. 25005/3/2008, instanță pe care a investit-o cu o acțiune simetrică, împotriva aceleiași pârâte, la data de 26 iunie 2008.

Prin sentința civilă nr. 3331 din 4 decembrie 2008 Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, admite excepția de conexitate invocată de reclamant și dispune scoaterea de pe rolul Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, conexarea la dosarul civil nr. 25005/3/2008 al Tribunalului București și înaintarea dosarului la instanța competentă, reținând în acest sens, cu aplicarea art. 164 C. proc. civ., ca între cauza și obiectul celor două pricini există o strânsă legătură, ceea ce impune conexarea lor atât pentru soluționarea cu celeritate, cât și pentru evitarea contrarietății de hotărâri.

Împotriva sentinței de mai sus pârâta declară apel respins ca inadmisibil prin decizia nr. 35/A din 8 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, care reține că, deși în mod greșit instanța criticată s-a pronunțat printr-o sentință iar nu prin încheiere, hotărârea respectivă este de fapt o încheiere interlocutorie prin care se dispune scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului spre conexare la un alt dosar, încheiere care nu poate fi atacată decât odată cu fondul, dacă legea nu prevede altfel, acesteia nefiindu-i aplicabile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin aceasta nu s-a soluționat dosarul și nici nu s-a întrerupt cursul judecății, fiind deci incidente dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ.

Decizia menționată, pronunțată de instanța de apel, este atacată cu recurs formulat de recurenta pârâtă care, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurente și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe sau altei instanțe de același grad.

În fundamentarea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 3 alin. (2) și (3), ale art. 282 alin. (1) și (2) și ale art. 7208 C. proc. civ., dar și ale art. 255 alin. (1) C. proc. civ., întrucât menționata instanță a ignorat că prima instanță nu a pronunțat o încheiere ci o sentință cu toate efectele acesteia prevăzute de art. 255 alin. (1) C. proc. civ., ca urmare a judecării unei excepții, respectiv a excepției conexității, sentință care este supusă apelului conform dispozițiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând recursul recurentei pârâte prin prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta nu este fondat, soluția pronunțată de instanța de apel fiind legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 255 C. proc. civ., invocate de recurentă, sunt numite „sentințe” hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în prima instanță, toate celelalte hotărâri date de instanță în cursul judecății fiind numite „încheieri”. Se poate deduce din dispozițiile evocate că orice hotărâre pronunțată în prima instanță care nu rezolvă fondul cauzei are efectele juridice ale unei încheieri.

Așa cum a stabilit și instanța de apel, din eroare prima instanță s-a pronunțat asupra excepției de conexitate invocată de reclamant printr-o șentință și nu – cum ar fi fost corect – printr-o încheiere, dar dispozitivul respectivei hotărâri, prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, este corect întocmit, fiind acela al unei încheieri interlocutorii prin care s-a dispus scoaterea din rol a cauzei și înaintarea dosarului spre conexare la un alt dosar, încheiere care, potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi atacată decât odată cu fondul, astfel că apelul declarat de pârâta apelantă împotriva menționatei încheieri a fost judicios respins ca inadmisibil de către instanța criticată de recurentă.

Recursul promovat de recurenta pârâtă se dovedește – astfel – a fi nefondat. Acesta, însă, nu poate fi considerat inadmisibil, cum a susținut neîntemeiat reclamantul intimat prin concluziile orale formulate de reprezentantul acestuia, față de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., decizia recurată fiind dată în apel.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins, ca nefondat.

Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta pârâtă, ca parte căzută în pretenții, urmează a fi obligată să plătească intimatului reclamant suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă SC L. SA Galați împotriva deciziei nr. 35 din 8 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Obligă recurenta să plătească intimatului I.A. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.