Commercial interest on unpaid dividends: applicability of Article 43 of the Commercial Code and rejection of specific bank deposit rates absent a deposit contract
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeals of both parties, leaving the appellate court's decision in force, which ordered the debtor company to pay the claimant a reduced sum of commercial interest calculated at the National Bank of Romania's discount rate rather than the higher bank interest rates initially sought. The dispute concerned the enforcement of unpaid dividends from fiscal year 1996 and the correct basis for calculating late-payment damages, with the claimant arguing for specific contractual bank rates under the Commercial Code and the debtor contending that dividends do not bear interest and that the action was invalid due to insufficient stamp duty. The Court held that as the debts were liquid and due, commercial interest applied under Article 43 of the Commercial Code, but the specific B.R.D. deposit rates were inapplicable absent a deposit contract, mandating instead the use of the central bank discount rate; additionally, the debtor's stamp duty objection was rejected as the claimant, a public institution, was exempt from payment under applicable legislation.
Legislator headnote
AI generatedart. 306 C. proc. civ, art. 68 din Legea nr. 31/1990, art. 17 din Legea nr. 146/1997, art. 296 C. proc. civ; Commercial interest on unpaid dividends: applicability of Article 43 of the Commercial Code and rejection of specific bank deposit rates absent a deposit contract: Pârâta a susținut, în esență, pe de o parte că acțiunea reclamantei trebuia anulată ca netimbrată, întrucât nu s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 146/1997, iar pe de altă parte, că, în mod greșit, a fost obligată la daune moratorii, atâta vreme cât dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi, dispozițiile art. 43 C. com., nefiind aplicabile în speță.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, A.P.A.P.S. București, a chemat în judecată pe pârâta, SC T. SA Panciu, pentru a fi obligată la plata sumelor de 122.120.478 lei dividende datorate acționarului F.P.S. pentru exercițiul financiar al anului 1996 și a sumei de 94.630.364 lei, reprezentând daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D., la depozitele constituite persoanele juridice pe termen de un an.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 290 din 30 mai 2000, a admis cererea reclamantei, astfel cum a fost formulată și a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 943/A din 5 decembrie 2000, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat-o la plata sumei de 81.670.000 lei daune moratorii, calculate în raport cu rata de scont a B.N.R.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta a susținut, în recursul său, că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 9/2000, ci dispozițiile art. 43 C. com., astfel că este îndreptățită să solicite daune moratorii la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D., la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Pârâta a susținut, în esență, pe de o parte că acțiunea reclamantei trebuia anulată ca netimbrată, întrucât nu s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 146/1997, iar pe de altă parte, că, în mod greșit, a fost obligată la daune moratorii, atâta vreme cât dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi, dispozițiile art. 43 C. com., nefiind aplicabile în speță.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei atacate în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, conform art. 306 C. proc. civ., Curtea constată că cele două recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Reclamanta și-a întemeiat pretențiile, privind daunele moratorii, pe dispozițiile art. 43 C. com., care prevăd că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
În raport cu aceste prevederi, în cazul neplății unor datorii comerciale lichide și exigibile, comerciantul debitor datorează de drept dobânzi.
În consecință, cum dividendele sunt sume datorate la sfârșitul anului contabil calculate pe baza bilanțului anual, când devin exigibile, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com. și nu art. 68 din Legea nr. 31/1990 și, ca atare, reclamanta este în drept să pretindă, soluția instanței de apel fiind corectă sub acest aspect.
Este de reținut, însă, că cererea reclamantei, de a i se acorda dobânzile practicate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, nu-și are temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condițiile existenței unui contract de depozit, fapt nedovedit în cauză.
În atare situație, reclamanta poate să pretindă numai dobânzile comerciale calculate în raport cu rata de scont stabilită de B.N.R. pe perioada solicitată, așa cum, în mod corect, a dispus instanța de apel.
Susținerea pârâtei, cum că acțiunea reclamantei, anulată ca netimbrată, este neîntemeiată, întrucât A.P.A.P.S. este o instituție publică, scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată că decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 316 combinat cu art. 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta, A.P.A.P.S. București, și pârâta, SC T. SA Panciu, împotriva deciziei nr. 943 A din 5 decembrie 2000 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2003.