Bucharest restitution award upheld; both appeals rejected as unfounded

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 101 din 8 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului C.E.P., a fost respinsă contestație formulată de acesta împotriva dispoziției nr. 2040 din 10 decembrie 2003 emisă de Primarul General al municipiului București, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, a fost admisă în parte, contestația formulată de contestatorul C.C. împotriva aceleiași decizii, a fost obligat intimatul să emită în favoarea acestuia dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, constând în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, la valoarea de 6.489.452.141 lei, corespunzătoare cotei de ¼ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, sectorul 2, reprezentând teren în suprafață de 3.953 mp nerestituit și construcții demolate și a fost menținută dispoziția emisă de primarul general cu privire la măsura restituirii, în natură, către contestatorul C.C. a terenului în suprafață de 230 mp situat la aceeași adresă.

Apelul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 38 din 7 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin aceeași decizie a fost admis apelul formulat de contestatorii C.C. și C.E.P. împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată, în parte, în sensul că a fost obligat intimatul să emită în favoarea contestatorului C.C. dispoziție de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, constând în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, la valoarea de 7.215.592.539 lei, corespunzătoare dreptului de proprietate asupra imobilului, compus din teren în suprafață de 16.505 mp nerestituit și construcții demolate și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a pronunțat decizia nr. 964 din 2 februarie 2007, prin care au fost admise recursurile declarate de contestatorul C.C. și pârâtul Municipiul București prin Primarul general, a fost casată decizia curții de apel și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a pronunțat decizia nr. 331 din 15 mai 2009, prin care a fost respins apelul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General împotriva sentinței tribunalului, a fost admis apelul declarat de contestatorii C.C. și C.E.P. împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului C.E.P., a fost admisă în parte contestația formulată de ambii contestatori, s-a constatat că aceștia sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 7.215.592.539 ROL, pentru imobilul situat în București, compus din teren nerestituit în suprafață de 16.505 mp și construcții demolate și a fost modificată dispoziția contestată, în sensul restituirii către ambii contestatori, în natură, a terenului în suprafață de 230 mp, situat la aceeași adresă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorul C.C. și pârâtul Municipiul București prin Primar General.

Recurentul contestator a susținut, în esență, prin recursul declarat că nu are calitate procesuală activă C.E.P., că poate fi restituit în natură terenul în suprafață de 5437 mp (lot 1, 2 și 3) deoarece este liber și că se impune stabilirea valorii despăgubirilor raportat la data executării deciziei irevocabile.

Prin recursul său, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Municipiul București, prin Primarul General a susținut că nu are calitate procesuală activă contestatorul C.E.P., care nu a formulat notificare și că doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este competentă să stabilească valoarea acestora, conform prevederilor Legii nr. 247/2005.

Ambele recursuri sunt nefondate.

Contestatorii C.C. și C.E.P. sunt frați și au calitatea de moștenitori ai defunctului C.G., în cote egale, de câte ½ din masa succesorală.

Este adevărat că notificarea aflată în copie la filele 10 – 12 din dosarul tribunalului a fost formulată de contestatorul C.C., însă în cuprinsul notificării, acesta a menționat că are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și fratele său, C.E.P., fiind precizate atât numărul certificatului său de naștere, cât și al buletinului de identitate.

Din probele administrate în cauză rezultă existența unui contract de mandat prin care C.E.P. l-a împuternicit pe C.C. să formuleze notificarea și în numele său.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel a administrat și proba cu martori, probă admisibilă, deoarece notificarea, astfel cum a fost formulată constituie un început de dovadă scrisă, conform art. 1197 C. civ., în sensul că există acest înscris, care emană de la partea căreia îi este opus și care este de natură a face demn de crezut faptul pretins.

Proba testimonială era admisibilă în prezenta cauză și pentru că, având în vedere gradul de rudenie al contestatorilor, a existat o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris, între contestatori existând raporturi de încredere la data încheierii contractului de mandat.

Martora G.E.M., audiată cu ocazia rejudecării cauzei la curtea de apel (fila 257) a declarat că a participat, cu ocazia decesului tatălui contestatorilor, la o discuție între cei doi frați, care s-au înțeles în sensul ca formalitățile pentru retrocedarea terenului să fie făcute de C.C. în numele ambilor moștenitori, situație în care, acestuia urma a-i reveni partea din apartament ce se cuvenea fratelui său.

Această declarație se coroborează cu certificatul de moștenitor nr. 51 din 30 aprilie 2001 emis de Biroul notarului Public A.A., privitor la succesiunea defunctului C.G., tatăl contestatorilor, conform căruia întregul apartament ce face parte din masa succesorală i-a revenit, numai contestatorului C.C.

Probele la care s-a făcut referire sunt în concordanță și cu alte împrejurări de fapt, respectiv formularea contestației și a apelului de către ambii contestatori.

Așa fiind, se constată că în mod corect a procedat instanța de apel respingând excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului C.E.P.

Terenul în suprafață de 5437 mp nu poate fi restituit în natură, cele trei loturi la care face referire recurentul-contestator fiind ocupate cu organizare de șantier pentru un complex rezidențial și parte din parcul Plumbuita.

Cum recurentul contestator nu a formulat motiv de apel privind data la care urmează a fi stabilit cuantumul măsurilor reparatorii, nu poate fi analizată această critică invocată pentru prima dată în recurs.

Întrucât dispoziția contestată a fost emisă la data de 10 decembrie 2003, anterior Legii nr. 247/2005, se constată că este nefondată și critica formulată de recurentul-pârât, vizând necompetența instanței de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent.

În consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respinse ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C.C. și de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva deciziei nr. 331 din 15 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2010.