Maintenance of preventive detention during appellate trial based on first-instance conviction and ECHR Article 5(1)(a)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de instanță de apel, prin încheierea de ședință din 12 mai 2010 a amânat din motive de ordin procedural la data de 1 iunie 2010 judecarea apelurilor, interval de timp în care a menținut arestarea preventivă în cauză a inculpaților-apelanți S.M., N.C., A.A.M.J., D.A. și A.I.N. în conformitate cu dispozițiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel instanța amintită de control judiciar a constat că cei cinci inculpați au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale în condițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. [„inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa (.) închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”] existând motive de bănuială legitimă privind săvârșirea de către aceștia a unor infracțiuni grave pedepsite de la 10 la 20 ani închisoare și anume acelea prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ulterior, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv - măsură prelungită/menținută cu respectarea condițiilor/garanțiilor procesuale din art. 159, art. 3002 rap.la art. 160b alin. (1) și (3) și art. 171 C. proc. pen. - fiind condamnați în primă instanță prin sentința penală nr. 230 din 18 martie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, pentru comiterea infracțiunilor sus-menționate la pedepsele rezultante între 6 și 17 ani închisoare, cu executarea în regim de detenție.

În considerarea situației juridice sus-menționate, instanța de apel a reținut că se mențin în continuare nemodificate temeiurile inițiale ce au justificat arestarea preventivă a inculpaților-apelanți, adoptând sub aspectul menținerii măsurilor preventive amintite încheierea atacată din ședința publică de la 12 mai 2010.

2. Recursurile declarate împotriva încheierii amintite de către inculpați cu solicitarea de a se reexamina situația juridică a acestora la momentul judecății în apel în sensul revocării arestării preventive și punerii lor în libertate prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 160b C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății”) instanța este obligată să verifice periodic dar numai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive (alin. (1)) putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului „dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate” (alin. (2)) ori menținerea arestării preventive „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate” (alin. (3)).

În speță, dată fiind condamnarea în primă instanță a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor ce au ocazionat arestarea lor preventivă în baza art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. se mențin nemodificate și temeiurile privării lor de libertate, fiind justificată astfel – contrar solicitării inculpaților – aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

În plus, condamnarea în primă instanță chiar nedefinitivă, justifică menținerea arestării preventive a inculpatului-apelant pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragr. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentale ratificate și de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv „dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”.

Ca atare, solicitarea inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive, pe parcursul judecății în apel, prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. este lipsită de temeiuri de fapt justificative, menținându-se încheierea atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții-inculpați să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.M., N.C., A.A.M.J., D.A. și A.I.N. împotriva încheierii de ședință din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 12809/3/2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2010.