Criminal complaints as improper vehicle to challenge judicial rulings in civil succession disputes

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea din 26 octombrie 2007 adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrată sub numărul de mai sus, petentul B.M.A. a solicitat cercetarea penală a numiților B.N., P.M., M.A. – procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26, art. 194, art. 213, art. 214, art. 215, art. 289-292, art. 306 C. pen., iar ulterior la data de 20 februarie 2008, petentul și-a completat plângerea solicitând să fie cercetați și numiții I.C., R.E. – judecători la Tribunalul București, P.V. – grefier la Tribunalul București, B.G. – procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, T.A.J. – chestor MIRA pentru art. 246 C. pen.

În plângerea sa, petentul a susținut că dosarul civil ce are ca obiect partaj succesoral nu se soluționează în sensul dorit de acesta datorită „intervenției” procurorului M.A., iar pe de altă parte, că soluționarea dosarului penal nr. 11890/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 București, este tergiversată.

În cauză s-au efectuat acte premergătoare în urma cărora a rezultat că:

- prin cererea introductivă de instanță adresată Judecătoriei Sector 3 București și înregistrată sub numărul 8135/2005, reclamanta B.N. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu B.M.A. partajarea și, respectiv, ieșirea din indiviziune cu privire la averea mobilă și imobilă rămasă ca urmare a decesului soțului său, B.V.S.

În vederea soluționării apelului declarat s-a format pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a civilă, dosarul nr. 16277/3/2006 a cărui judecare a fost suspendată în temeiul art. 155 C. proc. civ.

- printr-o plângere înregistrată sub nr. 9238 din 13 iulie 2005 la Judecătoria Sector 3 București, B.M.A. a solicitat condamnarea mamei sale, B.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 213, art. 214, art. 215, art. 280, art. 290, art. 291, art. 292, art. 194, art. 193 și art. 306 C. pen., iar prin sentința nr. 1634 din 31 octombrie 2005, Judecătoria Sector 3 București a scos cauza de pe rol și a trimis-o la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 București în vederea efectuării cercetărilor de rigoare.

La data de 5 octombrie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 București prin rezoluția nr. 11890/P/2005 a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.N. pentru faptele penale pentru care se făcuse plângere.

Prin sentința penală nr. 216 din 16 martie 2006, Judecătoria Sector 3 București, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a admis plângerea formulată de B.M.A., a desființat rezoluția nr. 11890/P/2005 din 05 octombrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 București și a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 București, pe motiv că în situația în care faptele sesizate ar fi fost săvârșite, în cauză operează prescripția răspunderii penale.

Prin decizia nr. 1552/R din 22 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 București și s-a trimis cauza pentru completarea cercetărilor la organul de urmărire penală.

Instanța de recurs a avut în vedere faptul că petentul a formulat plângere, inclusiv împotriva numitului P.M., fratele intimatei B.N., nefiind efectuate cercetări și cu privire la acesta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.M.A., iar Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 1257/R din 4 septembrie 2007 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei nr. 1552/R/2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1512/301/2007.

Ulterior, petentul B.M.A. a formulat și o contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 5410 din 13 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care a fost respinsă prin decizia nr. 403 din 31 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 11179/1/2007.

Constatând, în urma analizei actelor premergătoare efectuate, că în cauză nu există indicii sau probe care să ateste comiterea infracțiunilor sesizate de petent, procurorul investit cu soluționarea plângerii a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți intimații reținând că faptele imputate de petent nu există în materialitatea lor.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost menținută prin rezoluția Procurorului Șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3675/2307/II/2/2008 din 14 aprilie 2008 care a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționar în temeiul art. 278 C. proc. pen.

Nemulțumit de soluție, petentul B.A.M. a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale și reiterând susținerile din plângerea penală inițială a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților pentru faptele imputate.

Verificând soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, respectiv actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că rezoluția atacată este legală și temeinică.

În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare a stabilit că faptele imputate intimaților nu există, susținerile petentului nefiind confirmate.

Analizând criticile invocate de petiționar Înalta Curte constată, că în realitate acestea reprezintă nemulțumiri ale petentului față de soluțiile pronunțate de instanța de judecată, acesta încercând ca pe calea unor plângeri penale să supună hotărârile judecătorești pronunțate în cauză cenzurii unei alte autorități decât instanțele judecătorești.

În condițiile în care examinarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești se poate face numai în cadrul căilor de atac exercitate în condițiile legii, de către instanțele de control judiciar, iar în cauza de față nu există probe sau măcar indicii că intimații au comis faptele reclamate, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. este corectă.

Ca urmare, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., menținând rezoluția atacată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.M.A. împotriva rezoluției din 10 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1531/P/2007.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2008.