Expropriated property restitution barred by lapse of statutory notification deadline under Law 10/2001, extinguishing interest in challenging state takeover decisions
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (ICCJ) dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower courts' decisions and ordering the appellants to pay 4,130 lei in judicial costs to the opposing parties. The dispute concerned former owners' attempts to claim nullity of state expropriation decisions and demand restitution in kind or equivalent for an apartment sold to tenants under Law No. 112/1995. The court ruled that the claim for nullity lacked procedural interest because the appellants failed to submit a notification under Law No. 10/2001 within the statutory deadline, thereby waiving their right to seek restorative measures; consequently, the tenants' title of ownership was considered consolidated and superior to the former owners' claims. The decision rested on Article 22(5) of Law No. 10/2001 regarding the loss of rights to restitution due to non-compliance with notification requirements, and Article 304(9) and 312(1) of the Civil Procedure Code for the dismissal of the appeal based on the correct application of these material laws.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, art. 274 C. proc. civ; Expropriated property restitution barred by lapse of statutory notification deadline under Law 10/2001, extinguishing interest in challenging state takeover decisions: Reclamanții nu pot fi înlăturați de la dreptul de a solicita pe calea acțiunii directe restituirea prin echivalent sau în natură, întrucât la data formulării cererii de chemare în judecată era în vigoare art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, în condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
1. Hotărârea instanței de apel
Prin decizia nr. 547 A din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții Z.J.I., T.H., T.E., Z.I.A., E.M., B.M.D., C.E.M., E.B.M. și M.M. împotriva sentinței civile nr. 1890 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în apel criticile nu vizează modul de soluționare a cererii de revendicare îndreptată contra pârâților cumpărători, ci, practic, soluția de respingere a primului capăt de cerere privind constatarea nulității deciziilor de trecere a imobilului în proprietatea statului ca lipsită de interes. Criticile pe acest aspect nu pot fi primite, în condițiile în care, în cauza pendinte nu s-a formulat un petit distinct privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent care să justifice interesul actual al acțiunii.
Lipsa notificării în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobil lipsește pe reclamanți de a mai putea obține, pe cale directă în instanță, în condițiile în care nu au formulat nicio acțiune în constatarea nulității contractului chiriașilor cumpărători, de asemenea în termenul special de prescripție prevăzut de lege, restituirea în natură ori în echivalent a imobilului.
A ignora fondul dreptului pierdut, printr-o atitudine de ignorare a termenelor legale prevăzute în legile speciale ce reglementează materia imobilelor preluate de stat în perioada regimului comunist, printr-o acțiune directă în instanță de constatare a nulității titlului de preluare al statului, înseamnă a ocoli legea, în așa fel încât instanța să pronunțe o hotărâre, pentru ca ulterior să fie invocată ca o „speranță legitimă" creată astfel, care ar naște un drept la despăgubiri altfel decât în condițiile legale reglementate.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanții au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Prin respingerea ca lipsit de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității deciziilor de preluare a imobilului instanța de judecată a îngrădit reclamanților dreptul la un proces echitabil.
Interesul în promovarea primului capăt de cerere este strâns legat de cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv acțiunea în revendicare, fie prin restituirea în natură, fie prin restituirea prin echivalent.
Reclamanții nu pot fi înlăturați de la dreptul de a solicita pe calea acțiunii directe restituirea prin echivalent sau în natură, întrucât la data formulării cererii de chemare în judecată era în vigoare art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Interesul reclamanților în promovarea capătului de cerere privitor la constatarea nulității deciziilor de preluare a imobilului este justificat de faptul că prin neanularea acestor decizii pierd orice speranță legitimă la recuperarea proprietății.
2.2. Analiza făcută de instanța de recurs
Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Interesul procesual apare ca fiind folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare.
In privința imobilelor preluate de stat în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, folosul practic ce ar putea fi obținut prin pornirea procedurii judiciare constă fie în redobândirea în natură a imobilului, fie în obținerea de măsuri reparatorii în echivalent, în forma reglementată prin legea specială.
Pentru a se putea atinge o asemenea finalitate, persoanele interesate trebuie să fi respectat cerințele Legii nr. 10/2001 atât în ce privește formularea notificării în termenul prescris, cât și, dacă este cazul, în ce privește obținerea anulării contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în sistemul Legii nr. 112/1995.
Instanțele de fond au reținut, corect, faptul că reclamanții nu dețin nicio hotărâre judecătorească anterioară sau ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare asupra apartamentului în litigiu prin care să li se constate dreptul de proprietate asupra acestuia ori prin care persoanele juridice deținătoare să fie obligate să le lase în deplină proprietate și posesie apartamentul.
Pe de altă parte, reclamanții nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că, față de dispozițiile art. 22 alin. (5) din lege, au pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
In raport de această situație de fapt și de drept, reclamanții nu ar putea obține folosul urmărit - redobândirea bunului - chiar dacă s-ar constata nulitatea actelor de preluare de către stat, și nici nu se poate susține că, prin neurmarea cerințelor legii interne, au o speranță „legitimă" de obținere a bunului. Așadar, primul capăt de cerere a fost respins corect ca fiind lipsit de interes.
În egală măsură, cât privește revendicarea, față de cele arătate anterior, este corect că, atâta timp cât nu a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, titlul de proprietate al chiriașilor cumpărători s-a consolidat, ei fiind cei care beneficiază de „un bun", motiv pentru care titlul chiriașilor cumpărători este preferat față de titlul foștilor proprietari.
Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C proc. civ.
In raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
In raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la cheltuieli de judecată către intimații pârâți L.A. și L.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții Z.J.I., T.H., T.E., Z.I.A., E.M., B.M.D., C.E.M., E.B.M. și M.M. împotriva deciziei nr. 547/A din data de 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă pe recurenți la 4130 lei cheltuieli de judecată către intimații L.A. și L.A.S.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.