Annulment of civil claim for lack of procedural capacity following deregistration due to bankruptcy
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal and reversed the lower courts' decisions, ordering the annulment of the plaintiff's claim for the defendant's lack of procedural capacity to exercise rights under Art. 161 of the Code of Civil Procedure, effectively ruling that the action could not proceed against an entity that had been deregistered. The dispute involved a plaintiff seeking to annul a protocol related to a privatization deal and claim restitution of funds, but the defendant company had undergone judicial reorganization and bankruptcy procedures, leading to its deregistration from the Trade Register. The decisive legal basis was the determination that the exception of lack of procedural capacity (capacity to exercise rights) takes precedence over the exception of lack of object (loss of subject matter due to prior bankruptcy claims settlement), and that once a legal entity is deregistered due to the closure of bankruptcy proceedings, it loses its legal personality and thus the necessary procedural capacity to be sued, requiring the court to annul the initial request rather than ruling on the merits or loss of object.
Legislator headnote
AI generatedart. 8 din Legea nr. 55/1995, art. 35 din Legea nr. 64/1995, art. 304 C. proc. civ, art. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 161 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ; Annulment of civil claim for lack of procedural capacity following deregistration due to bankruptcy: 161 of the Code of Civil Procedure, effectively ruling that the action could not proceed against an entity that had been deregistered. The dispute involved a plaintiff seeking to annul a protocol related to a privatization deal and claim restitution of funds, but the defendant company had undergone judicial reorganization and bankruptcy procedures, leading to its deregistration from the Trade Register. The decisive legal basis was the determination that the exception of lack of procedural capacity (capacity to exercise rights) takes precedence over the exception of lack of object (loss of subject matter due to prior bankruptcy claims settlement), and that once a legal entity is deregistered due to the closure of bankruptcy proceedings, it loses its legal personality and thus the necessary procedural capacity to be sued, requiring the court to annul the initial request rather than ruling on the merits or loss of object.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision used to justify the annulment of the plaintiff's request due to the defendant's lack of procedural capacity to exercise rights.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 49/A din 17 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținându-se în considerentele deciziei că prin sentința civilă nr. 1377 din 2 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 4603/30/2001, Tribunalul Timiș a respins cererea formulată de reclamanta A.P.A.P.S., actualmente A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC A.R. SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă reclamanta A.P.A.P.S., actualmente A.V.A.S. București, în contradictoriu cu pârâta SC A.R. SA Recaș, a solicitat anularea protocolului din 22 septembrie 1997, încheiat între F.P.S. și SC A.R. SA, ca urmare a desființării contractului de vânzare cumpărare acțiuni din 20 decembrie 1996 care a stat la baza încheierii protocolului și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 43.200.000 lei reprezentând suma lăsată cu titlu gratuit la dispoziția sa pentru realizarea proiectelor e investiții productive, în baza protocolului din 22 septembrie 1997.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că SC A.R. SA a fost privatizată prin vânzarea de către F.P.S. a pachetului de acțiuni deținut la societate reprezentând 21% din capitalul social către Asociația S.A.R.P. Timiș, iar ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare Asociația S.A.R.P. a beneficiat de prevederile art. 8 din Legea nr. 55/1995 și prevederile H.G. nr. 100/1996, facilitate concretizată prin încheierea protocolului din 22 septembrie 1997.
Contractul de vânzare cumpărare acțiuni a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și, pe cale de consecință, efectul rezoluțiuni contractului a fost repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Prima instanță a reținut că după introducerea acțiunii de chemare în judecată, împotriva societății pârâte s-a declanșat procedura reorganizării judiciare și a falimentului, motiv pentru care în baza art. 35 din Legea nr. 64/1995 s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. 96/S/2001 al Tribunalului Timiș, iar așa cum rezultă din încheierea din 24 februarie 2005 s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. 96/S/2001 al Tribunalului Timiș, iar așa cum rezultă din încheierea din 24 februarie 2005 s-a dispus închiderea procedurii prevăzuta de Legea nr. 64/1995 iar prin decizia civilă nr. 2112 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara s-a respins recursul declarat de către creditoarea A.V.A.S., încheierea de închidere a procedurii falimentului rămânând irevocabilă.
Ca urmare a acestei soluții SC A.R. SA. a fost radiată de către O.R.C. Timiș.
Instanța de fond a apreciat că față de faptul că A.V.A.S. s-a înscris la masa credală rezultă că și-a recuperat creanțele pe care le avea față de societatea pârâtă, motiv pentru care a respins cererea ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel creditoarea A.V.A.S. București, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Față de modul în care apreciază apelanta că trebuia pronunțată hotărârea, respectiv față de lipsa capacității pârâtei SC A.R. SA, având în vedere că aceasta a fost radiată din evidențele O.R.C. ca urmare a închiderii procedurii falimentului, deși Curtea apreciază că această critică este întemeiată, ea nu poate duce la schimbarea hotărârii prin care s-a respins cererea de chemare în judecată.
În esență, chiar apelanta A.V.A.S. arată în cuprinsul cererii de apel că „întrucât debitoarea a fost pârâtă radiată din Registrul Comerțului, principalul efect fiind încetarea personalității juridice a acesteia nu se mai poate pune problema reprezentării debitoarei SC A.R. SA”. Aceasta, raportat la faptul că prin încheierea din 24 februarie 2005 pronunțată în dosarul de faliment nr. 96/S/2001, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea SC A.R. SA și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
Conform dispozițiilor art. 20 din Decretul nr. 31/1954: persoana juridică încetează de a avea ființă prin compensare, divizare sau dizolvare.
În contra celei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În ceea ce privește critica întemeiată pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. recurenta arată că în mod greșit instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei obiectului cauzei dedus judecății, în loc să se pronunțe asupra excepției lipsei capacității de exercițiu al SC A.R. SA, întrucât din actele depuse la dosar această societate, a fost radiată de la Registrul Comerțului ca o consecință a încheierii procedurii de lichidare.
Referitor la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta susține, în esență că, în mod greșit instanța a pășit la soluționarea pricinii pe fond, fără să analizeze în prealabil excepțiile sau incidentele procedurale și în mod special trebuia să examineze excepția lipsei capacității de exercițiu și eventual, în opinia recurentei, soluția corectă era anularea cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art. 161 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 161 C. proc. civ. „când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a pârâtei sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri”.
La alin. (2) al aceluiași articol se prevede că: dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.
Lipsa capacității procesuale de exercițiu se invocă pe cale de excepție, în orice stare a pricinii, putând fi invocată nu numai în primă instanță, până la prima zi de înfățișare, ci chiar direct în apel și recurs.
În cauză în mod greșit s-a stabilit că cererea reclamantei a rămas fără obiect, întrucât prin încheierea din 24 februarie 2005 și decizia nr. 2112 din 16 noiembrie 2005 ambele pronunțate în dosarul de faliment și menționate în hotărârea primei instanțe s-a examinat și soluționat doar împrejurarea ca A.V.A.S. s-a înscris la masa credală și a fost încasată creanța, ceea ce a dus la încălcarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.; prin decizia nr. 2112 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara s-a respins recursul declarat de creditoarea A.V.A.S., încheierea de închidere a procedurii falimentului rămânând irevocabilă.
Ca urmare a închiderii procedurii falimentului, SC A.R. SA a fost radiată din Registrul Comerțului conform încheierii din 24 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr. 96/S/2001 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2112 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 7945/COM/2005 aflate la dosar apel.
Art. 137 C. proc. civ. se referă la excepțiile de procedură, fără a menționa însă ordinea în care trebuiesc examinate.
În cauză excepția lipsei capacității de exercițiu al societății pârâte primează excepției lipsei de obiect, deoarece capacitatea de exercițiu a unei persoane juridice este una din condițiile de exercitare a acțiunii civile.
Prin urmare, în mod greșit instanțele s-au pronunțat mai întâi cu privire la excepția lipsei obiectului acțiunii, așa încât, Înalta Curte, în temeiul art. 315 alin. (2) C. proc. civ. va admite recursul, va modifica decizia recurată, va admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței comerciale pe care o va schimba în tot, și în consecință va anula cererea reclamantei pentru lipsa capacității de exercițiu a pârâtei SC A.R. SA conform art. 161 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 49/A din 17 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței comerciale nr. 1377 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială, pe care o schimbă în tot și în consecință anulează cererea reclamantei pentru lipsa capacității de exercițiu a pârâtei SC A.R. SA Recas, conform art. 161 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.