Annulment of commercial claim for non-payment of judicial stamp duty despite pending bankruptcy proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff-appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' decisions to annul the underlying action for failure to pay the mandatory judicial stamp duty. The dispute concerned a commercial claim for payment of goods delivered under a contract, where the plaintiff had failed to pay the required tax despite two court-ordered deadlines. The court held that the appellate court correctly maintained the annulment under Article 20 of Law No. 146/1997 because the plaintiff did not prove that it had filed a valid request for tax reduction, deferral, or installment payments under Article 21, nor did it qualify for exemption under the bankruptcy law, as the action was not initiated by a court-appointed administrator or liquidator.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, art. 312 C. proc. civ; Annulment of commercial claim for non-payment of judicial stamp duty despite pending bankruptcy proceedings: Cu actul înregistrat la 7 iunie 2001, societatea comercială reclamantă a formulat motive de recurs, susținând că decizia curții de apel este nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea greșită a legii, în sensul că, deși nu a achitat taxa judiciară de timbru, instanța de apel avea posibilitatea să dispună darea în debit a apelantei ,conform art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 8 noiembrie 2000, reclamanta, SC H. SRL Bacău, a chemat în judecată pe pârâta, SC N.C. SRL București, pentru a fi obligată la plata sumei de 29.249.980.038 lei, cu titlu de daune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în baza contractului încheiat cu pârâta, aceasta a primit produse în valoare de 11.373.409.920 lei, din care a achitat doar o mică parte și pentru care a calculat și majorări de 0,3% pe pentru neplata în termen a sumei ce face obiectul contractului.
Prin sentința civilă nr. 1593 din 15 decembrie 2000, Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a anulat, ca netimbrată, acțiunea reclamantei SC H. SRL Bacău.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 251 din 26 aprilie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Cu actul înregistrat la 7 iunie 2001, societatea comercială reclamantă a formulat motive de recurs, susținând că decizia curții de apel este nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea greșită a legii, în sensul că, deși nu a achitat taxa judiciară de timbru, instanța de apel avea posibilitatea să dispună darea în debit a apelantei ,conform art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.
Totodată, a susținut că instanța nu a ținut seama de posibilitatea pe care i-o conferă art. 21 din aceeași lege, privind scutirea, reducerea sau eșalonarea plății taxelor judiciare de timbru, și nici de faptul că, în ceea ce o privește, s-a declanșat procedura falimentului.
Recursul reclamantei este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, iar în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași text, primind cererea netimbrată, instanța de fond a pus în vedere reclamantei să plătească suma de 317.144.800.800 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, și 15.000 lei timbru judiciar (dosarul tribunalului).
Cum plata taxei judiciare de timbru nu s-a făcut nici după două termene de judecată acordate în acest scop, instanța de apel a fost îndreptățită să mențină soluția tribunalului, privind anularea acțiunii.
De asemenea, faptul că recurenta a făcut demersuri pentru amânarea sau eșalonarea plății taxei judiciare de timbru nu a fost dovedit, așa încât, nici această critică nu poate fi reținută.
În fine, în legătură cu scutirea de plata taxei de timbru, în baza Legii nr. 64/1995, instanța de apel a reținut, în mod justificat, că nu sunt îndeplinite prevederile art. 42 din Legea falimentului, acțiunea nefiind introdusă de administrator sau lichidator.
Pentru aceste considerente, recursul formulat de reclamantă va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SE H. SRL Bacău, împotriva deciziei nr. 251 din 26 aprilie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2003.