Railway cargo theft compensation quashed and remanded for unproven tax and duty damages

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 22 decembrie 2000, reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala A. Pitești, a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. S.A., sucursala Marfă Constanța, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 37.495.938 lei cu titlu de contravaloare marfă lipsă și cheltuieli de judecată.

Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1040 din 26 aprilie 2001, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 37.495.938 lei cu titlu de contravaloarea a 3050 kg benzină lipsă și suma de 2.924.756 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că transportul a fost violat pe parcurs, conform proceselor verbale încheiate în acest sens, iar cărăușul nu a făcut dovada răsturnării prezumției de culpă prevăzută de art. 83.1, 83.2 și 83.3 din Regulamentul de Transport C.F.R., care stabilesc răspunderea cărăușului pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială a mărfii pe timpul transportului.

Apelul declarat de pârâtă, împotriva hotărârii, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 726/ COM din 12 iulie 2001.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. S.A., sucursala Marfă Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că prețul solicitat de intimata reclamantă nu este cel legal datorat pe calea ferată și că nu a făcut proba acestei valori – a plății accizelor, taxelor de drum și T.V.A.-ul la bugetul de stat, cu ordin de plată.

Pârâta-recurentă consideră că, în mod nefondat, a fost obligată la plata sumei de 37.495.938 lei pentru marfa lipsă, respectiv, 3050 kg benzină, în condițiile în care reclamanta nu a făcut proba cu acte privind plata accizelor, a taxelor de drum și T.V.A. la bugetul statului, știut fiind faptul că acestea se percep la marfa vândută de la cumpărător la pompă, în stațiile P., și nu la marfa lipsă din transport.

Mai susține recurenta că, în speță, marfa expediată de reclamantă se depozitează la O.T. în vederea vânzării la export și abia atunci intervine plata accizelor, a taxei de drum și T.V.A.

În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate și admiterea în parte a acțiunii reclamantei.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale, incidente cauzei, rezultă că ambele instanțe, în mod greșit au apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând hotărâri netemeinice și nelegale în ceea ce privește obligarea pârâtei la despăgubirile solicitate de reclamantă cu titlu de daune, în care au fost incluse T.V.A.-ul, taxa de drum și accizele – atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada achitării lor efective la bugetul de stat, conform art. 1169 C. civ.

În speță, recurenta-pârâtă nu a contestat răspunderea sa, în calitate de cărăuș, pentru prejudiciul creat prin lipsa la destinație a cantității de 3050 kg benzină, ci faptul că reclamanta nu a probat valoarea pagubei, dar și întinderea acesteia, reținută greșit de instanțe, precum și plata efectivă a acestor sume la bugetul statului.

Instanța de apel nu a examinat legalitatea și oportunitatea acestor taxe, ca obligații bugetare ale căii ferate, față de susținerile pârâtei-recurente că nu le datorează, ca atare, și în condițiile date de calitatea reclamantei și destinația mărfii lipsă, elementele invocate în apărare și în apel de pârâtă, dar neanalizate de instanța de apel.

Pentru cele ce preced, Curtea, în baza art. 304 pct. 9 și 10, raportat la art. 312 alin. (4) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă, va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru determinarea valorică a acestora, pe baza probelor ce se vor administra în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala marfă Constanța.

Casează decizia nr. 726/ COM din 12 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.