Application of 2001 Restitution Law to Property Seized in 1940 Under Romanian-German Convention

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

După mai multe cicluri procesuale, prin sentința nr. 89 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, au fost respinse, ca nefondate acțiunea întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, formulată de reclamanta Z.S. și cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Instituției Prefectului Suceava, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava și garantul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 2 din Convenția româno-germană din 1940, guvernele au întocmit liste de avere privind bunurile imobile rămase în România, proprietățile fiind puse la dispoziția Statului Român, că aceeași convenție prevedea faptul că din preluarea bunurilor repatriaților de către Statul Român rezultă o datorie a acestuia față de guvernul german, egală cu valoarea în lei a bunurilor evaluate și că, față de înscrierea autoarei reclamantei în tabelul cu bunuri germane din anul 1940, în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 53 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând în esență că, instanța de fond nu a respectat indicațiile cuprinse în decizia civilă nr. 280/2007 a Curții de Apel Suceava, că imobilului în litigiu nu îi sunt aplicabile prevederile Convenției româno-germane din anul 1940, ci dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 54/1951, că urgența motivării deciziei denotă că redactarea exista anterior pronunțării, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil și că susținerile sale sunt demonstrate de înscrierile cuprinse în cartea funciară.

Recursul este nefondat.

Prin decizia nr. 280 din 25 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, cauza a fost trimisă instanței de fond, spre rejudecare, cu îndrumarea de a fi suplimentat probatoriul, pentru a se stabili fără putință de tăgadă, dacă imobilul aflat în proprietatea autorilor reclamantei a făcut obiectul Convenției româno-germană nr. 3620/1940, ori a Legii nr. 139/1940.

Instanța de trimitere s-a conformat prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și a solicitat, pe cale de adrese, de la mai multe instituții, înscrisuri ce ar fi putut fi pertinente și concludente în sensul îndrumărilor cuprinse în decizia de casare pronunțată de curtea de apel.

Faptul că decizia curții de apel a fost redactată în termenul legal nu poate conduce la concluzia că reclamantei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv de către stat, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

La fila 80 din dosarul nr. 1980/2004 al Curții de Apel Suceava se află certificatul nr. 93174 din 10 august 1990 al Ministerului de Interne, Direcția Generală a Arhivelor Statului, Filiala Arhivelor Statului județul Suceava din care rezultă fără echivoc faptul că în dosarul nr. 6/1940, pag. 88, la nr. 158 din tabelul cu bunuri germane aparținând refugiaților din orașul Rădăuți figurează autoarea reclamantei W.M., în calitate de fost proprietar, iar în calitate de ocupant, numitul G.A.

În atare situație, în mod corect a reținut instanța de apel, confirmând soluția tribunalului, că imobilul ce formează obiectul litigiului a trecut în proprietatea statului în anul 1940 în baza Convenției româno-germane din același an, iar nu în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și că în atare situație, în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, fiind lipsite de relevanță înscrisurile din cartea funciară la care a făcut referire recurenta.

În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Z.S. împotriva deciziei nr. 53 din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.