Compensation for demolished properties under restitution law: validity of administrative notification procedure and passive standing of state agency
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the appeal filed by the defendant environmental agency, upholding the lower court’s ruling that granted the plaintiff, an heir, the right to compensatory measures for demolished properties. The dispute arose from a claim under the restitution and reparations laws following the 1950 nationalization decree, where the plaintiff sought compensation for a brick building and land that were no longer physically present, arguing that the property had been abusively taken over by the state. The appellate court had previously dismissed the agency’s appeal against a first-instance judgment that awarded the plaintiff the right to equivalent compensation for the demolished structures and rejected the claims against other local and state entities. The High Court rejected the agency’s arguments that the prior administrative decision was irrevocable due to late challenge, that the agency lacked standing as the building had been reconstructed by the state, and that it should not bear court costs, affirming that the agency held passive procedural capacity as the entity possessing the property and that the damages claim was valid for the demolished assets. The decisive legal basis involves the application of Law No. 10/2001 and Law No. 247/2005, which provide for monetary compensation when in-kind restitution is impossible, and procedural rules regarding the determination of passive standing and liability for litigation costs based on procedural fault.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 274 C. proc. civ; Compensation for demolished properties under restitution law: validity of administrative notification procedure and passive standing of state agency: Prin notificarea formulată în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, reclamanta I.V.S. a declanșat procedura administrativă prealabilă, solicitând despăgubiri pentru imobilul ce a aparținut părinților săi, situat în municipiul Târgu-Jiu, precum și restituirea în natură a terenului liber de construcții.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, secția civilă, – prin sentința civilă nr. 110 din 6 mai 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta U.S.M., în contradictoriu cu pârâții : Agenția pentru Protecția Mediului Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Târgu Jiu, Consiliul Local Târgu Jiu și Prefectura Gorj, și, pe cale de consecință: a stabilit că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele demolate: clădirea din cărămidă compusă din două corpuri cu șase încăperi, cămară, hol închis, balcon la partea de demisol compus din șase magazii și hol în suprafață construită de 223 mp; terenul în suprafață de 1803 mp situat in Târgu Jiu, compus din 2 parcele: 884 mp curți, construcții și 989 mp livadă; a respins acțiunea față de pârâtele Primăria Târgu Jiu, Consiliul Local Târgu Jiu, Prefectura Gorj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, dovedită cu certificatul de moștenitor. S-a apreciat, de asemenea, incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură a imobilului în litigiu, se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent.
S-a mai reținut, că reclamanta a făcut dovada preluării abuzive a terenului și construcției, proprietatea autorului S.D.T., în temeiul Decretului de naționalizare nr. 92/1950.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 251 din 14 octombrie 2009, a respins apelul declarat de Agenția pentru Protecția Mediului Gorj, împotriva sentinței civile nr. 380/3195/2005, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U.S.M. și intimații-pârâți: Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Târgu-Jiu, Consiliul Local Târgu-Jiu și Prefectura Gorj.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilele demolate și menționate în acțiunea introductivă.
Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs Agenția pentru Protecția Mediului Gorj, criticând-o ca fiind nelegală – invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Acțiunea de față nu mai are obiect, întrucât Decizia nr. 68/2006 de respingere a notificării reclamantei a fost atacată tardiv de reclamantă, acțiunea de respingere fiind irevocabilă.
- Agenția pentru Protecția Mediului Gorj nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu exista ca instituție în acea perioadă, iar reclamanta nu este moștenitoarea clădirii unde funcționează recurenta, deoarece clădirea actuală a fost construită pe amplasamentul respectiv de către Statul Român, după demolarea vechii clădiri.
- Recurenta a mai susținut că greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
Prin notificarea formulată în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, reclamanta I.V.S. a declanșat procedura administrativă prealabilă, solicitând despăgubiri pentru imobilul ce a aparținut părinților săi, situat în municipiul Târgu-Jiu, precum și restituirea în natură a terenului liber de construcții.
Reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în condițiile Legii nr. 10/2001, cu certificatul de moștenitor și actele de stare civilă depuse la dosar. În acest sens, se reține că autorul S.D.T. a avut două fiice, respectiv I.V.S. și S.M.C., aceasta din urmă a decedat fără a lăsa moștenitori.
Nu poate fi reținută critica recurentei Agenția pentru Protecția Mediului Gorj, în sensul că această cauză nu mai are obiect, întrucât prin decizia civilă nr. 8787 din 10 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins, ca tardivă, contestația formulată de reclamanta U.S.M., împotriva deciziei nr. 68/2006 emisă de recurentă, întrucât această hotărâre a fost pronunțată înaintea deciziei nr. 5789 din 18 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a dispus casarea deciziei instanței de apel și soluționarea pe fond a cauzei.
Nefondate sunt și criticile recurentei referitoare la pretențiile reclamantei privind clădirea în care funcționează recurenta, devreme ce, chiar prin notificare, antecesoarea reclamantei a solicitat despăgubiri pentru construcțiile demolate, iar instanța de apel a reținut corect din rapoartele de expertiză, că la data efectuării acestora, construcțiile în litigiu nu mai existau fizic.
Critica recurentei privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., referitoare la plata cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată.
Fundamentul aplicării acestor dispoziții rezidă tocmai în culpa procesuală. Or, în cauză a fost dovedită culpa recurentei, aceasta având calitate procesuală pasivă, ca entitate deținătoare, astfel că în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Așadar, față de cele reținute se va reține că recursul nu este fondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Gorj împotriva deciziei nr. 251 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2010.