Request for revision of land restitution judgment dismissed for non-allegiance to ultra petita principle

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, revizuenta F.L.G. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 5450 din 12 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimații Primăria orașului Odobești și R.G.S.

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că prin acțiunea introductivă s-a solicitat restituirea în natură a imobilului teren intravilan în suprafață de 1000 mp, situat în orașul Odobești, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Incidența în cauză a normelor legale față de care s-a raportat cererea de restituire în natură a fost recunoscută și statuată de instanțele de fond și de apel care, prin sentința civilă nr. 403 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Vrancea, menținută prin decizia civilă nr. 376/A din 08 octombrie 2007, au admis acțiunea și au dispus obligarea intimatei pârâte Primăria orașului Odobești să restituie în natură suprafața de 629,15 mp teren situat în tarlaua 27, parcela 1147, intravilan, cu vecinii: drum județean, F.L.G. pe două părți și Primăria Odobești.

Ca urmare a promovării recursului de către intimata Primăria orașului Odobești, instanța de recurs, Înalta Curte de casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 5450 din 12 mai 2009, a admis calea de atac declarată, a casat cele două hotărâri și a respins acțiunea.

S-a susținut că o asemenea soluție este susceptibilă de revizuire în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., întrucât instanța s-a pronunțat plus petita și extra petita, în condițiile în care instanța de recurs se raportează la existența unui act juridic ce poartă asupra unui alt obiect – imobil teren agricol și depășește obiectul dedus judecății, respectiv analizarea condițiilor impuse de Legea nr. 10/2001 și îndreptățirea reclamantei la restituirea în natură a unui bun preluat în mod abuziv de stat.

Astfel, față de dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care procedează la o completare a prevederilor art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, în mod greșit instanța de recurs a făcut aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001 apreciind că imobilului în litigiu cade sub incidența Legii nr. 18/1991.

A mai arătat revizuenta că suprafața de teren situată în intravilanul localității Odobești nu a fost inclusă în titlul de proprietate ce i s-a emis în baza Legii nr. 18/1991 întrucât nu se încadra în prevederile acestei legi, ci a făcut obiectul Legii nr. 10/2001.

Examinând cererea de revizuire formulată de revizuenta F.L.G., în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., instanța constată următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, „dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că prin formularea cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se face referire la aplicarea principiului disponibilității, care nu îngăduie instanței să depășească obiectul acțiunii sau al celorlalte cereri accesorii ori incidentale, dar nici nu îi permit să omită a se pronunța asupra unui capăt de acțiune.

Prin urmare, acest caz de revizuire privește numai obiectul acțiunii, respectiv pretențiile concrete formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 5450 din 12 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a cărei retractare se solicită prin intermediul acestei căi procedurale, a fost admis recursul declarat de pârâta Primăria orașului Odobești, au fost casate decizia pronunțată de instanța de apel, precum și sentința primei instanțe și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta F.L.G.

În considerentele deciziei s-a reținut că, de vreme ce din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că autoarei reclamantei și reclamantei le-a fost reconstituit, în baza Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000 dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au făcut obiectul actelor de vânzare-cumpărare încheiate de autoarea reclamantei, R.V.V., se constată că, în raport cu art. 8 din Legea nr. 10/2001, în mod greșit instanța de fond, prin soluția confirmată de instanța de apel, a dispus restituirea terenului în suprafață de 629,15 mp situat în intravilanul orașului Odobești, având ca vecinătăți drumul județean, F.L.G. și Primăria orașului Odobești, deoarece, atâta timp cât terenul a făcut obiectul Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000, nu mai poate face obiectul Legii nr. 10/2001.

Susținerea părții conform căreia o asemenea decizie este susceptibilă de revizuire pe temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este total nefondată.

Instanța nu s-a pronunțat în afara limitelor învestirii, atunci când, judecând în cadrul criticilor din recurs, a constatat că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001

Nemulțumirea revizuentei exprimată față de considerentele hotărârii atacate nu poate face obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac, deoarece pct. 2 al art. 322 C. proc. civ. este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecății și nu de examinarea legalității hotărârii prin prisma motivelor invocate în exercitarea căilor de atac.

Față de considerentele expuse, se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta F.L.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta F.L.G. împotriva deciziei nr. 5450 din 12 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.