Substitute authentic act for real property: jurisdiction persists at the initial defendant’s domicile despite change of parties
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, establishing that the Craiova District Court is the competent forum to hear the case, and this decision is irrevocable. The dispute arose when the plaintiffs, initially suing municipal authorities in Craiova for a declaratory judgment substituting a missing real estate sales contract for a 5.58-hectare plot, dropped their claims against the initial defendants and amended the suit to add a new private defendant domiciled in Timișoara; the Craiova court declined territorial jurisdiction ex officio, sending the case to Timișoara, which subsequently identified a negative conflict. The court held that for actions concerning real property, territorial jurisdiction is relative and alternative, governed by Article 5 of the Code of Civil Procedure, meaning the plaintiff’s initial choice of court among multiple potentially competent forums is binding; therefore, the subsequent change in the procedural framework through the substitution of defendants did not alter the initial competence of the Craiova court, which remains competent despite the new defendant's domicile in a different jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ, art. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 20 pct. 2 raportat la art. 22 alin. (3) C. proc. civ; Substitute authentic act for real property: jurisdiction persists at the initial defendant’s domicile despite change of parties: The dispute arose when the plaintiffs, initially suing municipal authorities in Craiova for a declaratory judgment substituting a missing real estate sales contract for a 5.58-hectare plot, dropped their claims against the initial defendants and amended the suit to add a new private defendant domiciled in Timișoara; the Craiova court declined territorial jurisdiction ex officio, sending the case to Timișoara, which subsequently identified a negative conflict. The court held that for actions concerning real property, territorial jurisdiction is relative and alternative, governed by Article 5 of the Code of Civil Procedure, meaning the plaintiff’s initial choice of court among multiple potentially competent forums is binding; therefore, the subsequent change in the procedural framework through the substitution of defendants did not alter the initial competence of the Craiova court, which remains competent despite the new defendant's domicile in a different jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction between the lower courts.
Full text
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Prin cererea înregistrată sub nr. 22845/215/2008 la Judecătoria Craiova, reclamanții H.E., H.D. și M.V. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Valea Stanciului prin Primar, Consiliul Local Valea Stanciului și au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5,58 ha teren, situată în comuna Valea Stanciului, județ Dolj.
Ulterior, reclamanții au modificat cadrul procesual prin renunțarea la judecată față de pârâții Primăria Valea Stanciului prin Primar, Consiliul Local Valea Stanciului și au chemat în judecată pe pârâta B.I.
Prin sentința civilă nr. 3895/2009, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, imobiliară prin care se urmărește valorificarea unui drept de creanță, situație în care competența soluționării unei astfel de cereri revine instanței de la domiciliul pârâtului, conform art. 5 C. proc. civ.
În urma investirii prin declinare a competenței, la termenul din 14 mai 2009 s-a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara.
Dând eficiență dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., cu privire la excepția invocată, s-au reținut următoarele probleme:
Cererea reclamanților s-a apreciat că are natura juridică a unei acțiuni personale imobiliare privitoare la un bun imobil, în raport de care competența se soluționează în raport de dispozițiile art. 5 C. proc. civ.
În cauzele privind bunuri, competența teritorială are caracter relativ cu excepția situațiilor prevăzute de art. 13-16 C. proc. civ., iar în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente dar, după ce a făcut alegerea nu poate reveni asupra acestui aspect, iar instanța nu are posibilitatea să dispună din oficiu declinarea competenței.
Dacă cererea este îndreptată împotriva mai multor pârâți, competența teritorială aparține oricăreia dintre instanțele de domiciliu ale pârâților, dar competența teritorială continuă să fie reglementată de norme cu caracter dispozitiv și, o dată investită instanța de la domiciliul unuia dintre pârâți, acea instanță rămâne competentă să soluționeze litigiul.
Modificarea ulterioară a cadrului procesual și chemarea în judecată a altui pârât, după ce s-a renunțat la judecată față de pârâții chemați în judecată inițial, nu are nicio influență asupra competenței, care în raport de natura cererii deduse judecății continuă să aibă caracter relativ și nu absolut.
Astfel, în speță, a fost sesizată Judecătoria Craiova ca instanță în circumscripția căreia își aflau sediile pârâții Primăria Valea Stanciului prin Primar și Consiliul Local Valea Stanciului, situație în care, potrivit art. 5 C. proc. civ. și a dispozițiilor privind competența teritorială alternativă, chiar dacă reclamanții au renunțat la judecată față de acești pârâți competentă rămâne instanța inițial sesizată, adică Judecătoria Craiova.
Primind dosarul spre soluționare Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 7476 din 14 mai 2009, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.
Examinând cauza dedusă judecății sale, Înalta Curte constată cele ce succed:
Instanța de judecată, Judecătoria Craiova a fost investită cu soluționarea unei cereri ce are natura judiciară a unei acțiuni personale imobiliare, privind un imobil compus dintr-o casă și teren în suprafață de 1100 mp, situat în comuna Valea Stanciului, județ Dolj.
La termenul de judecată din 16 decembrie 2008, reclamantele și-au modificat acțiunea, înțelegând să renunțe la judecată față de pârâții inițiali, care își aveau domiciliul pe raza teritorială a acestei instanțe și au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei B.I., cu domiciliu în Timișoara, județul Timiș.
În cazurile ce vizează bunuri imobiliare competența teritorială are caracter relativ, exceptând cazurile prevăzute de art. 13 -16 C. proc. civ. (cu privire la bunuri, moștenire, în materie de societăți și în cazurile reorganizării judiciare și a falimentului).
În toate cazurile privind competența teritorială alternativă, reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanțe care sunt deopotrivă competente.
Cu toate acestea, în situația în care a optat, făcând alegerea instanței, nu mai are posibilitatea să revină asupra acestei alegeri și în același timp, instanța nu poate să dispună din oficiu declinarea competenței.
Este bine cunoscut că, atunci când o cerere este formulată împotriva mai multor pârâți, competența teritorială revine oricăreia dintre instanțele de domiciliu ale pârâților, dar competența teritorială continuă să fie reglementată de norme cu caracter dispozitiv, în sensul că instanța de domiciliu a unuia dintre pârâți, odată investită rămâne permanent competentă să soluționeze cauza.
Chiar dacă ulterior s-a modificat cadrul procesual prin renunțarea la judecată față de un pârât și a fost chemat în judecată un alt pârât, acest lucru nu poate influența asupra competenței, care în raport de natura cererii deduse acestei judecății continuă să aibă caracter relativ și nu absolut.
Așa cum corect a reținut Judecătoria Timișoara, în cauza de față a fost sesizată inițial instanța în circumscripția căreia se aflau sediile pârâților, respectiv Judecătoria Craiova, astfel că potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se adresează la instanța domiciliului pârâtului.
Având în vedere dispozițiile acestui text, cât și normele privind competența teritorială alternativă, rămâne competentă să judece cauza, instanța investită inițial, cea de la domiciliul foștilor pârâți, chiar dacă reclamanții au renunțat la judecată față de ei și au chemat în judecată un alt pârât cu domiciliul în circumscripția altei instanțe.
Față de aceste considerente, constatând că între Judecătoria Craiova și Judecătoria Timișoara s-a ivit un conflict negativ de competență, în sensul reglementat de art. 20 pct. 2 raportat la art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanța supremă va stabili în favoarea Judecătoriei Craiova competența soluționării litigiului de față
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 iunie 2010.