Limits of material error review under Art. 318 CPC: denial of court costs as substantive evidence assessment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal in nullity, thereby upholding the prior commercial section decision that had denied the claimant's request for judicial costs. The dispute arose from a post-recurs application where the successful party in the underlying commercial litigation argued that the refusal to award its proven legal fees was a material error resulting from the court's oversight of attached evidence. The court ruled that the denial of costs was not a material error within the meaning of Article 318(1) of the Civil Procedure Code, but rather a substantive interpretation and application of Article 274(1) regarding the burden of proof for such expenses. Consequently, the decision established that extraordinary review in nullity cannot be utilized to re-examine the substantive correctness of evidence assessment or legal application by the court of appeal, as such mechanisms would improperly function as a second level of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 274 alin. (1) C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ, art. 318 alin. (1) C. proc. civ; Limits of material error review under Art. 318 CPC: denial of court costs as substantive evidence assessment: În vederea soluționării contestației în anulare s-a atașat dosarul nr. 21779/3/2007, în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se solicită, prin care s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de apelanta-reclamantă SC R.C. SRL București împotriva deciziei nr. 619, pronunțată de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, la data de 17 decembrie 2008 și s-a respins, ca nedovedită, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimata-pârâtă SC A. & C. SRL București.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 30 martie 2010, contestatoarea SC A. & C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu SC R.C. SRL, anularea deciziei nr. 3336, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 decembrie 2009 în dosarul nr. 21779/3/2007, invocând, în drept, prevederile art. 318 teza 1 C. proc. civ.
În motivarea acestei cereri contestatoarea a arătat că soluția instanței de recurs, referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat, întrucât nu au fost dovedite, este rezultatul unei erori materiale, determinată de neobservarea documentelor doveditoare cu privire la aceste cheltuieli, depuse la dosar în ședința publică din data de 11 decembrie 2009.
În vederea soluționării contestației în anulare s-a atașat dosarul nr. 21779/3/2007, în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se solicită, prin care s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de apelanta-reclamantă SC R.C. SRL București împotriva deciziei nr. 619, pronunțată de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, la data de 17 decembrie 2008 și s-a respins, ca nedovedită, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimata-pârâtă SC A. & C. SRL București.
Este de observat că prin contestația dedusă judecății este vizată prima teză a art. 318 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs și că, în cauză, neacordarea cheltuielilor de judecată nu este rezultatul unei erori materiale în sensul precitatului text legal, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispozițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ., examinând înscrisurile doveditoare ale acestor cheltuieli depuse la dosar, nefiind posibil ca prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, aceeași instanță să cerceteze dacă soluția adoptată, urmare a examinării acestor înscrisuri din perspectiva cerințelor precitatului text legal, este greșită sau corectă, știut fiind că legiuitorul nu a urmărit prin evocata cale specială de retractare să deschidă părților posibilitatea recursului la recurs.
Așa fiind, constatând prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în speță, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. & C. SRL București împotriva deciziei nr. 3336 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 21779/3/2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.