Rejection of municipal appeal confirming in natura land restitution order and partial compensation mandate

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 556/C din 19 septembrie 2006 Tribunalul Bihor a respins acțiunea prin care C.V. a solicitat anularea dispoziției nr. 612 din 28 februarie 2006 a Primarului municipiului Oradea cu motivarea că imobilul ce a aparținut reclamantului nu poate fi restituit în natură astfel încât soluția propusă, și anume aceea de a se acorda despăgubiri și de a se înainta notificările Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, este legală.

Prin decizia civilă nr. 29/A din 21 februarie 2007, Curtea de Apel Oradea a admis apelul reclamantului și a schimbat în întregime sentința instanței de fond, dispunându-se Primarului emiterea unei dispoziții de restituire în natură prin compensare a unei suprafețe de 432 mp teren în raza municipiului Oradea corespunzătoare suprafeței preluate abuziv de către Statul Român.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că simpla afirmație făcută de către unitatea administrativ teritorială că nu deține teren pentru a fi oferit în compensare nu este suficientă pentru a înlătura această opțiune, cu atât mai mult cu cât terenurile ce se aflau în administrarea Agenției Domeniului Statului au fost transferate la dispoziția Comisiilor de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 10/2001 pentru a se putea atribui persoanelor îndreptățite la imobile în natură.

Prin decizia civilă nr. 887 din 13 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de Primarul municipiului Oradea, a casat decizia Curții de Apel Oradea și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului, solicitând suplimentarea probațiunii pentru a se putea stabili dacă în patrimoniul unității administrativ teritoriale există terenuri libere de construcții de aceeași valoare și caracteristici cu ale terenului preluat care să poată fi utilizate în procedura compensării.

Prin decizia civilă nr. 50/A din 18 martie 2009 Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de apelantul-reclamant C.V., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva sentinței civile nr. 556/C din 19 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.V., a dispus ca Primarul Municipiului Oradea să modifice dispoziția nr. 612 din 28 februarie 2006 în sensul restituirii în natură în favoarea reclamantului C.V. a suprafeței de 200 mp teren în compensare în intravilanul Municipiului Oradea iar, pentru diferența de 232 mp teren să se continue procedurile de acordare a despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut următoarele:

Curtea de Apel Oradea a făcut nenumărate demersuri pentru a clarifica aspectele subliniate de instanța de recurs, cu atât mai mult cu cât pe durata soluționării apelului a fost adoptată H.G. nr. 1087 din 10 septembrie 2008, iar potrivit art. 4 din acest act normativ s-a aprobat trecerea în domeniul privat al statului a unor suprafețe de teren aflate în domeniul public al statului și în administrarea domeniilor statului și transmiterea acestora la cererea comisiilor județene, comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru persoanele fizice îndreptățite. Cercetând anexa 3 în care sunt cuprinse aceste terenuri se constată că este vorba de un total de 181,31 ha la nivelul municipiului Oradea.

Apelantul a depus la dosarul cauzei anunțuri publice prin care unitatea administrativ teritorială vinde la licitație publică terenul din domeniul privat al acesteia, făcând astfel dovada că există astfel de imobile care i-ar putea fi oferite prin compensare.

Administrația imobiliară Oradea a comunicat instanței că nu deține imobile care să facă obiectul compensării în condițiile art. 1 coroborat cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar prin adresa nr. 103558 din 10 martie 2009 Primarul municipiului Oradea a comunicat instanței că terenurile care sunt cuprinse în H.G. nr. 1087/2008 au o destinație specială urmând a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele care se încadrează în prevederile legii fondului funciar.

Față de această apărare, formulată oral de reprezentantul Primăriei la un termen anterior – apelantul a precizat că a solicitat acest teren și în temeiul Legii nr. 18/1991 și că cererea i-a fost respinsă, fiindu-i respinsă și în temeiul Legii nr. 10/2001.

Mai mult, s-a făcut dovada depunerii cererii la 19 martie 1991 și a revenirilor ulterioare dar, Primăria Municipiului Oradea a arătat că cererea formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 nu a fost soluționată deoarece terenul face obiectul Legii nr. 10/2001, aspect care nu avea cum să fie cunoscut cu 10 ani în urmă.

În aceste condiții, văzând eforturile pe care apelantul – reclamant le-a făcut din anul 1991 și până în prezent prin care a solicitat restituirea în natură a unui teren care, a precizat în fața instanței ca fiind suprafață de 200 mp, pe care îl solicită în natură, fiind de acord cu acordarea de despăgubiri pentru diferența de 232 mp, văzând destinația terenurilor cuprinsă în H.G. nr. 1987/2008 și faptul că apelantul a făcut cerere și în temeiul Legii nr. 18/1991, instanța a admis apelul în baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., a schimbat sentința Tribunalului Bihor în sensul restituirii în natură a unei parcele de 200 mp în intravilanul municipiului Oradea, urmând ca pentru diferența de 232 mp să se continue procedurile de acordare a despăgubirilor.

Împotriva deciziei a declarat recurs Primarul Municipiului Oradea care a susținut următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate:

Se susține că în mod greșit Curtea de Apel Oradea a dispus admiterea apelului, modificarea dispoziției nr. 612/2006 dispunând obligarea Primarului Municipiului Oradea la restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 200 mp pe raza Municipiului Oradea în compensare pentru restul suprafeței de 232 mp, fiind menținută dispoziția atacată, și continuarea procedurilor de acordare a despăgubirilor.

Se consideră că instanța de apel nu a aplicat considerentele deciziei de casare, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că entitatea investită cu soluționarea notificării nu are identificate bunuri care să poată face obiectul Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte, se susține că, în cazul acordării măsurilor reparatorii prin compensare cu alte bunuri, acestea din urmă trebuie să fie oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, ofertă ce nu există în litigiul respectiv.

O altă critică vizează faptul că terenurile identificate în H.G. nr. 1087/2008, la care face referire instanța au o destinație clară și precisă, urmând a face obiectul reconstituirii în temeiul legilor fondului funciar, neputând fi satisfăcute eventualele cereri de compensare formulate în temeiul altor acte normative.

Se susține în drept aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

În mod corect Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 50/A din 18 martie 2009 a admis apelul declarat de reclamantul C.V., împotriva sentinței civile nr. 556/C din 19 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în sensul admiterii acțiunii și dispunerii ca Primarul Municipiului Oradea să modifice dispoziția nr. 612 din 28 februarie 2006 în sensul restituirii în natură, în favoarea reclamantului C.V. a suprafeței de 200 mp teren în compensare în intravilanul Municipiului Oradea, iar pentru diferența de 232 mp teren să se continue procedurile de acordare a despăgubirilor.

Motivele de recurs invocate de recurent, privind acordarea terenului în compensare nu se justifică.

Față de dispozițiile art. 10 și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în compensare cu alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, această reparație depinde însă și de existența în patrimoniul entității respective a unor bunuri care să poată fi acordare în compensare.

Criticile recurentului Primarul Municipiului Oradea privind neidentificarea unor astfel de bunuri care să poată fi acordate în compensare și lipsa ofertei de către entitatea investită cu soluționarea notificării, nu pot fi primite. Așa cum a reținut în mod corect Curtea de Apel Oradea, prin decizia atacată, din adresa nr. 103558 din 10 martie 2009 Primarul Municipiului Oradea a comunicat instanței că terenurile care sunt cuprinse în H.G. nr. 1087/2008 au o destinație specială urmând a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele ce se încadrează în prevederile legii fondului funciar.

Pe de altă parte, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile deciziei de casare, dimpotrivă a procedat la efectuarea de demersuri pentru a clarifica aspectele subliniate de instanța de recurs, cu atât mai mult cu cât pe parcursul soluționării apelului a fost adoptată H.G. nr. 1087 din 10 septembrie 2008, iar prin art. 4 din acest act normativ s-a aprobat trecerea în domeniul privat al statului a unor suprafețe de teren aflate în domeniul public al statului și în administrarea domeniilor statului și transmiterea acestora la cererea comisiilor județene, comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privitor asupra terenurilor pentru persoanele fizice îndreptățite. Instanța de apel corect a mai reținut că este vorba de un total de 181,31 ha la nivelul Municipiului Oradea conform anexei 3 depuse la dosarul cauzei.

Nefiind incident motivul de modificare a deciziei recurate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de apel a interpretat și aplicat în mod just dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 50 A din 18 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.