Survival of contractual penalty claims after repayment of principal debt: rejection of total dismissal for non-payment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appellant's appeal, quashed the appellate decision, and remanded the case for retrial, effectively reinstating the lower court's finding of liability for contractual penalties. The dispute arose from a commercial agreement where the debtor failed to pay for agricultural supplies, triggering a penalty clause of 0.5% per day of delay; while the trial court ordered payment of the principal debt and penalties, the appellate court reversed this, ruling the claim was unfounded because the principal debt was repaid after the lawsuit was filed. The ICCJ held that the appellate court erred by dismissing the entire action, as the debtor’s obligation to pay contractual penalties for the period of delay prior to final settlement survived the payment of the principal debt, citing Article 304(7) and (8) of the Civil Procedure Code as the basis for quashing the decision and sending the case back to the same appellate instance to specifically adjudicate the remaining penalty claims.
Legislator headnote
AI generatedSurvival of contractual penalty claims after repayment of principal debt: rejection of total dismissal for non-payment: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că pârâta, la data înregistrării acțiunii la instanța de fond, 24 ianuarie 2001, datora reclamantei, cu titlu de facilități, suma de 9.434.090 lei.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Teleorman, prin sentința civilă nr. 262 din 26 februarie 2001, a admis acțiunea reclamantei SC R. SA Roșiori de Vede, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Crângeni, pe care a obligat-o la plata sumei de 9.434.090 lei contravaloare facilități, 33.980.523 lei penalități de întârziere și dobânzi și 3.279.877 lei, cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a avut în vedere refuzul nejustificat al pârâtei de a plăti contravaloarea facilităților pentru înființarea culturii de floarea soarelui și, de asemenea, a ținut seama de faptul că, în contractul dintre părți, a fost prevăzută clauză penală ce îndreptățea pârâta să pretindă penalități de întârziere în cazul neîndeplinirii obligațiilor sale contractuale.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, pârâta a declarat apel și a depus înscrisuri noi în baza cărora Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul și, prin decizia civilă nr. 1199 din 13 septembrie 2001, a schimbat în tot sentința instanței de fond și a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că, la data introducerii acțiunii, debitul principal era deja achitat, iar în aceste condiții, nici penalitățile de întârziere nu mai sunt datorate.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, a susținut că este nelegală și netemeinică, întrucât nu a menținut obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și a solicitat casarea acesteia, motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.
Recursul reclamantei este întemeiat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că pârâta, la data înregistrării acțiunii la instanța de fond, 24 ianuarie 2001, datora reclamantei, cu titlu de facilități, suma de 9.434.090 lei.
Ulterior acestei date, respectiv, la 31 ianuarie 2001 și 8 februarie 2001, pârâta a achitat debitul propriu-zis și dobânda solicitate de reclamantă prin acțiune.
Cum între părțile în proces s-a încheiat contractul bilateral în care, la capitolul X, s-a prevăzut clauza penală invocată de reclamantă în toate fazele procesuale, în prezenta cauză, apare incorectă decizia recurată sub aspectul schimbării în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantei.
Această decizie va fi casată și cauza va fi restituită, spre rejudecare, instanței de apel, care urmează să țină seama de convenția părților în privința sancționării pârâtei cu plata de penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere pentru tot debitul, începând cu data ridicării materialelor și până la data recuperării integrale a debitului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SA Roșiori de Vede, împotriva deciziei nr. 1199 din 13 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2003.