Shareholder Derivative Claim Fails for Lack of Standing Post-Dissolution; Appeal Unfounded, Costs Awarded

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Comercial Mureș, astfel cum a fost precizată, reclamantul B.I., în nume propriu, în calitate de asociat al SC I.P. SRL, cât și „în contul societății” a solicitat obligarea pârâtului B.I.G., coasociat și administrator al menționatei societăți, să reîntregească, din fonduri proprii, patrimoniul societății la nivelul unei valori de 6.513.870.000 Rol, cât a fost la sfârșitul anului 2004, respectiv 651.387 Ron; să plătească dividendele cuvenite reclamantului asociat, corespunzător procentului de 50 % din părțile sociale ale societății pentru întreaga perioadă 2004 - 2007 și să fie obligat să-i plătească acestuia daunele - interese în cuantum de 15.000 Ron/an, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 1293, pronunțată la data de 8 octombrie 2008, Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția prematurității acțiunii declanșate de reclamantul B.I., invocată de pârât; a admis atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B.I., cât și excepția lipsei calității sale de reprezentant al SC I.P. SRL, societate dizolvată, în lichidare, cu consecința respingerii acțiunii formulată de acesta, în dublă calitate, împotriva pârâtului B.I.G.

Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut, cu referire la excepția prematurității, că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că s-a acoperit obligația avută în vedere de legiuitor prin art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., respectiv încercarea de soluționare amiabilă a litigiului dintre părți, iar, cu referire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei calității sale de reprezentant al SC I.P. SRL, că societății comerciale cu răspundere limitată, antrenată în litigiu, îi sunt aplicabile, în principal, dispozițiile art. 65-73; art. 191-203 din Legea nr. 31/1990, în ceea ce privește raporturile juridice în care se află asociații pe perioada funcționării, și că, din momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de dizolvare a societății și preluării atribuțiilor de către lichidatorul B.I.D., persoana juridică este reprezentată exclusiv de lichidator, astfel cum prevede, expres, art. 252 din menționata lege; că raporturile dintre un asociat al unei societăți cu răspundere limitată și societatea ca persoană juridică, precum și drepturile acordate de legiuitor unui asociat, sunt cele ce decurg din cadrul Titlului VII al legii, care statuează asupra regimului juridic al societăților dizolvate aflate în stare de lichidare și că, nici în perioada de funcționare, nici în cea de lichidare, asociatul nu are un raport juridic direct față de administrator pentru pagube produse societății, care este o entitate distinctă.

Apelul formulat de reclamantul B.I., în nume propriu și în calitate de coasociat la SC I.P. SRL, împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Târgu Mureș.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut, în principal, că instanța de fond a soluționat, în mod corect, excepția lipsei calității procesuale active, având în vedere precizarea adusă acțiunii introductive, cu referire la calitatea în care reclamantul a formulat acțiunea și a temeiului de drept invocat: art. 1551 din Legea nr. 31/1990, republicată, întrucât procedura privind administrarea societăților pe acțiuni nu se aplică și societăților cu răspundere limitată, considerând, în ceea ce privește calitatea acestuia de reprezentant al societății menționate, că instanța de fond s-a raportat, în mod just, la dispozițiile art. 255 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată, care prevăd, imperativ, că doar lichidatorul judiciar, numit în condițiile acestei legi, poate să stea în judecată în numele societății, care, în speță, nu și-a însușit acțiunea, cum greșit susține apelantul.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelantul-reclamant B.I., invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., evocându-se acest text legal, s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a interpretat cererea de chemare în judecată ca fiind una în pretenții și nu o acțiune având ca obiect obligația de a face, iar, în dezvoltarea motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu referire la art. 252 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, reținându-se că doar lichidatorul societății avea dreptul și calitatea de a promova acțiunea în răspundere a coasociatului administrator, având în vedere, că la data de 21 octombrie 2007, B.I.D. nu era numit lichidator pentru SC I.P. SRL, întrucât, prin sentința comercială nr. 30 din 17 ianuarie 2006, a fost desemnat lichidatorul H.I.P., care nu și-a intrat în atribuții, motiv pentru care a fost înlăturat.

Intimatul-pârât a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului, apreciind ca fiind legale și temeinice hotărârile pronunțate în cauză.

Recursul este nefondat.

Este de observat că motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu-și găsește justificare în speță, întrucât, deși recurentul evocă textul legal, dezvoltă în susținerea acestuia critici aduse instanței de fond referitoare la modul în care aceasta a calificat primul capăt al cererii introductive, nesocotind, deopotrivă, și cerințele art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 nu-și găsește aplicare în speță, având în vedere că instanța de apel nu a evocat și nu și-a fundamentat decizia pe dispozițiile art. 252 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cum greșit susține recurentul, iar aspectele referitoare la persoanele desemnate în funcția de lichidator judiciar al SC I.P. SRL nu au relevanță în speță și nu se circumscriu acestui motiv și nici altora din cele prevăzute de art. 304 pct. 1-9, asemeni criticii greșitei rețineri de către instanța de apel, în această calitate, la data introducerii acțiunii, a numitului B.I.D.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, și, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat, efectuate în această cale de atac, astfel cum a solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar (filele 54-55) - nejustificându-se aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., față de cuantumul acestora în raport cu munca îndeplinită de avocat, astfel cum recurentul a solicitat, în cazul respingerii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții B.I. și SC I.P. SRL Reghin, prin coasociat B.I. împotriva deciziei nr. 15/A din 23 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții-reclamanți la plata către intimatul-pârât B.I.G. a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.