Admissibility of declaratory action to establish right to enforce judgment title of dissolved company

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 64 din 10 ianuarie 2008 a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul B.I. cu domiciliul în Botoșani județul Botoșani în contradictoriu cu pârâta B.C.R. cu sediul social în București.

În fundamentarea acestei soluții, pe fond, instanța a reținut că potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea cere realizarea dreptului.

Acțiunea prin care se cere constatarea unei situații de fapt pe acest temei trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Reclamantul a solicitat în realitate, instanței să constate un fapt, chiar dacă l-a denumit drept și anume posibilitatea de a cere în numele creditoarei SC P. SRL Botoșani, societate dizolvată și lichidată, executarea unui titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească împotriva debitoarei B.C.R. – sucursala București.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 40 din 31 martie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinței nr. 64 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în esență toate argumentele expuse de prima instanță.

Împotriva deciziei nr. 40 din 31 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamantul B.I., care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate, admiterea apelului și desființarea sentinței nr. 64 din 10 ianuarie 2008 a Tribunalului Botoșani cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost ea formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că prin cererea de chemare în judecată s-a cerut, în baza art. 111 C. proc. civ., constatarea existenței dreptului de a cere și de a obține ca debitorul B.C.R. să presteze în subsidiar, prin plata echivalentului bănesc, obligațiile prevăzute expres în titlul executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Intimata B.C.R. SA București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I. pentru următoarele considerente.

Amplu documentat și bine argumentat, atât instanța de fond cât și cea de apel, au stabilit că prin acțiunea sa, reclamantul B.I., așa cum a motivat-o în fapt și în drept, a urmărit constatarea existenței unor raporturi juridice cu pârâta B.C.R. SA.

Corect a fost dată eficiență juridică dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., care precizează că, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acțiunea reclamantului ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor ei structurale, precum și al funcțiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

Doctrina, într-o clasificare relativ completă și larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar și de natura soluției instanței, distinge între acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului și acțiuni în constituire sau de transformare.

Apare neîndoios că acțiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenței dreptului reclamantei (acțiunea în constatare pozitivă) sau a inexistenței dreptului pârâtului (acțiunea în constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea acțiunii în constatare îndeplinirea cumulativă a condițiilor ca partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes și să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Astfel acțiunea în constatare, în speță, a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate posibilitățile procedurale pe care reclamantul le are pentru a-și realiza dreptul său.

Pentru aceste rațiuni, nu pot fi primite criticile aduse de recurent, urmând a fi respins ca nefondat recursul reclamantului B.I. împotriva deciziei nr. 40 din 31 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nici una din condițiile prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul B.I., împotriva deciziei nr. 40 din 31 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.