Inadmissibility of criminal complaint for failure to challenge specific prosecutor resolution under Art. 287(1) CPP
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the complaint filed by the petitioner, ordering her to pay 200 lei in judicial expenses to the state. The dispute involved a procedural challenge where the petitioner claimed she was not contesting a specific prosecutor's resolution but was merely invoking a constitutional right to have her case judged against the state; however, the court found that the filing failed to meet the statutory requirements for a complaint against a prosecutor’s decision not to initiate or discontinue criminal prosecution. The decisive legal basis was Article 287(1) of the Code of Criminal Procedure, which restricts admissible complaints to specific prosecutor resolutions (non-initiation, classification, or discontinuation of prosecution), and Article 222 of the same Code, which sets the formal requirements for a petition to constitute a valid act of notification; because the petitioner attacked none of the exhaustively listed resolutions and failed to define the subject of her complaint, the filing was deemed legally defective and inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 2871alin. (1) C. proc. pen, art. 222 C. proc. pen; Inadmissibility of criminal complaint for failure to challenge specific prosecutor resolution under Art. 287(1) CPP: Potrivit dispozițiilor art. 2871alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra plângerii de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 iunie 2009, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea formulată de petiționara M.A.
În ședința publică din 22 octombrie 2009, Înalta Curte a solicitat petiționarei să precizeze obiectul plângerii de la filele 2-4, cu care a investit instanța.
Petiționara a învederat că nu a contestat nici o rezoluție, nu se judecă cu intimatul, ci doar solicită respectarea dreptului constituțional de a se judeca cu statul român.
În urma examinării plângerii scrise, astfel cum a fost precizată oral, Înalta Curte constată că plângerea petiționarei este inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 2871alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Or, în cauză, nu s-a atacat niciuna dintre soluțiile procurorului, expres și limitativ prevăzute de textul de lege, iar, din precizările petiționarei, nu reiese nici conținutul unei plângeri ca act de sesizare, în condițiile art. 222 C. proc. pen.
În raport de considerentele expuse, se constată că plângerea petiționarei M.A. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara M.A.
Obligă petiționara la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.