Lack of interest in appeal due to administrative authority's compliance with specific performance order for compensation decision

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2392 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G.D. în contradictoriu cu pârâtul S.R.C.C.S.D.; a obligat pârâta la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, sub sancțiunea plății unor penalități de 50 Ron/ zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța și a respins ca inadmisibil capătul al doilea de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei solicitate, conținând titlu de despăgubire la nivelul stabilit prin expertiza administrată, în dosarul nr. 24922/3/2006 al Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea este determinată de întârzierea soluționării cererii reclamantei de emitere a deciziei, reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul din București, str. Nicolae Gane, potrivit propunerii conținute de Dispoziție nr. 5693 din 2 mai 2006, emisă de P.M.B.

Faptul că prin legea specială 247/2005, legiuitorul nu înțeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor, având ca obiect retrocedarea și emiterea deciziei, reprezentând titlu de despăgubi nu poate constitui o justificare pentru pârâta C.C.S.D., care uzitând de procedura aleatorie de selectare a dosarelor prin calculator tergiversează soluționarea într-un termen rezonabil a cererii reclamantei.

Instanța de fond a obligat pârâta la daune cominatorii, având în vedere caracterul lor mobilizator care sunt de natură să determine pârâta la luarea măsurilor dispuse.

În ce privește capătul 2 de cerere, privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, la nivelul stabilit prin expertiza administrată în dosarul nr. 24922/3/2006, al Tribunalului București, secția a III-a civilă, instanța de fond a respins-o, ca inadmisibilă, în raport de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care prevede că evaluarea pretențiilor la despăgubiri este de atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C.S.S.D.; expertiza topografică judiciară administrată în dosarul nr. 24922/3/2006, fiind apreciată de instanță ca o probă extrajudiciară.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul S.R.C.C.S.D., a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 2, alin. (1) lit. g), actuală lit. h), ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrative prin Legea nr. 262/2007, întrucât prin cererea formulată reclamanta nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în termenul de 30 de zile, ci se solicită acordarea unor drepturi, care pot fi valorificate în temeiul actului administrativ (decizia C.C.) emis numai în baza unei legi speciale, Legea nr. 247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire.

În aceste condiții, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile, termen prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Recurentul menționează că dosarul aferent Dispoziției nr. 5693/2006 emisă de P.M.B. a fost transmis evaluatorului desemnat de C.C., evaluator ce va efectua raportul de evaluare a imobilului notificat de reclamantă.

Înalta Curte, examinând cu prioritate conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constată că recursul este lipsit de interes.

Din înscrisurile administrate în recurs rezultă că prin Decizia nr. 3437 din 10 noiembrie 2008 a C.C.S.D. a fost emis titlul de despăgubire în favoarea intimatei-reclamante G.D., în cuantum de 1.430.517 Ron, conform raportului de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 20866/ CC din 7 iulie 2005.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu are interes în soluționarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că a fost emisă decizia sus menționată.

Or, activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

În cauză, recursul promovat de recurentă, în acest moment, este vădit lipsit de interes, având în vedere faptul că aceasta și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărârea recurată, privind emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.R.C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 2392 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.