Commission contract payment dispute: recusal dismissed as unfounded, obligation to pay export goods value upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower courts' decision to obligate the defendant to pay the plaintiff approximately USD 37,119.63 in goods' value plus legal costs. The dispute arose from a foreign export commission contract where the defendant failed to settle the invoice for processed goods within the contractual 20-day deadline following the customs declaration; the defendant argued that presenting unaccepted promissory notes later constituted a valid tender and that any non-payment resulted from the plaintiff's failure to present the notes within the statutory deadlines. The court held that offering unsecured and previously rejected promissory notes does not constitute a valid payment that discharges the debtor's obligation, and it ruled that the defendant's defenses based on the specific timeliness requirements of the Bills of Exchange Law were inadmissible because they were raised for the first time in the appeal stage, violating procedural rules against introducing new arguments at that level.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 41 din Legea nr. 58/1994, art. 292 C. proc. civ; Commission contract payment dispute: recusal dismissed as unfounded, obligation to pay export goods value upheld: Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând hotărârea pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2834 din 5 aprilie 2000, reclamanta S.C. F.R.B. S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. S.T. S.R.L. la plata sumei de 37.119,63 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare marfă, cât și la cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta un contract de comision, în baza căruia, aceasta avea obligația asigurării efectuării plății către reclamanta comitentă a mărfurilor livrate la export, în termen de 20 de zile de la data buletinului vamal, însă, nu și-a îndeplinit această obligație.
Prin sentința civilă nr. 3453 din 29 mai 2000, Tribunalul București a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata echivalentului în lei a sumei de 37119,63 dolari S.U.A. contravaloare marfă și 2.171.655 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâta s-a obligat, prin contractul de comision nr. 1002/1998, să asigure efectuarea plăților către reclamantă pentru mărfurile livrate la export în 20 de zile de la data buletinului vamal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, susținând că fibra poliesterică, livrată reclamantei pentru prelucrare, a fost în cantitate mult mai mare, neputându-se justifica o cantitate de 60 tone și creându-se pârâtei un prejudiciu de peste 4000 dolari, reprezentând comisionul la care se adaugă alte cantități de fibră de peste 70.000 dolari SUA livrate reclamantei, recepționate de aceasta, dar pe care refuză să le plătească sau să le restituie.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 525 din 27 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, reținând că fibra ce se cere a fi returnată face obiectul unui alt dosar care nu are legătură cu prezenta cauză, acolo fiind parte S.C. T. S.A.
Obiectul prezentei cauze îl constituie plata contravalorii procesării fibrei.
Cu privire la înscrisurile depuse de pârâtă, s-a apreciat că aceasta recunoaște, practic, pretențiile reclamantei, însă, plățile nu au putut fi efectuate întrucât biletele la ordin invocate nu aveau acoperire, astfel încât nu au fost acceptate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând hotărârea pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că neplata biletelor la ordin s-a datorat exclusiv depunerii acestora cu întârziere.
Astfel, conform art. 41 din Legea nr. 58/1994, posesorul cambiei, plătibilă la o dată fixă, trebuie să o prezinte la plată fie în ziua în care este plătibilă, fie în una din cele 2 zile lucrătoare ce urmează și la data la care au fost remise aceste bilete, respectiv, 24 august 2000, datele de scadență erau deja expirate.
În aceste condiții, posesorul biletelor la ordin este decăzut din drepturile sale împotriva giranților, împotriva trasului, împotriva celorlalți obligați, pierzând și dreptul de protest de neacceptare, conform art. 49 din Legea 58/1934.
Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform anexei nr. 2 la contractul de export în comision extern, comisionarul s-a obligat să asigure efectuarea plăților, în baza facturilor prezentate, în termen de 20 de zile de la data buletinului vamal.
Pretinsa plată prin predarea unor bilete la ordin la o perioadă de timp îndelungată de la scadență și fără ca aceste instrumente de plată să aibă acoperire, astfel cum rezultă din corespondența cu banca A.B.N.A., nu reprezintă o plată care să-l elibereze pe debitor.
Apărările invocate de recurentă și întemeiate pe excepțiile Legii speciale nr. 58/1934 aplicabile instrumentelor de plată – biletele la ordin – nu sunt fondate atâta timp cât aceste instrumente de plată nu au fost acceptate.
De altfel, biletele la ordin au fost subscrise de o altă persoană decât debitorul din raportul fundamental.
Aceste apărări sunt formulate direct în recurs, nefăcându-se nici o referire în motivele de apel, așa încât ele nu pot fi ținute în seamă, întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 292 C. proc. civ.
Urmează a fi respins, ca nefondat, recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. S.T. S.R.L. București, împotriva deciziei nr. 525 din 27 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 februarie 2003.