Judicial censure of prosecution non-prosecution resolution: inadmissibility due to absence of final prosecutorial decision and lack of factual description in criminal complaint.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petitioner’s challenge against two resolutions by the Prosecution Office, which had rejected her criminal complaint for failing to meet mandatory substantive and formal requirements, and ordered the petitioner to pay 200 lei in judicial expenses to the state. The dispute involved a criminal complaint alleging offenses such as obstruction of justice and abuse of authority against public institutions and magistrates, which the prosecution deemed incoherent and lacking essential elements such as the description of the factual conduct and evidence. The court’s decisive legal basis was Article 278/1 of the Code of Criminal Procedure, which restricts judicial censure to decisions of non-prosecution or non-referral to trial, rendering any challenge inadmissible in the absence of such a final prosecutorial decision, and Article 222, which mandates that a criminal complaint must include a specific description of the facts to enable further investigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 264 C. pen, art. 193 C. pen, art. 222 C. proc. pen, art. 228 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Judicial censure of prosecution non-prosecution resolution: inadmissibility due to absence of final prosecutorial decision and lack of factual description in criminal complaint: Curtea reține că, potrivit art. 278/1 C. proc. pen., cenzura instanței de judecată este limitată la soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată, neputându-se interfera în activitatea organului de urmărire penală până la emiterea unei asemenea soluții și, cu atât mai puțin în lipsa unei asemenea soluții.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei penale de față;
Prin rezoluția din 2 decembrie 2009 dată în lucrarea nr. 25476/5593A/lI 1-1/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă plângerea petentei L.V. întrucât nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de dispozițiile art. 222-223 C. proc. pen.
S-a reținut că în plângerea formulată, petenta a solicitat tragerea la răspundere a unor instituții publice și magistrați, pentru "împiedicarea participării în proces (art. 261/1 C. pen.), favorizarea infractorului (art. 264 C. pen.),amenințare (art. 193 C. pen.) și alte infracțiuni", constând în împiedicarea participării în procesele penale, civile, contencios administrativ a avocatului angajat de mine, d-nul I.I., amenințarea ... cu amenda, prin mijloacele de constrângere prin deturnarea scopului instituției, implicând într-o politică penală represivă, gen inchizitorial, scăpată de sub controlul statului, prin încălcarea drepturilor omului, negarea funcției apărării etc.
Denunțul meu se limitează la infracțiunea prevăzută de art. 261/1 C. pen., unde subiectul pasiv, respectiv partea vătămată este avocatul".(?!)
Se poate constata cu ușurință nu numai conținutul incoerent, cu interpretări proprii, nonjuridice, a prevederilor legale, dar și faptul că plângerea "penală" formulată de L.V. nu îndeplinește condițiile imperative de fond și formă prevăzute de dispozițiile art. 222-223 C. proc. pen., lipsind: vătămarea ce i s-a cauzat prin infracțiune, calitatea procesuală, descrierea faptei care formează obiectul plângerii și indicarea mijloacelor de probă prevăzute de lege.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta, care a fost respinsă prin rezoluția din 19 ianuarie 2010 dată în lucrarea nr. 12439/09/237A/l 11/1/2010 a Procurorului Șef al Secției Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva ambelor rezoluții petenta a formulat plângere pe care a înregistrat-o la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea reține că, potrivit art. 278/1 C. proc. pen., cenzura instanței de judecată este limitată la soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată, neputându-se interfera în activitatea organului de urmărire penală până la emiterea unei asemenea soluții și, cu atât mai puțin în lipsa unei asemenea soluții.
În același timp plângerea, ca modalitate de sesizare prev. de art. 222 C. proc. pen. trebuie să cuprindă descrierea faptei care formează obiectul său; în lipsa acestei mențiuni obligatorii, organul de urmărire penală se află practic în imposibilitate de a efectua cercetări în cauză și de a dispune asupra începerii urmăririi penale, în condițiile prev. de art. 228 C. proc. pen.
În speță, Curtea constată că organul de urmărire penală nu a dispus una dintre soluțiile care, potrivit art. 278/1alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate în fața instanței, condiții în care plângerea cu care petenta a investit Înalta Curte este inadmisibilă și va fi respinsă conform art. 278/1alin. (8) lit. a) C. proc. pen., obligându-o pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara L.V. împotriva rezoluției din 2 decembrie 2009 dată în lucrarea nr. 25476/5593/VIII/1/2009 și rezoluției din 19 ianuarie 2010 dată în lucrarea nr. 12439/09/237/VI1/1/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică.
Obligă petiționara la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2010.