Recovery of property expropriated under Decree 223/1974 barred by expired statutory notification deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the revision application filed by the claimant, leaving the prior cassation decision in force, which had upheld the lower courts' dismissal of the claim as time-barred. The dispute involved a civil claim to recover a residential property abusable expropriated under Decree No. 223/1974 following the owner's emigration, where the claimant challenged the lower court's finding that the administrative notification sent in March 2007 violated statutory deadlines and was not revived by subsequent legislation. The court held that the notification required under Article 21(1) (renumbered as Article 22) of Law No. 10/2001 must be issued within a strict deadline extended only to February 14, 2002, by subsequent ordinances, and that Law No. 247/2005 did not modify this term; consequently, the late notification resulted in the loss of the right to seek reparative measures, and the revision grounds under Article 322, points 2 and 6, of the Code of Civil Procedure were rejected as unfounded and improperly invoked, respectively.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 1 din Legea nr. 247/2005, art. 322 pct. 2 C. proc. civ, art. 22 din Legea nr. 10/2001, art. 322 pct. 6 C. proc. civ; Recovery of property expropriated under Decree 223/1974 barred by expired statutory notification deadline: În motivarea cererii se arată că instanța nu s-a pronunțat asupra: consecințelor Legii nr. 213/1998 (și nu 1968 cum din eroare s-a indicat în cerere) față de Decretul nr. 223/1974; probei comunicării deciziei emise în temeiul Decretului nr. 223/1974 precum și asupra fondului cauzei, revendicarea bunului confiscat conform Titlului 1 art. 1 din Legea nr. 247/2005.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de față, constată următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat prin decizia nr. 5780 din 13 octombrie 2008 recursul declarat de reclamantul B.D.C. împotriva deciziei nr. 64A din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pentru considerentele ce urmează:
Recurentul a solicitat restituirea imobilului preluat abuziv în baza Decretului nr. 223/1974, ca urmare a părăsirii României și stabilirii definitive în Germania. Cererea adresată pârâtei a fost înregistrată la data de 21 martie 2007.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 22 prin modificările ulterioare, orice persoană îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând măsuri reparatorii, termen prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001 până la data de 14 februarie 2002.
Art. 22 alin. (5) din lege stipulează că nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii.
De fapt, prin Legea nr. 247/2005 nu s-a adus nicio modificare Legii nr. 10/2001 cu privire la termenul de formulare a notificării.
În aceste condiții, s-a constatat că notificarea recurentului din 21 martie 2007 adresată pârâtei din cauză a depășit cu mult termenul prevăzut de lege, fiind tardivă.
B.D.C., prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a solicitat retractarea deciziei sus arătate în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 6 C. proc. civ.
1. În motivarea cererii se arată că instanța nu s-a pronunțat asupra: consecințelor Legii nr. 213/1998 (și nu 1968 cum din eroare s-a indicat în cerere) față de Decretul nr. 223/1974; probei comunicării deciziei emise în temeiul Decretului nr. 223/1974 precum și asupra fondului cauzei, revendicarea bunului confiscat conform Titlului 1 art. 1 din Legea nr. 247/2005.
Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare pentru argumentele ce succed.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulat de reclamantul B.D.C. l-a reprezentat contestația formulată împotriva răspunsului dat de Primăria municipiului București prin adresa nr. 17354 din 9 mai 2007.
Instanța de fond, față de dispozițiile art. 21 alin. (1) devenit art. 22 din Legea nr. 10/2001, au reținut că notificarea formulată la 21 martie 2007 a depășit cu mult termenul instituit de lege și că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a adus nicio modificare legii de reparație.
Instanța de recurs, prin decizia ce se cere a fi retractată, analizând criticile formulate, s-a pronunțat strict asupra problemei de drept soluționată de instanța de apel și anume respectarea termenului de formulare a notificării.
Respingând recursul, Înalta Curte a menținut hotărârea instanței de apel ca și situația de fapt și de drept reținută de aceasta.
Procedând în acest mod, instanța de recurs nu putea să acorde mai puțin decât s-a cerut, astfel cum invocă revizuentul în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., întrucât în această fază procesuală nu s-a rejudecat cererea de chemare în judecată.
2. Revizuentul invocă și dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. cu motivarea că instanța „a ignorat absența apărătorului Primăriei București, acționând ea însăși ca avocat al intimatei, prin eludarea tuturor cererilor reclamantului așa cum erau arătate pe fondul cauzei”.
Acest motiv de revizuire, ce constituie o garanție specială a dreptului la apărare, poate fi invocat doar de persoanele cărora legea a înțeles să le acorde protecție deosebită, în cauza de față unitatea administrativ teritorială și nu de către revizuent.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondată și cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.D.C. împotriva deciziei nr. 5780 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.