Validity of pre-litigation conciliation: service at de facto business premises and non-managerial receipt satisfying statutory requirements

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 327 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins, ca prematur introdusă, acțiunea reclamantei SC Y.B. SA, în contradictoriu cu pârâta SC I.P. SRL.

Prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 75.469,91 euro, reprezentând contravaloare produse livrate, precum și la plata dobânzilor legale conform art. 4 din O.G. nr. 9/2000.

În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că reclamanta nu a reușit să facă dovada efectuării concilierii directe prealabile prin cele două procese – verbale din 9 aprilie 2008 și 16 mai 2008.

De asemenea s-a avut în vedere că, în cererea de chemare în judecată s-a indicat un alt sediu al pârâtei decât cel menționat în certificatul de înregistrare, fapt ce naște prezumția că reclamanta nu a transmis convocarea la conciliere la sediul debitoarei.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 246 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, care a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța apelului a reținut că modalitatea în care s-a realizat procedura concilierii directe nu încalcă spiritul dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ., valabilitatea ei fiind de necontestat.

S-a constatat că reclamanta a convocat pârâta la conciliere directă pentru data de 9 aprilie 2008, trimițând convocarea la un punct de lucru al acesteia și cu care societatea pârâtă a figurat pe parcursul mai multor litigii, ca reprezentând sediul social al pârâtei.

La acest sediu, convocarea a fost primită de asociatul majoritar al societății pârâte care a semnat în calitate de persoană îndreptățită a primi corespondența, aceeași persoană fiind cea care a primit întreaga corespondență purtată între părți, în derularea raporturilor contractuale.

De asemenea, s-a mai reținut că asociata majoritară s-a prezentat la data fixată pentru conciliere la data de 9 aprilie 2008, solicitând acordarea unui alt termen pentru soluționarea litigiului ivit prin administratorul asociat C.I. și, cum pârâta nu a justificat o vătămare pentru îndeplinirea procedurii concilierii în modalitatea expusă, neputând susține că nu a avut cunoștință despre demersurile reclamantei s-a dat eficiență prevederilor art. 7201 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC I.P. SRL, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în susținerea cărora, arată următoarele:

În mod eronat s-a reținut de către instanța apelului că reclamanta a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. întrucât pârâta nu a fost convocată la sediul social, ci la fostul sediu social al său.

Recurenta arată că reclamanta a fost de rea-credință și, chiar dacă s-ar admite că invitația la conciliere s-ar fi adresat la sediul corect, confirmarea de primire nu poartă semnătura autorizată a unei persoane din cadrul societății, știut fiind că singura persoană care poate angaja legal societatea este administratorul acesteia și nicidecum un asociat.

Se mai susține că, la data de 9 aprilie 2008, asociata nu putea semna și hotărî în numele societății, iar prezența acesteia la întâlnire dovedește buna sa credință la încercarea de rezolvare pe cale amiabilă a litigiului.

Mai mult, se arată că noul termen de conciliere nu a fost comunicat în mod legal societății, care nu a avut cunoștință de noua dată la care urma să se facă concilierea.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Deși în cuprinsul cererii de recurs s-au invocat și prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta nu dezvoltă și nu aduce argumente în susținerea acestui motiv de recurs.

În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că este nefondat, în contextul în care recurenta își invocă propria culpă.

Astfel, convocarea la conciliere a pârâtei a fost notificată la sediul unui punct de lucru, sediu folosit de părți pe parcursul derulării relațiilor comerciale dar, și în cadrul unor litigii ce s-au disputat între acestea.

De altfel, textul a cărei aplicare greșită se invocă nu impune ca transmiterea convocării, comunicarea pretențiilor și a actelor doveditoare pe care acestea se sprijină să se facă la sediul cu care partea adversă figurează înregistrată la O.R.C., ci reglementează modalitățile prin care se poate face convocarea (scrisoare recomandată cu dovadă de primire, telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare). Esențial este ca mijlocul de comunicare ales să asigure transmiterea și confirmarea primirii acestuia. Mai mult, convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor prevedere ce vine în sprijinul celor arătate și anume că, indiferent de modalitatea aleasă pentru transmiterea convocării este esențial ca primirea acesteia să fie confirmată.

Or, în cauza dedusă judecății, recurenta nu se poate prevala de faptul că nu a fost convocată la conciliere câtă vreme s-a confirmat primirea convocării de către secretara societății pârâte.

Faptul că la prima convocare, pârâta nu s-a prezentat prin reprezentantul legal ci printr-o persoană ce are calitatea de acționar nu-i poate fi imputat reclamantei.

Pentru aceleași considerente nu pot fi primite nici susținerile recurentei ce vizează situația că nu a cunoscut al doilea termen stabilit în vederea efectuării concilierii directe.

Pentru considerentele expuse se constată că decizia instanței de apel este dată cu respectarea dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC I.P. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 246 din 19 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.