Stamp duty exemption for insolvent company’s property ownership claim under Law No. 85/2006

Deliberând asupra recursului de față, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 2 martie 2009, reclamanta SC M.T.S. SA, prin administrator special A.S.P.M.T.S. SA a chemat în judecată pe pârâții W.U.M. S.P.R.L. și B.F.S. S.P.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 5361 al comunei Ghelința și intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei aflată în procedură de insolvență prin administrator special B.F.S. S.P.R.L. Constanța.

Prin sentința civilă nr. 472 din 19 mai 2009, Tribunalul Covasna a anulat ca netimbrată, acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în speță, incidența art. 1 și art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, republicată și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta, criticând sentința apelată, întrucât instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 77 din Legea nr. 85/2006 republicată, deoarece societatea reclamantă este în stare de insolvență.

Prin decizia nr. 81/Ap din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a anulat apelul declarat ca netimbrat, reținând în speță incidența dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, apelanta-reclamantă, criticând decizia apelată pentru motive de nelegalitate ce se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta învederează că societatea - recurentă este în procedura insolvenței și conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, toate acțiunile societății sunt scutite de plata taxei de timbru, administratorul judiciar nefiind nici subiectul dreptului la acțiune, nici subiectul dreptului la scutire de taxe de timbru.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate și prin raportare la considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel, Înalta Curte reține că recursul declarat este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, republicată, „acțiunile în justiție ale societății aflată în procedura insolvenței, formulate prin administrator judiciar sau lichidator judiciar, pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de plata taxelor de timbru”.

Ca atare, dată fiind situația specială a societății aflată în procedura insolvenței, legiuitorul român a prevăzut o excepție de la obligația de plată a taxelor datorate jurisdicțiilor civile/comerciale pentru acțiunile cu care sunt investite, obligație prevăzută de art. 1 raportat la art. 20 din Legea nr. 146/1997, republicată, lege care reprezintă sediul materiei.

Înalta Curte reține că acțiunea de fond a fost făcută de o societate aflată în stare de insolvență, aspect probat pe parcursul desfășurării procesului de față, și evidențiat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Se mai reține că în fața instanțelor de fond, recurenta - reclamantă a invocat în mod constant dispozițiile precitate ale art. 77 din Legea nr. 85/2006, republicată, dispoziții care nu au fost analizate de niciuna dintre instanțele de fond, hotărârile pronunțate fiind date cu eludarea acestei dispoziții speciale și, deci, derogatorii de la dreptul comun.

Din analiza considerentelor deciziei recurate, Înalta Curte reține că instanța de apel a reținut că prin cererile formulate la filele 9 și 22 din dosarul de apel, apelanta a arătat că este scutită de plata taxei de timbru, fără însă să analizeze aceste cereri care făceau trimitere expresă la dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, republicată.

Mai mult, Înalta Curte apreciază că, anterior analizei incidenței normei prevăzută de art. 77 din Legea nr. 85/2006, republicată, curtea de apel era obligată, în temeiul art. 20 lit. h) din aceeași lege raportat la art. 85 C. proc. civ., să rezolve problema legalei citări a apelantei prin administrator judiciar, dispoziția prevăzută art. 20 lit. h) fiind derogatorie de la dreptul comun și, deci, imperativă.

Față de considerentele expuse în precedent, reținând că instanța de apel nu a analizat cererile apelantei întemeiate pe dispozițiile speciale ale art. 77 din Legea nr. 85/2006, republicată, făcând aplicarea dispozițiilor de drept comun din art. 1 și art. 20 din Legea nr. 146/1997, republicată, cu încălcarea principiului specialia generalibus derogant și a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din CEDO, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul declarat și va casa decizia recurată, trimițând cauza spre rejudecare la instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă SC M.T.S. SA prin administrator judiciar SC B.F.S. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 81/Ap din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.