Compensation for expropriated land; violation of reasonable time requirement under Article 6 ECHR due to administrative inaction

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului București, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor acordate pentru terenul în suprafață de 578,99 mp, situat în municipiul Iași, Județul Iași, în temeiul dispoziției nr. 3420 emisă de primarul municipiului Iași.

Prin sentința civilă nr. 1913 din 19 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că reclamanta solicită în fapt obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire în condițiile art. 16 din Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel că revine Curții de apel competența de soluționare a pricinii în raport cu dispozițiile art. 19 și art. 20 din Capitolul VI al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1436 din 2 aprilie 2009 a hotărât următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reținând că autoritatea pârâtă are competența legală de a emite titlul de despăgubire solicitat de reclamantă, în raport cu dispozițiile art. 16 și art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005;

- a admis excepția prematurității acțiunii, reținând că dreptul reclamantei de a solicita emiterea titlului de despăgubire nu este actual deoarece nu a fost finalizată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, întrucât reclamanta nu a completat dosarul cu actele solicitate prin adresa din 3 noiembrie 2008, astfel că dosarul nu a fost transmis la evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare a terenului pentru care se solicită acordarea de despăgubiri;

- pe cale de consecință a respins acțiunea reclamantei S.E., ca prematur formulată.

Împotriva sentinței civile nr. 1436 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.E., criticând-o ca nelegală, întrucât greșit prima instanță a admis excepția de prematuritate a acțiunii și a respins-o pe acest motiv, fără să soluționeze fondul pricinii.

Recursul este întemeiat și va fi admis.

Examinând motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Curtea de Apel București prin sentința recurată, a respins acțiunea formulată de S.E. ca prematură, reținând că în lipsa unui raport de evaluare nu se poate emite actul final al procedurii reprezentând titlul de despăgubire conform art. 16 Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Din probele dosarului rezultă că Dispoziția nr. 3420/2005 a Primăriei Municipiului Iași trebuia pusă în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei, dar în anul 2009 recurenta nu a primit încă despăgubirea la care era îndreptățită conform Legii nr. 10/2001.

Greșit a considerat prima instanță că acțiunea este prematură pentru că nu s-au finalizat procedurile prevăzute de Legea nr. 247/2005, întrucât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația de a emite titlul într-un termen rezonabil, care să nu-i afecteze recurentei-reclamante însuși dreptul său protejat de lege.

Dacă modul de apreciere ar fi în sens contrar, ar însemna o încălcare a dreptului recurentei la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează fiecărei persoane dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale.

Faptul că Legea nr. 247/2005 omite să stipuleze perioada maximă de timp pe care poate s-o parcurgă această procedură administrativă, nu înseamnă că poate fi înfrânt termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așa fiind Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul declarat de S.E., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.E. împotriva sentinței civile nr. 1436 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționare în fond.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.