Notary office location transfer denied for lack of vacant post, notwithstanding application for reappointment in different judicial district

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 142 din 28 mai 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta F.(F.)M.M. împotriva pârâților C.N.P.C., U.N.N.P. din România și Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, având ca obiect anularea deciziei nr. 991 din 25 iulie 2007 emise de C.N.P.C. prin care i s-a respins cererea de a fi numită într-un post de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, prin schimbarea sediului biroului notarial din orașul Calafat; obligarea pârâtelor C.N.P.C. și U.N.N.P. din România să îndeplinească toate formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1995 și Regulamentul de aplicare a legii, pentru actualizarea numărului de birouri de notari publici în Municipiul Craiova și să o numească în funcția de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova; obligarea Ministerului Justiției să actualizeze numărul de birouri notariale în circumscripția Judecătoriei Craiova prin ordin, și totodată să emită un nou ordin de numire conform solicitărilor sale, în baza art. 17 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că cererea de schimbare a sediului biroului notarial a fost respinsă în mod legal, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 27 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, a existenței postului vacant, câtă vreme din anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2227/C/2006 și 228/C/2006 rezultă că în Municipiul Craiova nu existau posturi vacante. Cât privește obligațiile prevăzute în Legea nr. 36/1995 în sarcina Ministrului Justiției s-a arătat că numărul de notari publici se actualizează anual potrivit propunerilor camerelor notarilor publici în funcție de cerințele locale și de volumul solicitărilor, or, din probele administrate a rezultat că pârâta C.N.P.C. a asigurat loc pentru desfășurarea activității notarilor stagiari după examenul de definitivare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta F.(F.)M.M. invocând dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a susținut că sentința atacată se bazează pe o greșită aplicare a normelor legale și pe o reținere eronată a situației de fapt. A considerat că are dreptul de a fi numită notar public pe unul dintre posturile vacante în circumscripția Judecătoriei Craiova, fiind îndeplinite cerințele cuprinse în art. 27 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995. A arătat că din probele administrate a rezultat că în Craiova sunt vacante 4 posturi de notari publici și C.N.P.C. a confirmat că nu au existat alte cereri cu același obiect.

O critică distinctă vizează ignorarea de către Curtea de apel a „jurisprudenței consolidate în astfel de cazuri”, recurenta invocând cu acest titlu Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 522 din 26 ianuarie 2007.

Prin întâmpinările formulate, intimații Ministerul Justiției și U.N.N.P. din România au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esență, intimații au arătat că instituția numirii prin schimbarea sediului biroului notarial nu există. Recurenta a fost numită notar public definitiv în localitatea Calafat, conform opțiunii sale și pentru a schimba sediul biroului notarial trebuie să se supună dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1850/C/2007.

În altă ordine de idei intimații au afirmat că prezentul litigiu a fost generat de dorința recurentei de a eluda aceste dispoziții, care impun organizarea unui concurs atunci când sunt mai multe solicitări. Or, deși la nivelul C.N.P.C. a fost organizat concurs pentru schimbarea sediilor, ca urmare a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2033/C/2007 recurenta nu s-a înscris.

Referitor la jurisprudența invocată, intimații au mai arătat că premisele speței în care s-a pronunțat Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 522 din 26 ianuarie 2007 erau cu totul altele, reclamanta din acea cauză nefiind numită în funcție după promovarea examenului de definitivat.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, cât și potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta reclamantă a dedus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul intimatei-pârâte C.N.P.C. de a o numi într-un post de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, exprimat prin adresa nr. 991 din 25 iulie 2007. Corelativ, a mai solicitat obligarea intimaților pârâți U.N.N.P. din România și Ministerul Justiției la îndeplinirea operațiunilor tehnice premergătoare emiterii ordinului de numire în funcție.

Necontestat, ca urmare a promovării examenului de definitivare în profesie desfășurat, în perioada 28 - 29 iulie 2004, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2899/ C din 3 noiembrie 2004 recurenta a fost numită notar public cu sediul biroului notarial în circumscripția Judecătoriei Calafat. Ulterior, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 143/ C din 7 februarie 2005 i s-a aprobat cererea de schimbare temporară, pentru o perioadă de 5 ani, a sediului biroului notarial în localitatea Craiova, în vederea asocierii cu notarul public F.D.

La numirea în funcția de notar public s-a avut în vedere opțiunea exprimată de recurentă: „circumscripția Judecătoriei Calafat, localitatea Calafat din C.N.P.C.”, iar ordinul de numire anterior indicat nu a fost atacat de recurentă.

Ca urmare, solicitarea de a fi numită din nou în funcția de notar public dar în circumscripția Judecătoriei Craiova, formulată la data de 15 iunie 2007 nu are niciun suport legal, excedând reglementărilor cuprinse în art. 17 din Legea nr. 36/1995 și art. 6 și 7 din Regulamentul de punere în aplicare a acesteia, adoptat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 710/1995, în forma în vigoare la data respectivă.

În realitate, cererea formulată de recurentă vizează aprobarea schimbării sediului biroului notarial din localitatea Calafat în localitatea Craiova și a fost soluționată în mod legal prin prisma dispozițiilor legale care reglementează această instituție.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) – alin. (22) din Regulamentul sus-indicat, astfel cum au fost completate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1758/2004:

„(1) Notarul public își poate schimba sediul biroului notarial într-o localitate din altă circumscripție teritorială în limita numărului notarilor publici și al birourilor notariale din acea circumscripție.

(2) Cererea va fi avizată de C.U.N.N.P. și aprobată de Ministrul Justiției …

(21) Cererile de schimbare a sediilor birourilor notarilor publici se fac în termen de 15 zile de la data aducerii la cunoștința notarilor publici, de către colegiile directoare ale Camerelor, a numărului de posturi vacante stabilite prin Ordinul de actualizare.

(22) Când numărul cererilor este mai mare decât numărul locurilor vacante destinate schimbărilor de sedii, prevăzute în Ordinul de actualizare, posturile se vor ocupa prin concurs, în ordinea mediilor obținute de candidați. Concursul va fi organizat de către Colegiul director al Camerei în circumscripția căreia se solicită stabilirea sediului.”

La data formulării cererii recurentei, 15 iunie 2006, erau în vigoare Ordinele Ministrului Justiției nr. 2227 și 2228/2006 de actualizare a numărului de notari publici și din Anexa acestor ordine rezultă că în Municipiul Craiova nu existau posturi vacante.

Așa fiind, Înalta Curte constată că procedura de schimbare a sediului nu putea fi demarată și, ca urmare, solicitarea recurentei nu putea primi o rezolvare favorabilă.

Că recurenta însăși a înțeles rigorile procedurii în discuție, rezultă din faptul participării la concursul pentru schimbarea sediilor birourilor notariale, concurs organizat de C.N.P.C. la data de 13 decembrie 2008 unde a fost însă declarată respinsă.

Cât privește jurisprudența invocată, respectiv Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nr. 522 din 26 ianuarie 2007, Înalta Curte observă că situația de fapt ca și premisele legale diferă substanțial de prezenta cauză. Elementul esențial care a impus finalmente o soluție opusă vizează faptul că reclamanta din acea cauză nu fusese numită în funcția de notar public după promovarea examenului de definitivare în profesie.

În fine, referirea recurentei la situația unui alt notar public: V.T., despre care a susținut că a obținut schimbarea sediului în Municipiul Craiova pe baza unei cereri similare cu a sa, este complet lipsită de substanță, câtă vreme această persoană a urmat procedura anterior descrisă, participând la concursul de schimbare a sediilor birourilor notariale organizat la data de 24 noiembrie 2007 la sediul C.N.P.C., la care a fost declarată admisă (cu nota 9,85).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinței atacate, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.(F.)M.M. împotriva sentinței civile nr. 142 din 28 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009.