Post-mortem judicial rehabilitation request dismissed as inadmissible where original conviction exceeded applicable statutory scope

Deliberând asupra cererea de reabilitare judecătorească de față pe baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele:

1. Prin cererea adresată Tribunalului Militar București la data de 5 iunie 2009 și înregistrată sub nr. 154/92/2009 petentul P.M., a solicitat reabilitarea judecătorească post-mortem a bunicului său generalul P.C., pentru condamnarea inițială la moarte (ulterior comutată în pedeapsa detențiunii grea pe viață) pentru săvârșirea „crimei de dezastrul țării, prin săvârșirea crimei de război, prev. de art. 2 lit. a) combinat cu art. 3 alin. (4) din Legea nr. 312/1945 și sancționată de art. 3 alin. (2) din aceiași lege, cum și la pedeapsa complimentară prev. de art. 25 pct. 1 C. pen., de 10 ani degradare civică, condamnarea la pedeapsa detențiunii grea pe viață pentru săvârșirea crimei de dezastrul țării prev. de art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 312/1945 și sancționată de art. 3 alin. (1) din aceiași lege, cum și la pedeapsa complimentară prev. de art. 25 pct. 1 C. pen., de 10 ani degradare civică, precum și condamnarea la 20 de ani temniță grea pentru crimă de dezastrul țării, prin săvârșirea crimei de război, prev. de art. 2 lit. c) combinat cu art. 3 alin. (5) din Legea nr. 312/1945 și sancționată de art. 3 alin. (2) din aceiași lege, cum și la pedeapsa complimentară prev. de art. 25 pct. 1 C. pen., de 10 ani degradare civică”, aplicată prin hotărârea nr. 17 din 17 mai 1946 a Tribunalului Poporului din București, Completul I de judecată, definitivă prin decizia nr. 1134 din 27 mai 1946 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a, și, respectiv decizia nr. 21 din 31 mai 1946 a Secțiunilor Unite a aceleiași Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru susținerea cererii petentul, prin apărătorul său ales a atașat copia legalizată a certificatului de naștere seria N.2 nr. 300126, eliberat la data de 12 august 1965 de Sfatul Popular Regional Craiova (f.2), copiile certificatului de moarte seria Ma nr. 762468, eliberat la data de 25 iulie 1964 de Sfatul Popular Regional Craiova (f.3), aparținând generalului P.C., certificatului de naștere seria E.N. nr. 63457, eliberat la data de 07 decembrie 1979 de Sfatul Popular București Sector 2 (f.4), aparținând petentului, copiile certificatelor de naștere ale părinților săi P.I.G.C., seria N.d.a nr. 050177, eliberat la data de 30 decembrie 1964 de Sfatul Popular și G.R.I., seria N.n.nr. 929056, eliberat la data de 11 decembrie 1957 de Sfatul Popular al Capitalei Raion Stalin (f.5) și a certificatului de căsătorie al acestora seria E.C. nr. 28354, eliberat la data de 07 decembrie 1979 de Serviciul central de Stare Civilă al Sectorului 2 (f.6), precum și copii după biografia bunicului său generalul P.C. (f.28-34).

De asemenea, în vederea susținerii cererii sale, apărătorul petentului a solicitat instanței obținerea de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a unei copii după hotărârea de condamnare a bunicului său generalul P.C., care a fost atașată la dosarul cauzei (anexă la dosar nr.154/92/2009 f.1-325), document cu caracter clasificat – SECRET DE SERVICIU.

Ulterior sesizării, la termenul de judecată din 7 octombrie 2009, instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția de necompetență după calitatea persoanei în soluționarea cererii de reabilitare judecătorească amintite, incident procesual referitor la care în deliberare au fost făcute următoarele constatări:

Condamnarea inculpatului – general P.C. (fost ministru al Apărării Naționale: 23 ianuarie 1942 – 23 august 1944) s-a făcut de către o instanță extraordinară – Tribunalul Poporului – pentru infracțiuni contra păcii și omenirii, având conținutul specific crimelor de război.

În prezent, urmare modificărilor legislative succesive aduse competențelor instanțelor militare, tribunalele militare pot judeca în primă instanță numai infracțiunile prev. de art. 331-352 C. pen. ori alte infracțiuni săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu comise de militari până la gradul de colonel inclusiv (art. 26 C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin art. I pct. 14 din Legea nr. 281/2003 și art. I pct. 5 din Legea nr. 356/2006).

Cum infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului și de către generali (generalul P.C. făcând parte din Cabinetul mareșalului I.A.) nu sunt prevăzute în competența specială a unei alte instanțe, rezultă, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen., că în prezent, competența de a judeca în primă instanță, faptele pentru care a fost condamnat inculpatul general P.C. este dobândită Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dispozițiile art. 494 C. proc. pen. care stabilesc competentă să se pronunțe asupra reabilitării au în vedere situația în care nu au survenit modificări ale normelor de competență a căror strictă interpretare și imediată aplicare au prioritate în raport de dispozițiile mai sus invocate.

Astfel, competența instanței care soluționează cererea de reabilitare se supune regulilor în vigoare la momentul introducerii cererii.

Drept urmare, instanța care a devenit competentă să judece în acest moment cauza în primă instanță, este competentă să judece și cererea de reabilitare.

În acest sens, prin decizia nr. 83 din 10 decembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând în interesul legii, a stabilit că dispozițiile art. 494 teza I C. proc. pen. se interpretează în sensul că în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

Cum la momentul formulării cererii de reabilitare (05 iunie 2009) competența de a judeca în primă instanță faptele pentru care se solicită reabilitarea, aparține Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că acestei instanțe îi revine competența să se pronunțe asupra cererii de reabilitare judecătorească în speță.

În consecință, în baza art. 29 alin. (1) lit. b) și d), art. 39 alin. (1) C. proc. pen. și art. 494 C. proc. pen., Tribunalul Militar București prin sentința nr. 166 din 07 octombrie 2009, a admis excepția ridicată și a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare judecătorească post-mortem a generalului P.C. în favoarea Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție căreia i-a fost trimis dosarul.

2. Înalta Curte ca instanță competentă după calitatea persoanei - pentru considerentele arătate în hotărârea de trimitere – s-a investit cu judecarea în primă instanță a cererii de reabilitare judecătorească amintite, referitor la care procurorul a invocat excepția de inadmisibilitate în raport cu prevederile art. 135 C. pen.

Excepția arătată este întemeiată.

Din economia dispozițiilor art. 135 C. pen. [având titlu marginal „Reabilitarea judecătorească”] rezultă că reabilitarea la cerere, de către instanța judecătorească poate solicita doar în cazul condamnărilor la „pedeapsa închisorii” [cazurile prevăzute la lit. a)-c)] și respectiv la „pedeapsa detențiunii pe viață comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii” [cazul prevăzut la lit. d)]; Reabilitarea de drept - cealaltă specie juridică a reabilitării - este de plano exclusă în speță, întrucât potrivit dispozițiilor art. 134 C. pen., este aplicabilă „doar în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depășește un an”.

În consecință de lege lata potrivit legii române în materie dispozițiile art. 134 și art. 135 C. pen. - condamnarea la moarte ulterior comutată în pedeapsa detențiunii grea pe viață cum este situația în speță, excede câmpului de aplicare a oricărei modalități de reabilitare judecătorească sau de drept - cererile respective fiind inadmisibile.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de reabilitare formulată de petiționarul P.M. pentru condamnatul P.C.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 februarie 2010.