Nullity of recourse for failure to substantiate grounds under mandatory procedural requirements in challenge to enforcement authorization
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant's recourse null and void, thereby leaving the Court of Appeal's decision in force, which had previously annulled the first-instance judgment and remanded the case. The dispute concerned a challenge to the enforcement of a civil judgment and a concurrent request for authorization of forced execution, where the appellate court found that the tribunal had violated the principle of dispositiveness by ruling on an object not submitted to it and that the enforcement request fell within the exclusive jurisdiction of the court of first instance. The decisive legal basis was the procedural requirement that a recourse must be expressly reasoned and supported by specific grounds enumerated in Article 304 of the Code of Civil Procedure; because the appellant's complaints did not meet this standard and no public order grounds for ex officio review were identified, the recourse was deemed null under Article 306(1) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 105 alin. (2) C. proc. civ, art. 373 alin. (4) C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, Art. 301 C. proc. civ, art. 304 alin. (1) C. proc. civ, Art. 306 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of recourse for failure to substantiate grounds under mandatory procedural requirements in challenge to enforcement authorization: Astfel, instanța de fond s-a pronunțat în cauză asupra unui alt obiect decât cel cu care a fost investită, încălcând prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ., ceea ce impune nulitatea hotărârii apelate conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 528 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă excepția de conexitate invocată de contestatoarea P.C.M. prin procurator O.I.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea P.C.M. prin procurator O.I. în contradictoriu cu intimata A.V. Iași (fostă R.A.J.A.C. Iași).
Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 151 din 16 octombrie 2009 a admis apelul declarat de P.C.M. prin mandatar O.I. împotriva sentinței civile nr. 528 din 30 martie 2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care a anulat-o.
A fost trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași.
Instanța de apel a reținut în esență că, prin sentința apelată instanța a fost investită cu contestația la executarea silită a sentinței civile nr. 8410 din 2 iulie 2007 a Judecătoriei Iași și s-a pronunțat cu privire la acest obiect.
În acest sens s-a avut în vedere că potrivit art. 129 alin. ultim C. proc. civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Potrivit textului enunțat este instituit principiul disponibilității în procesul civil, conform căruia reclamantul are dreptul să stabilească în cererea de chemare în judecată limitele și obiectul acțiunii, iar instanței de judecată îi revine obligația de a se pronunța numai în limitele investirii.
Astfel, instanța de fond s-a pronunțat în cauză asupra unui alt obiect decât cel cu care a fost investită, încălcând prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ., ceea ce impune nulitatea hotărârii apelate conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Cu privire la cererea de încuviințare a executării silite a unei hotărâri judecătorești s-a reținut că este dată în competența materială a judecătoriei, potrivit art. 3731 – art. 373 alin. (4) C. proc. civ. și nu în cea a tribunalului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta P.C.M. prin procurator O.I.
Recursul este nul.
Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Art. 301 C. proc. civ. prevede că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ. recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs prin arătarea criticilor în fapt și întemeiat pe motivul prev. de art. 304 C. proc. civ.
Este adevărat că reclamanta își exprimă nemulțumirea cu privire la hotărârea pronunțată de către instanța de apel, critici care nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică, ori când criticile formulate în fapt nu pot fi încadrate în motivele prev. de art. 304 C. proc. civ.
Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care criticile invocate sunt indicate în fapt și dezvoltate într-o formă explicită, întemeiate pe textul enunțat anterior, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuția părților și asupra cărora să delibereze.
Așa fiind, urmează a se reține că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta P.C.M. prin procurator O.I. împotriva deciziei nr.151 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2010.