Statutory cap on late-payment penalties in commercial supply contracts: application of O.G. 15/1995 rate without express agreement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice partially granted the appeal of the defendant, modifying the appellate decision to reduce the awarded late-payment penalties from 264,961,913 to 92,792,188 lei, while upholding the first-instance rejection and the second-instance obligation to pay the price of 8,000,324 lei. The dispute involved a commercial contract for the supply of mineral water where the plaintiff claimed the price and statutory late-payment penalties, and the defendant contested the penalty rate and argued the price included the value of the trademark. The decisive legal basis was the application of O.G. nr. 15/1995, which capped statutory late-payment penalties at 0.15% per day in the absence of a specific contractual agreement to higher rates, overturning the lower courts' finding of implied acceptance for a 0.4% rate.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ; Statutory cap on late-payment penalties in commercial supply contracts: application of O.G. 15/1995 rate without express agreement: În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 aprilie 2000, reclamanta S.N.A.M. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC P.H. SA Sâncrăieni, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 8.000.324 lei, cu titlu de preț, și suma de 264.961.913 lei, cu titlu de penalități, precum și cheltuieli de judecată.
Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 752 din 20 octombrie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantei nu se justifică, întrucât pârâta a făcut obiecțiuni, cu adresa nr. 3726 din 16 decembrie 1996, la contractul nr. 15737 din 7 noiembrie 1996, trimis de reclamantă, obiecțiuni la care reclamanta nu a răspuns, interpretându-se ca o acceptare tacită a acestor obiecțiuni.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin decizia nr. 299/A din 12 iunie 2001, schimbă în tot sentința atacată, admite acțiunea, așa cum a fost formulată, și obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 8.000.324 lei, cu titlu de preț, și 264.961.913 lei penalități de întârziere, plus 14.325.489 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, pârâta, SC P.H. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că, în mod greșit, printr-o apreciere eronată a probelor de la dosar și a legislației în vigoare, a fost obligată la plata sumei de 256.961.589 lei, reprezentând penalități calculate de societatea reclamantă, cu 0,4 % pe zi întârziere, în loc de 92.792.188 lei, calculat cu 0,15% penalități pe zi de întârziere, precum și că suma de 8.000.324 lei, pretinsă cu titlu de contravaloare a mărcii de fabrică a apei minerale, la care a fost obligată, nu-i este datorată, întrucât valoarea acesteia este cuprinsă în prețul negociat al apei minerale.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate.
Recursul este întemeiat doar în ceea ce privește penalitățile datorate pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanța de apel, în mod greșit, a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, privind cuantumul penalităților de întârziere datorate de pârâtă, acestea fiind calculate la procentul de 0,4%, în loc de 0,15% pe zi întârziere la plată, fără a exista un acord între părți, așa cum prevăd dispozițiile O.G. nr. 15/1995, prin care penalitățile au fost reduse la 0,15%.
Întrucât, în cauza de față, între părțile contractante nu s-a realizat acordul de voință cu privire la depășirea penalităților de întârziere de 0,15%, în mod greșit instanța de apel a reținut că recurenta-pârâtă ar fi acceptat, în mod tacit, penalitățile de 0,4%, propuse din partea reclamantului.
Faptul că reclamanta-intimată nu a fost de acord cu obiecțiunile pârâtei, în care, referitor la art. 10 din contract, a specificat că „penalitățile vor fi de maximum 0,15% pe zi întârziere”, contractul fiind semnat cu aceste obiecțiuni, nu se putea concluziona de către instanța de apel că penalitățile de întârziere sunt de 0,4% pe zi întârziere.
Pentru cele ce preced, Curtea va admite recursul pârâtei în ceea ce privește penalitățile, va modifica decizia atacată, în sensul că reduce cuantumul penalităților la 92.792.188 lei. Menține restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC P.H. SA.
Modifică decizia nr. 299 A din 12 iunie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că reduce cuantumul penalităților la 92.792.188 lei.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 martie 2003.