Administrative contract dispute assigned to tribunal, not appellate court, for local authority contract claims exceeding 500,000 lei.

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 19 noiembrie 2007, pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Primarul Sectorului 3 București a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:

1. să constate rezilierea de drept a contractului de participare înregistrat la C.P.S. 3 București sub nr. 1239 din 03 decembrie 1998, încheiat între primărie și SC A. SRL – București privind construcția și exploatarea pieței A. Râmnicul Sărat din București, Sectorul 3;

2. să dispună obligarea pârâtei SC A. SRL – București la eliberarea și predarea pieței agroalimentare ce face obiectul contractului mai sus menționat, către P.S. 3, în sensul de a o lăsa în deplină proprietate primăriei;

3. să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 96.644 euro reprezentând diferență cotă de asociere neachitată aferentă perioadei contractuale iunie 2006 – octombrie 2007, a sumei de 8.543 euro reprezentând majorări aferente perioadei contractuale aprilie 2006 – octombrie 2007, precum și a sumei de 342.589 dolari SUA reprezentând penalități aferente perioadei decembrie 1998 – martie 2006, sume actualizate la data punerii în executare a hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 902 din 12 martie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut, în esență, că obiectul acțiunii îl constituie rezilierea unui contract de asociere în participațiune cu plata unor diferențe de cotă de asociere în sumă de 96.644 euro și majorări și penalități de întârziere în cuantum de aproximativ 350.000 dolari SUA, sume care, exprimate în monedă națională la cursul de schimb valutar al B.N.R. la data introducerii acțiunii, depășesc valoarea de 500.000 lei, astfel că, potrivit criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența aparține Curții de apel.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2524 din 1 octombrie 2008, a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că obiectul cauzei îl constituie rezilierea unui contract administrativ încheiat între o autoritate publică locală și pretențiile decurgând din acest contract, astfel că, potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, competența aparține tribunalului, deoarece competența instanței se determină în funcție de criteriul valoric prevăzut de textul de lege respectiv numai în privința actelor administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Constatând ivit conflictul negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de apel a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Având în vedere obiectul cauzei, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și jurisprudența în materie, Înalta Curte stabilește competența în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele arătate în continuare.

Este necontestat faptul că litigiul poartă asupra unui contract administrativ încheiat între o autoritate publică locală și o societate comercială.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare:

„Art. 10 alin (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. […]”

În jurisprudența Instanței Supreme[1], în mod constant s-a reținut că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială de fond în funcție de două criterii:

(i) poziționarea autorității publice emitente a actului în sistemul administrației publice;

(ii) valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Rezultă așadar că dacă actul administrativ ce formează obiectul cauzei nu are ca obiect impozite, taxe, contribuții sau datorii vamale, competența se stabilește în funcție de poziția organului emitent, în speță a autorității publice care este parte în contractul administrativ de asociere în participațiune, fiind irelevant sub acest aspect cuantumul pretențiilor solicitate prin acțiune.

Această regulă se aplică și în cazul contractelor administrative, cum este în cauză, contractul de asociere în participațiune încheiat între P.S. 3 București și SC A. SRL – București.

Astfel fiind, întrucât în cauză suntem în prezența unui litigiu privind un contract administrativ încheiat de o autoritate publică locală, aparține secției de contencios administrativ a tribunalului competența de a soluționa cauza în fond.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.S. 3 București în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL – București în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009.