Stamp duty exemption for post-annulment property price restitution claims under Law No. 10/2001

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 601 din 22 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanta O.E. în contradictoriu cu Municipiul București prin Primarul General și Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta arătând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 538 din 2 noiembrie 2009 a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

În considerentele deciziei s-a reținut că prin acțiunea introductivă reclamanta a chemat în judecată pârâții, în temeiul art. 1337 și urm. C. civ. și art. 41 din CEDO pentru obligarea acestora la plata sumei reprezentând valoarea de circulație a imobilului situat în București. Acest imobil a fost dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995, iar ulterior, prin decizia nr. 49/2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, reclamanta a fost obligată să lase imobilul în proprietate și posesie foștilor proprietari al căror titlu s-a considerat preferabil titlului reclamantei.

Instanța a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, scutirea de plata taxei judiciare de timbru se acordă acelor persoane ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești, situație în care se regăsește și reclamanta.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că reclamanta nu și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea 10/2001, ci pe cele ale art. 1337 și urm. C. civ. In argumentarea criticii a arătat că mod corect instanța de fond a stabilit că acțiunea nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru, reținând că cererea de reexaminare a fost respinsă irevocabil prin încheierea din 12 martie 2009, astfel că dispoziția privind achitarea taxei de timbru a intrat în puterea lucrului judecat și nu mai poate fi răsturnată prin intermediul căilor de atac.

Recursul nu este fondat.

Corect, instanța de apel a stabilit că acțiunea reclamantei este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Trebuie remarcat că și în noile modificări ale Legii nr. 10/2001 s-au prevăzut scutiri de plata taxelor legale de timbru pentru acțiunile privind restituirea prețului imobilelor. Astfel, potrivit art. 501 al Legii nr. 10/2001 introdus prin Legea nr. 1/2009 proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului imobilelor, iar conform art. 50 alin. (21), introdus tot de Legea nr. 1/2009, acțiunea privind restituirea acestui preț este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

Stabilind această scutire legiuitorul a avut în vedere situația acestei categorii de persoane, care după desființarea titlului de proprietate, ar fi fost nevoite să achite taxe destul de împovărătoare pentru acțiunile privind restituirea prețului imobilelor.

Împrejurarea că reclamanta a indicat ca temei art. 1337 și urm. C. civ. nu are relevanță în cauză, din moment ce instanța, în raport de dispozițiile art. 84 C. proc. civ. a calificat-o drept o cerere pentru restituirea prețului imobilului întemeiată pe art. 50 din Legea nr. 10/2001.

Față de aceste considerente recursul este nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. București împotriva deciziei nr. 538 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010