Bailiff status termination as mandatory legal consequence of definitive custodial conviction despite suspended execution

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

La data de 23 octombrie 2009 s-a înregistrat sub nr. 8306/1/2009, la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza penală având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul condamnat împotriva deciziei penale nr. 1363 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 418/314/2006.

Prin decizia penală nr.1363 din 13 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinței penale nr. 78 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală, privind pe inculpatul T.C., a casat sentința penală sus-menționată și, în rejudecare:

L-a condamnat pe inculpatul T.C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Totodată, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Conform prevederilor art. 359 C. proc. pen., a atras atenția, în scris, inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Prin aceeași decizie, în baza art. 348 C. proc. pen., instanța de ultim control judiciar a dispus anularea procesului verbal de licitație nr. 277/2002 și a actului de adjudecare aferent, ambele datate 21 iulie 2003, întocmite de executorul judecătoresc - inculpatul T.C., privind vânzarea imobilului situat în municipiul Suceava, proprietatea numiților G.T. și G.V.

Potrivit art. 189-191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul T.C. la plata sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în fața primei instanțe, stabilind ca suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în recurs, pentru intimatul-inculpat T.C., până la prezentarea apărătorului ales, să se plătească din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în contul Baroului București.

Pentru a decide astfel, instanța de ultim control judiciar a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, emis în dosarul nr. 3928/P/2004, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T.C., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

S-a mai reținut că prin sentința civilă nr. 1899 din 8 iunie 2004 a Judecătoriei Suceava, au fost anulate actele de executare întocmite de către Biroul Individual Executor Judecătoresc T.C., în dosarul de executare silită nr. 277/2002.

S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului T.C. care, în calitate de executor judecătoresc, cu prilejul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, respectiv cu ocazia desfășurării unei licitații privind vânzarea unui apartament, stabilită pentru data de 21 iulie 2003, a întocmit în fals procesul-verbal de licitație și actul de adjudecare aferent (ambele datate 21 iulie 2003, ora 9,00), deși aspectele constatate nu corespund realității, în fapt, în biroul său neavând loc nici o licitație, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Prin sentința penală nr. 306 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosarul penal nr. 418/314/2007, în baza dispozițiilor art. 38 raportat la art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Suceava și, în temeiul dispozițiilor art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.

Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin sentința penală nr. 78 din 7 noiembrie 2008 a dispus, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului T.C. pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Față de situația de fapt reținută, prima Instanță a apreciat că în cauză nu erau indicii temeinice și probe concrete de săvârșire a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., astfel că în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, criticând-o sub aspectul greșitei achitări a inculpatului T.C., în sensul comiterii unei grave erori de fapt de către instanța de fond, caz de casare circumscris dispozițiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în dosar, a constatat, că în speță, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție și s-a făcut dovada că, la data de 21 iulie 2003, în calitate de executor judecătoresc, cu intenție directă, inculpatul T.C., cu prilejul îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu, a întocmit în fals procesul verbal de licitație și actul de adjudecare aferent - ambele datând din 21 iulie 2003, ora 9,00 - înscrisuri oficiale care conțin mențiuni necorespunzătoare realității sub aspectul prezenței participanților la licitație și derulării procedurilor de licitație, faptă care sub aspect obiectiv și subiectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Apreciind că în cauză era incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt prin greșita apreciere a probelor, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. d C. proc. pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a casat în integralitatea ei sentința penală nr. 78 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava și, în rejudecare, printre altele, a dispus condamnarea inculpatului T.C., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

De asemenea, la individualizarea pedepsei principale, precum și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, precum și persoana inculpatului care nu era cunoscut cu antecedente penale, însă, în concret, a adus atingere unei valori sociale importante ocrotite de legea penală - încrederea în înscrisurile oficiale întocmite de un executor judecătoresc și care au produs consecințe importante în circuitul civil.

Astfel, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa principală a închisorii orientată la minimul special - 6 luni închisoare, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Apreciind că, în cauză, scopul pedepsei va putea fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului - față de persoana acestuia și periculozitatea sa relativ redusă, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 6 luni închisoare, respectiv suspendarea executării pedepsei accesorii, în vederea unei reeducări reale a acestuia și a unei reinserții sociale - în condiții optime.

Considerându-se nelămurit cu privire la dispozitivul deciziei penale mai sus-menționate, inculpatul T.C. (contestator condamnat), la data de 23 octombrie 2009 a formulat, în baza art. 461 alin. (1) lit. c) și art. 461 alin. (2) C. proc. pen. contestație la executare, pentru motivele menționate în cerere la filele 1-2 dosar instanță și detaliate în cuprinsul practicatei prezentei sentințe.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările cauzei precum și motivele contestației la executare formulată de contestatorul condamnat T.C., constată că cererea de lămurire a dispozitivului deciziei penale nr. 1361 din 13 aprilie 2009 este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru motivele ce vor fi mai jos arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se poate face contestație contra executării hotărârii penale în cazul „ când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", iar dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen. stipulează instanța competentă să soluționeze contestația la executare, funcție de cazul vizat la momentul formulării acesteia.

De asemenea, conform dispozițiilor Legii nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, lege specială privind organizarea și funcționarea birourilor executorilor judecătorești sunt menționate expres cazurile în care încetează calitatea de executor judecătoresc.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 22 alin.(1) din legea mai sus­menționată, calitatea de executor judecătoresc încetează: a) la cerere; b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacității de muncă, în condițiile legii; c) prin desființarea biroului executorului judecătoresc, urmată de neexercitarea fără justificare de către titularul acestuia a profesiei, în condițiile legii, într-un alt birou, în termen de 6 luni; d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancțiune disciplinară, în condițiile prezentei legi; e) în cazul condamnării definitive la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni; f) in cazul constatării văditei sale incapacități profesionale; g) în cazul in care executorul judecătoresc nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 15 lit. a), b), d), e) și f). Totodată la alin. (2) al aceluiași articol din legea specială se mai menționează că „încetarea calității de executor judecătoresc se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiției, la solicitarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești sau din oficiu".

Or, în speță, contestatorul T.C., prin decizia penală nr. 1363 din 13 aprilie 2009, a fost condamnat definitiv de instanța de recurs la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pedeapsă principală cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării, potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen.

Totodată, inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., inclusiv a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Pe cale de consecință, nu poate fi primită susținerea contestatorului condamnat conform căreia, Ordinul Ministrului Justiției nr. 2426/C din data de 7 septembrie 2009 privind încetarea calității acestuia de executor judecătoresc încalcă prevederile deciziei penale nr. 1363 din 13 aprilie 2009, întrucât respectivul act juridic nu face altceva decât să consfințească împrejurarea că, urmare condamnării definitive a inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, chiar și în condițiile în care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, încetează de drept calitatea acestuia de executor judecătoresc, astfel cum prevăd dispozițiile art. 22 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din Legea nr. 188/2000.

Întrucât decizia penală nr. 1363 din 13 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi cenzurată pe calea unei contestații la executare, iar dispozițiile acesteia sunt lipsite de orice echivoc, în cauză se constată că nu sunt alte aspecte ce urmează a fi lămurite din cuprinsul dispozitivului deciziei penale anterior menționate.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, urmează a respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul condamnat T.C. împotriva deciziei penale nr. 1363 din 13 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 418/314/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat T.C. împotriva deciziei penale nr.1363 din 13 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 418/314/2006.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.