Commercial lease damages and material jurisdiction: District Court competence voided where lost profits exceed statutory threshold
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the cassation appeal filed by the Public Prosecutor General and quashed the decisions of the Court of Appeal and the commercial section of the District Court, modifying the District Court's decision to admit appeals, annul the initial judgment of the County Court, and remand the case to the District Court as the competent first-instance court. The dispute involved a commercial company suing individual landlords for lost profits due to the prohibition of using a rented commercial space, where the lower courts had wrongly exercised jurisdiction despite the claim exceeding the statutory threshold for commercial matters. The decisive legal basis was the violation of essential public order rules regarding material jurisdiction under Article 2(1)(a) of the Code of Civil Procedure, which mandates that district courts hear commercial cases with a value exceeding 10,000,000 lei, and Article 3 of the Commercial Code, which characterized the lease of commercial space for profit-generating activities as a commercial act, thereby negating the defendant's argument that the lease was non-commercial and that the prosecutor lacked standing to raise the jurisdictional defect.
Legislator headnote
AI generatedart. 330 pct. 2 C. proc. civ, art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ, art. 45 C. proc. civ; Commercial lease damages and material jurisdiction: District Court competence voided where lost profits exceed statutory threshold: Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în redactarea de la data introducerii acțiunii, februarie 2001, tribunalele judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială cu o valoare peste 10.000.000 lei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 februarie 2001, SC A.M. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu M.M., M.F. și C.M. să oblige pârâtele la plata sumei de 30.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând beneficiul nerealizat în perioada octombrie 2000 – februarie 2001, ca urmare a interzicerii folosirii spațiului comercial deținut cu chirie.
Judecătoria Vălenii de Munte, prin sentința civilă nr. 1382 din 19 iulie 2001, a admis acțiunea și a obligat pârâtele la plata sumei de 87.976.127 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reținând, în esență, că, din declarațiile martorilor audiați și raportul de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză, rezultă că pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
Soluția instanței de fond a rămas definitivă prin decizia nr. 465 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, și irevocabilă prin decizia nr. 679 din 5 aprilie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial.
În temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, întrucât litigiul având natură comercială, competența soluționării în primă instanță revenea, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalului.
Prin întâmpinarea formulată SC A.M. SRL a cerut respingerea recursului în anulare, întrucât închirierea imobilelor nu constituie un act de comerț, conform art. 3 C. com., iar locatorii, persoane fizice, nu au invocat necompetența instanțelor, astfel că Procurorul General nu o poate face, fiind încălcate prevederile art. 45 C. proc. civ.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în redactarea de la data introducerii acțiunii, februarie 2001, tribunalele judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială cu o valoare peste 10.000.000 lei.
Întrucât pretențiile reclamantei, referitoare la despăgubiri reprezentând beneficiu nerealizat, însumează 30.000.000 lei, competența materială a soluționării cauzei revenea, în primă instanță, Tribunalului, iar nu judecătoriei.
Susținerea SC A.M. SRL Vălenii de Munte, în sensul că raporturile juridice de închiriere nu au caracter comercial, este nefondată, întrucât, chiar în motivarea acțiunii, aceasta arată că, contractul de închiriere nr. 95 din 1993, încheiat cu autorul pârâtelor, privește un spațiu comercial cu destinația de vânzare a mărfurilor, în care societatea desfășoară fapte de comerț aducătoare de profit. De altfel, obiectul cererii privește profitul nerealizat, prin împiedecarea folosirii spațiului închiriat.
Este nelegală și susținerea reclamantei, în sensul că Procurorul General nu putea să promoveze recursul în anulare.
În cauză, hotărârile pronunțate în fond, apel și recurs au nesocotit competența materială a instanțelor judecătorești în materie comercială, fiind încălcată ordinea publică.
Recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție este întemeiat, astfel că hotărârile atacate urmează să fie casate, cu trimiterea cauzei, pentru soluționarea în fond, la Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 1382 din 19 iunie 2001 a Judecătoriei Vălenii de Munte, a deciziei nr. 465 din 5 octombrie 2001 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, și a deciziei nr. 679 din 5 aprilie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial.
Casează decizia nr. 679 din 5 aprilie 2002 a Curții de Apel Ploiești, modifică decizia Tribunalului Prahova, în sensul că admite apelurile, desființează sentința nr. 1382 din 19 iunie 2001 a Judecătoriei Vălenii de Munte și stabilește competența în favoarea Tribunalului Prahova, ca instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2003.