Prosecutorial complaint over kinship bias rejected; non-indictment upheld, costs imposed.

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 426/P din 5 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror C.N. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că la data de 8 octombrie 2007, respectiv 29 octombrie 2007, petiționarii I.A. și I.G. au formulat plângeri, solicitând tragere la răspundere penală a magistraților judecători T.I. și A.V. de la Judecătoria Bârlad și a magistratului procuror C.N. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, respectiv a avocatei S.E.

Prin ordonanța din 18 martie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători T.I., A.V. și S.A. (avocat) pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei privind pe magistratul procuror C.N. și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Declinarea cauzei a fost determinată de calitatea magistratului procuror, acesta având gradul profesional de procuror promovat pe loc la Parchetul Curții de Apel Iași.

Din examinarea plângerilor formulate de cei doi petiționari se reține că magistratului procuror nu i-au fost imputate fapte determinate care să conducă la concluzia încălcării atribuțiilor sale de serviciu.

Singura mențiune constă în afirmația petiționarilor, în sensul că soluțiile date de autoritățile judiciare, în diferite litigii, sunt consecința faptului că magistratul procuror C.N. ar fi rudă cu judecătorii sau cu părțile din proces.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu s-a putut reține existența vreunor indicii din care să rezulte încălcarea de către magistratul procuror a atribuțiilor de serviciu și ca o consecință a acestora, necesitatea începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Ca atare, procurorul a constatat că faptele reclamate nu există în materialitatea lor, dispunând, pe cale de consecință, neînceperea urmăririi penale conform dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. pen.

Rezoluția procurorului a fost confirmată prin rezoluția nr. 9813/5731/II/2/2008 din 10 octombrie 2008 dată de Procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției dată de procuror, petiționarii I.A. și I.G., în temeiul dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând plângerea formulată de petiționarii I.A. și I.G., conform dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente.

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin a ceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

Din analiza textului rezultă că este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune – neîndeplinirea unui act – fie printr-o acțiune – îndeplinirea defectuoasă a unui act – care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Pe de altă parte soluțiile defavorabile unor părți nu pot conduce implicit la reținerea unor indicii care să permită începerea urmăririi penale față de o persoană.

Hotărârile judecătorești nu pot fi reformate decât în căile de atac permise de lege, părțile având posibilitatea să-și argumenteze în drept criticile pe care le consideră ca fiind pertinente.

În cauza dedusă controlului judecătoresc, se constată că petiționarii au avut calitatea de reclamanți în dosarul civil nr. 3081/189/2007 al Judecătoriei Bârlad, ce a avut ca obiect anularea unor contracte de vânzare-cumpărare.

În cursul cercetării judecătorești, petiționarii aveau posibilitatea să propună probele pe care le apreciau ca fiind pertinente și utile cauzei, să exercite căile de atac prevăzute de lege.

Cum prin actele premergătoare efectuate în cauză nu s-au constatat indicii din care să rezulte implicarea magistratului procuror C.N. în soluționarea cauzelor civile în care petiționarii au avut calitate procesuală, în mod legal și temeinic procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, constatând că fapta nu există.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarii I.A. și I.G. împotriva rezoluției nr. 426/P/2008 din 5 septembrie 2008 dată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Va menține rezoluția atacată.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petiționarii la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R ĂȘ T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii I.A. și I.G. împotriva rezoluției nr. 426/P/2008 din 5 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarii la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2009.