Appeal against dismissal of constitutional challenge to discretionary suspension of proceedings dismissed as unfounded

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea depusă în ședință publică la 10 februarie 2010 la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, dosar nr. 40385/3/2005, reclamanta SC M.N.H. SRL București a formulat în temeiul art. 10 și art. 29 din Legea nr. 47/1992, cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 pct. 1 C. proc. civ. în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 53, art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (1) din Constituția României.

În motivarea excepției invocate reclamanta consideră că prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care lasă la aprecierea instanței suspendarea judecății pricinii a cărei soluționare depinde de soluția pronunțată într-un alt dosar, prin redactarea lor defectuoasă, respectiv prin instituirea posibilității și nu a obligativității acesteia, încalcă dreptul părților la un proces echitabil și dreptul fundamental la apărare.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea din 17 februarie 2010 – dosar nr. 40385/3/2005 a respins ca inadmisibilă cererea formulată SC M.N.H. SRL București de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea reclamantei este inadmisibilă, că excepția de neconstituționalitate a art. 244 pct. 1 C. proc. civ., nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul că aprecierea asupra neconstituționalității sau constituționalității dispozițiilor articolului menționat nu influențează soluția ce se va pronunța în apel.

Împotriva menționatei încheieri, reclamanta a declarat recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată și art. 3041 C. proc. civ., solicitând în concluzie admiterea recursului, desființarea încheierii din 17 februarie 2010 și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.

În criticile formulate, după o redare a conținutului art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 53 din Constituția României, art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) și art. 6 din CEDO, din care rezultă condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, recurenta reclamantă susține că în cauza de față în care acestea sunt îndeplinite, soluția Curții de Apel București este greșită.

În esență prin criticile formulate consideră că prevederile art. 244 alin. (1) C. proc. civ. prin redactarea lor defectuoasă, respectiv prin instituirea posibilității și nu a obligațiilor judecătorului de a suspenda cursul judecății, încalcă nu doar dreptul părților la un proces echitabil, ci însuși exercițiul dreptului fundamental la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României și de art. 6 din CEDO.

Că însuși legiuitorul a înțeles că apărarea principiului celerității în judecarea pricinilor trebuie să se facă în mod distinct, dar acesta nu trebuie să aducă atingere celor menite să protejeze dreptul fundamental la un proces just și echitabil.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC M.N.H. SRL București pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1997 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești vizând neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu de către instanță, cu precizarea că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În speță, instanța corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, prin aceea că a apreciat ca inadmisibilă excepția, fiind contrară art. 29 alin. (1), (2) și (3) din aceeași lege și a respins-o prin încheiere.

Prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, întrucât permit instanței să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecății.

Având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecății, instanța este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecății atunci când dezlegarea pricinii depinde de existența unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs și îi permite acesteia să își exercite rolul activ.

Ori reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drept, în egală măsură ocrotiți.

Relevantă în acest sens este chiar jurisprudența Curții Constituționale și a CEDO care a statuat că textul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu constituie o încălcare a dreptului părților la un proces echitabil și nici a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea credință a drepturilor procesuale prin cereri de suspendare care tind la tergiversarea procesului și al împiedicării înfăptuirii justiției. (Decizia nr. 396/2009, Decizia nr. 120/2009 ale Curții Constituționale).

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele stabilite de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.N.H. SRL București împotriva încheierii din 17 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pronunțată în dosar nr. 40385/3/2005 ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 aprilie 2010.