Negative conflict of jurisdiction: Road usage fee contract classified as commercial, assigning competence to first-instance court

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj a chemat în judecată debitoarea SC „C & S T.” SRL Satu Mare, solicitând instanței emiterea unei ordonanțe de plată prin care să dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 750,00 Euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R., valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei achitării tarifului, cu titlu de debit, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante și echivalentului în lei a sumei de 1046,25 Euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la 10 septembrie 2009, inclusiv, pentru neplata debitului conform contractului, până la achitarea integrală a acestui debit și cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,30 lei.

Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr. 5168 din 16 octombrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în speță, contractul încheiat de părți este unul de aderare având trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ și conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din acest act normativ, astfel de litigii se soluționează pe fond de Secțiile de contencios administrativ ale curților de apel, dat fiind faptul că, în cauză, creditoarea este asimilată autorităților publice centrale.

La rândul său, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 232/CA/2009-PI din 16 decembrie 2009, a constatat necompetența sa materială și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență între această instanță și Judecătoria Satu Mare și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța printr-un regulator de competență.

Pronunțând această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut că, natura juridică a contractului privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Având în vedere obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte stabilește competența materială de soluționare în favoarea judecătoriei, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză, este necontestat că obiectul sesizării instanțelor judecătorești îl formează cererea de emitere a ordonanței privind somația de plată, formulată în condițiile dispozițiilor O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

În cauză, obiectul somației îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

Astfel fiind, judecătoria a reținut în mod greșit că ar fi vorba de un contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.

În consecință, este vorba de un contract de natură comercială, astfel că litigiul în cauză, în raport cu valoarea obiectului și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența aparține judecătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC „C & S T.” SRL Satu Mare și C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.