Eligibility for compensation for ethnic persecution: proof of refugee status for children born during parental displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the plaintiff's appeal, reversed the lower court's dismissal, and ordered the defendant administrative body to recognize the plaintiff as a beneficiary of Law No. 189/2000 and award corresponding compensation for the period between October 4, 1943, and March 6, 1945, starting from the month following the application, while also annulling the challenged administrative decision. The dispute concerned the denial of compensatory rights under the Romanian legal framework for victims of ethnic persecution, specifically the claim that the plaintiff was born during the refugee period of his parents, who were forcibly displaced from Bulgaria in 1940 pursuant to the Treaty of Craiova. The decisive legal basis was Article 1, paragraph c), of Emergency Ordinance No. 105/1999, which grants rights to Romanian citizens who suffered ethnic persecution through expulsion or displacement between September 6, 1940, and March 6, 1945, and Article 4 of Government Decision No. 127/2002, which established that such status could be proven via official documents, including birth certificates and state archive records of evacuation, which the plaintiff successfully submitted to rebut the lower court's finding of insufficient evidence.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ; Eligibility for compensation for ethnic persecution: proof of refugee status for children born during parental displacement: 189/2000 and award corresponding compensation for the period between October 4, 1943, and March 6, 1945, starting from the month following the application, while also annulling the challenged administrative decision. The dispute concerned the denial of compensatory rights under the Romanian legal framework for victims of ethnic persecution, specifically the claim that the plaintiff was born during the refugee period of his parents, who were forcibly displaced from Bulgaria in 1940 pursuant to the Treaty of Craiova. The decisive legal basis was Article 1, paragraph c), of Emergency Ordinance No. 105/1999, which grants rights to Romanian citizens who suffered ethnic persecution through expulsion or displacement between September 6, 1940, and March 6, 1945, and Article 4 of Government Decision No. 127/2002, which established that such status could be proven via official documents, including birth certificates and state archive records of evacuation, which the plaintiff successfully submitted to rebut the lower court's finding of insufficient evidence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the procedural basis for admitting the appeal and modifying the lower court's judgment.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 146/ CA din 7 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanța, prin care solicita anularea hotărârii nr. 31479 din 21 ianuarie 2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe motiv că este născut în perioada refugiului părinților săi, care au fost strămutați din Bulgaria, în baza tratatului de la Craiova.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada refugiului părinților săi, potrivit legii.
Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, reiterând motivele și argumentele invocate în fața instanței de fond și, în plus, depunând la dosar înscrisurile intitulate „Extras din Tabloul de evacuați din Cadrilater” și „Certificat de naștere” al tatălui său, B.S.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu actele depuse de recurent în recurs, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au avut de suferit persecuții din motive etnice, materializate în una din următoarele forme: refugiu, expulzare sau strămutare în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. l din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [(alin. (l)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [(alin. (2)].
În speță, la dosarul de recurs au fost depuse înscrisurile intitulate „Certificat de naștere” al tatălui reclamantului, B.S., care atestă că acesta este fiul lui B.N.G., fiind născut în anul 1925 în Bulgaria, și „Extras din Tabloul de evacuați din Cadrilater” emis de Arhivele Statului - Direcția Județeană Tulcea, din care rezultă că, în anul 1940, bunicul reclamantului, B.N.G., împreună cu alți patru membri ai familiei sale, deci inclusiv tatăl reclamantului, B.S., au fost evacuați din localitatea C.M., județul Durostor, Bulgaria, în localitatea Ceamurlia de Jos, județul Tulcea.
Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada evacuării și, respectiv, a refugiului familiei reclamantului, precum și a nașterii sale în perioada respectivă, se constată că acesta se încadrează în situațiile prevăzute de art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, fiind îndreptățit să beneficieze de compensațiile acordate de acest act normativ, pentru perioada cuprinsă între data nașterii sale în refugiu, respectiv 4 octombrie 1943, și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945, începând cu luna următoare depunerii cererii, conform art. 5 din actul normativ sus menționat.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva sentinței nr. 146/ CA din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului și obligă pârâta C.J.P. Constanța să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 4 octombrie 1943 - 6 martie 1945, și să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu luna următoare depunerii cererii.
Anulează hotărârea nr. 31479 din 21 ianuarie 2009 emisă de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2009.