Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 442/2010 AI generated

Finality of appellate decisions in social housing allocation: Inadmissibility of cassation against non-appellable appellate judgment

Case Number Decizia nr. 442/2010
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, leaving the Bucharest Court of Appeal’s 2009 decision intact, which maintained the joint obligation of the municipality of Sector 4 and Sector 5 to assign social housing to the claimant while rejecting claims against the Municipality of Bucharest for commercial space. The dispute concerned the allocation of social housing under Law No. 144/1996 and commercial spaces under Law No. 341/2004, where the appellate court had ruled that the claimant did not have legal domicile in Sectors 2 and 3 to trigger housing obligations from those authorities, and that the claimant was not on the priority list required for commercial space allocation under local municipal regulations. The Supreme Court’s refusal to hear the appeal was based on procedural grounds, specifically Articles 20(1) of Law No. 554/2004 and Article 299(1) of the Code of Civil Procedure, which stipulate that decisions rendered on appeal are final and irreversible, thereby falling outside the categories of judgments eligible for further cassation.

Legislator headnote

AI generated

art. 44 din Legea nr. 144/1996, art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 299 alin. (1) C. proc. civ; Finality of appellate decisions in social housing allocation: Inadmissibility of cassation against non-appellable appellate judgment: The dispute concerned the allocation of social housing under Law No. 144/1996 and commercial spaces under Law No. 341/2004, where the appellate court had ruled that the claimant did not have legal domicile in Sectors 2 and 3 to trigger housing obligations from those authorities, and that the claimant was not on the priority list required for commercial space allocation under local municipal regulations. The Supreme Court’s refusal to hear the appeal was based on procedural grounds, specifically Articles 20(1) of Law No. 554/2004 and Article 299(1) of the Code of Civil Procedure, which stipulate that decisions rendered on appeal are final and irreversible, thereby falling outside the categories of judgments eligible for further cassation.

Keywords

AI generated
housing law grounds for cassation civil judgment space law domicile municipal obligation

Cited Legislation

AI generated
art. 44 din Legea nr. 144/1996
art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004
S-a mai reținut, cu privire la recursul declarat de Municipiul București că, reclamantul este într-adevăr beneficiarul drepturilor prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004 dar numai în condițiile reglementate prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr.
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Cited as the basis for determining the admissibility timeframe, leading to the dismissal of the appeal as inadmissible in the dispositive.
art. 299 alin. (1) C. proc. civ
Cited to establish that the appealed decision, being a final appellate judgment, is not eligible for further appeal, resulting in the dismissal of the appeal.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

Cited as the basis for determining the admissibility timeframe, leading to the dismissal of the appeal as inadmissible in the dispositive.

Art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Cited to establish that the appealed decision, being a final appellate judgment, is not eligible for further appeal, resulting in the dismissal of the appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1625 din 15 iunie 2009, a admis recursurile declarate de Primăria Sectorului 3 București, Primăria Sectorului 2 București și de Municipiul București, în contradictoriu cu B.G., Primăria Sectorului 1 București și Primăria Sectorului 6 București și a respins recursurile declarate de Primăria sectorului 5 București, modificând în parte sentința atacată, în sensul menținerii în sarcina recurenților pârâți, în solidar, Primăria Sectorului 4 și Primăria Sectorului 5, a obligației de atribuire către reclamantul B.G., a unei locuințe sociale conform art. 44 din Legea nr. 144/1996 și a respingerii, ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea pârâtului Municipiul București de a atribui reclamantului un spațiu comercial sau de prestări servicii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că este greșită obligarea Primăriilor Sectoarelor 2 și 3 București de a înscrie reclamantul pe lista celor cu drept la locuință socială atâta vreme cât, potrivit probelor administrate în cauză, acesta nu a avut, până la data promovării acțiunii, domiciliu legal pe raza celor două sectoare.

S-a mai reținut, cu privire la recursul declarat de Municipiul București că, reclamantul este într-adevăr beneficiarul drepturilor prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004 dar numai în condițiile reglementate prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 242/2005 privind întocmirea unei liste de priorități, listă pe care reclamantul nu figurează, hotărârea instanței de fond fiind din acest punct de vedere nelegală și netemeinică.

În sfârșit, s-a apreciat că intimatul reclamant îndeplinește conform probatoriilor administrate în cauză, condițiile legale pentru a beneficia de o locuință socială, așa cum corect a reținut prima instanță și pe cale de consecință sunt nefondate recursurile declarate de Primăriile Sectorului 4 și 5 București.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul reclamant B.G.

Recursul este inadmisibil.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare”.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum decizia nr. 1625 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind pronunțată în recurs și prin urmare irevocabilă, Curtea urmează a admite excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, urmând a-l respinge pentru acest motiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.G. împotriva deciziei nr. 1625 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2010.