Liability for unauthorized use of another's land under Civil Code Article 1593(3) following unilateral termination of a construction contract
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal as unfounded, leaving in force the Court of Appeal’s decision that ordered the defendant to pay 482,350,000 lei in damages and associated litigation costs to the plaintiff. The dispute arose from a unilateral termination of a construction contract, after which the defendant (the former beneficiary of the construction works) left its concrete construction materials on the plaintiff’s land for three years, refusing to remove them and arguing that no specific storage or lease contract existed and that no damages were proven. The court ruled that the defendant’s refusal to remove the materials created a *de facto* storage relationship and, as the plaintiff (landowner) clearly did not intend to provide storage for free, the defendant was liable for the loss of use of the land. The decisive legal basis was Article 1593(3) of the Civil Code, which establishes liability for the value of benefits retained by a party who uses another’s property or resources without a valid legal basis, thereby confirming the plaintiff’s claim for compensation due to the deprivation of the use of its property.
Legislator headnote
AI generatedart. 1593 alin. (3) C. civ, art. 1084 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Liability for unauthorized use of another's land under Civil Code Article 1593(3) following unilateral termination of a construction contract: O altă critică se referă la faptul că, în cauză, nu s-au produs dovezi în condițiile art. 1084 C. civ. pentru vreo daună suferită de reclamantă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea reclamantei, SC C.N. SA Cluj-Napoca, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 485.350.000 lei, reprezentând contravaloare chirie pentru terenul reclamantei ocupat cu depozitarea elementelor de beton armat pe perioada iulie 1997 – iulie 2000.
Prin sentința civilă nr. 2536 din 29 decembrie 2000, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. S-a respins de asemenea, excepția prescrierii dreptului la acțiune.
S-a reținut că, deși pârâta a ocupat terenul, proprietatea reclamantei, depozitând materiale de construcții, între acestea nu a existat un contract de depozit, astfel că nu subzistă obligația de plată, conform art. 1593 alin. (3) C. civ.
Apelul declarat de reclamantă la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, a fost admis prin decizia civilă nr. 936 din 8 noiembrie 2001 și obligată pârâta la 482.350.000 lei despăgubiri și 19.342.000 lei cheltuieli de judecată la fond și 9.696.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
S-a reținut că, deși, între părți, nu a existat un contract de depozit, prin ocuparea terenului cu bunuri ale pârâtei, reclamanta nu a putut folosi acest teren în vederea obținerii unor venituri din închiriere.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
S-a susținut astfel, că existența contractului de antrepriză dintre părți, nu stipulează vreo obligație de plată în sarcina recurentei sau chirie.
O altă critică se referă la faptul că, în cauză, nu s-au produs dovezi în condițiile art. 1084 C. civ. pentru vreo daună suferită de reclamantă.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Între părți s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 32/1994, având ca obiect construirea unui bloc de locuințe în beneficiul recurentei. Deși pârâta a reziliat în mod unilateral contractul, recurenta-pârâtă a refuzat ridicarea materialelor de construcție aflate în proprietatea sa, considerând că sarcina depozitării revine anteprenorului, respectiv, reclamantei.
Rezilierea unilaterală a contractului de antrepriză de către pârâtă a făcut ca obligația de pază, prevăzută în art. 6 din contract, să nu mai funcționeze, ceea ce a determinat o convenție de depozit ce a intervenit între părți și care este dovedită prin corespondența dintre acestea.
Din aceleași probe rezultă că reclamanta nu a înțeles să efectueze acest depozit cu titlu gratuit, iar faptul că aceste materiale de construcție ocupau o suprafață de 1.000 metri pătrați de teren este edificator în a condiționa că reclamanta, în calitate de proprietară a terenului, nu era dispusă să-l indisponibilizeze cu titlu gratuit din iulie 1997, până în iulie 2000.
Prin urmare, în cauză, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1593 alin. (3) C. civ. și rezultă, fără echivoc, prejudicierea reclamantei prin lipsa de folosire a terenului, ca urmare a depozitării materialelor de construcție ale pârâtei.
Reținând astfel că decizia recurată este temeinică și legală, urmează ca, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta E.B. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 936 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.100.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata S.C. C.N. SA Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2003.