Decizia nr. 4011/2009 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 319 din 15 decembrie 2004, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpații:

- M.G.T., fiica lui N. și a lui S.A., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) rap. la art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 - 76 C. pen. a condamnat-o la 2 luni închisoare.

Conform art. 33 - 34 C. pen., va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

- E.F.A., fiul lui M.A. și al L., la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 C. pen. inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 C. pen. a fost condamnat la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

- T.E.I., fiul lui I. și al E., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 C. pen.

- C.A., fiul lui G. și Ș., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

- Ș.D., fiul lui A. și al A., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 C. pen.

S-au interzis tuturor inculpaților drepturile prev. de art. 71 - 64 C. pen.

S-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ., a obligat în solidar pe inculpații M.G.T., C.A., T.E.I., Ș.D. și E.F.A., acesta din urmă în solidar cu SC R.I.E. SRL București - prin lichidator judiciar SC J.R. SRL București la plata sumei de 59.092.436.399 cu titlu de despăgubiri civile către SC I.M.B. SA, inculpații T.E.I. și Ș.D. până la concurența sumei de 50.549.595.3004 lei, iar inculpatul C.A. până la concurența sumei de 57.288.668.476 lei.

Constată că prin sentința penală nr. 153 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia penală nr. 2233 a Curții de Apel București, a fost anulată ordonanța de luare a măsurii sechestrului asigurator nr. 277/P din 25 ianuarie 2002 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Menține celelalte măsuri asiguratorii dispuse în cauză.

Dispune anularea înscrisurilor falsificate.

S-au reținut următoarele:

Societatea I.M.B., având ca acționari Statul Român cu 75,382 % și SIF Moldova cu 24,618 %, a avut ca obiect principal de activitate, cultura vegetală, societatea având 56870 ha. teren arabil și creșterea animalelor.

Prin procesul verbal nr. 6349 din 02 octombrie 2001, încheiat între A.D.S. și SC I.M.B. Brăila s-a procedat la predarea către A.D.S. a întregii suprafețe de teren agricol de 56.765 ha și a întregii suprafețe de teren neagricol însumând 2335 ha, în baza Legii nr. 268 din 28 mai 2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată, a statului, cu destinație agricolă.

În perioada 22 martie 2000 - 17 aprilie 2001, conducerea societății a fost asigurată de inculpații T.E.I., președinte al Consiliului de Administrație în perioada 24 noiembrie 1999 - 15 decembrie 2000, care, până la data de 22 martie 2000, a îndeplinit și funcția de director general și Ș.D., membru în Consiliul de Administrație în perioada 24 noiembrie 1999 - 15 decembrie 2000, precum și de numitul C.V., în perioada 24 noiembrie 1999 - 08 august 2000, reprezentant al SIF Moldova, în Consiliul de Administrație, care, nu a fost întrebat și nu a participat la ședințele Consiliului de Administrație, acestea ținându-se la sediul M.A.A.P.

Conducerea executivă a societății a fost asigurată de inculpata M.G.T., în calitate de director general interimar, în perioada 22 martie 2000 - 17 aprilie 2001 (director economic în perioada 18 octombrie 1999 - 21 martie 2000), T.L. - director tehnic și inculpatul C.A. - contabil șef în perioada 10 mai 2000 - 05 martie 2001.

În timp ce asigura conducerea SC I.M.B. ca director general și ulterior ca președinte al Consiliului de Administrație, inculpatul T.E.I. a îndeplinit și funcția de secretar general adjunct la M.A., iar inculpatul Ș.D., funcția de director al direcției administrației în același minister.

SC R.I.E. SRL București, înmatriculată la 02 martie 1992 la O.R.C. București, a avut ca membrii fondatori pe inculpatul E.F.A. și E.R.F., acesta din urmă fiind și administrator și a avut sediul în București, sector 2 București.

Capitalul social al acestei societăți era format din 11.850 părți sociale, inculpatul E.F.A. având 10.665 părți sociale, respectiv 90% din capitalul social, iar E.R.F., 1.125 părți sociale, reprezentând 10% din capitalul social.

Această societate avea la vremea respectivă, în conturi, următoarele disponibilități bănești: B.C.R. - Sucursala Unirii, în contul 2511.1 - 3352.1 ROL B.C. I.T. - Sucursala Doamnei - 4010004533000 ROL, cont în valută 402304533068 euro; R.B. SC București - cont în lei - 25110000 18310 ROL, cont în valută: 25110000 18310 DOLARI SUA, 25110000 18310 euro, 25110000 18310 DEM.

De la înființarea sa și până în anul 1999 SC R.I.E. SRL și-a desfășurat activitatea numai pe comercializarea contoarelor de gaze.

În anul 1999 și-a completat obiectul de activitate cu producția și comercializarea internă și externă de produse agricole și piscicole.

Din actul de control nr. 19 din 20 februarie 2002, al Gărzii Financiare București, rezultă că SC R.I.E. SRL, până în anul 2000, nu a avut contracte ferme de vânzare a contoarelor de gaz și abia în anul 2000, luna mai, urma să participe la o licitație organizată de R.

La 17 aprilie 2000, când a încheiat contractul de asociere în participațiune cu SC I.M.B. SA Brăila, SC R.I.E. SRL, avea în conturi sume modice: 66.256.442 lei la B.I.Ț. și 52.611.911 lei la B.C.R. Unirea București. Prin urmare, această societate avea un potențial financiar mai mult decât modest și nu avea posibilitatea să asigure finanțarea lucrării; agricole ale SC I.M.B. SA, societate cu o suprafață agricolă de peste 56.000 ha.

S-a reținut în actul de sesizare că, din probele administrate rezultă că între inculpatul E.F.A. și foștii conducători ai SC I.M.B. a existat înțelegerea de a decapitaliza SC I.M.B. în favoarea SC R.I.E. SRL.

Astfel, s-a arătat că, încă din vara anului 1999, când între cele de două societăți nu exista nici un contract, fostul director al SC I.M.B. SA, B.G., a predat SC R.I.E., spre valorificare, întreaga producție de 97.253.486.720 lei, neîncasând nici o sumă. în acest fel SC I.M.B. SA a creditat SC R.I.E. cu contravaloarea producției și, totodată, a oferit posibilitatea valorificării produselor agricole la preturi majorate.

Intenția infracțională a foștilor conducători ai SC I.M.B. SA și inculpatului E.F.A. rezultă și din faptul că au fost ignor contractele comerciale ferme încheiate anterior cu alte societăți comerciale, la prețuri mai mari.

În aceste condiții, la 11 aprilie 2000, Adunarea Generală a Acționările: SC R.I.E. SRL, l-a împuternicit pe inculpatul E.F.A. să încheie un contract de asociere în participațiune cu SC I.M.B. Brăila, iar la data de 17 aprilie 2000, între SC I.M.B. SA și SC R.I.E. SRL s-a încheiat contractul, semnat de inculpatul E.F.A. și inculpata M.G.T.

La capitolul părți contractante, SC I.M.B. SA a fost reprezentată inculpata M.G.T., în calitate de director economic funcție îndeplinită anterior datei încheierii contractului, iar SC R.I.E. SRL apară ca fiind reprezentată de E.R. în calitatea administrator, deși contractul este semnat de inculpatul E.F.A.

Ca urmare a încheierii contractului, SC R.I.E. SRL și-a deschis punct de lucru în Brăila.

Ulterior, E.F.A. a fost împuternicit de Adunarea Generală a Acționarilor SC R.I.E. SRL să semneze orice act sau contract ce decurge din contractul de asociere cu SC I.M.B. SA.

După încheierea contractului de asociere, inculpații E.F.A. și M.G.T. au semnat încă 10 acte adiționale prin care au modificat complet clauzele contractului în favoarea exclusivă a SC R.I.E. SRL.

La momentul încheierii contractului, inculpații cunoșteau foarte bine situația financiară a SC I.M.B. SA, precum și datoriile pe care SC R.I.E. SRL le avea față de SC I.M.B. SA, deoarece în ședința Consiliului de Administrație din 10 aprilie 2000 se analizase acest aspect.

La ședința Consiliului de Administrație au participat inculpații M.G.T., T.E.I. și Ș.D.

În conformitate cu clauzele contractului, evidența contabilă a asocierii, pe deconturi de venituri și cheltuieli, cădea în sarcina SC I.M.B. SA, fapt care nu s-a realizat din vina inculpaților M.G.T., C.A. și E.F.A. Prin neevidențierea contabilă corectă a raporturilor dintre cele două societăți s-a creat posibilitatea și s-a realizat decapitalizarea SC I.M.B. SA, în favoarea SC R.I.E. SRL.

Inculpații T.E.I., Ș.D., M.G.T. și C.A. au mai aprobat și semnat alte două contracte, anume din17 februarie 2000 încheiat cu SC C.B.I.G. SA București pentru suprafața de 932 ha teren și contractul din 22 septembrie 2000 încheiat cu SC S.I. SRL Brăila pentru suprafața de 435 ha teren arabil.

Prin aceste contracte s-a realizat transmiterea folosinței agricole a SC I.M.B. SA către alte societăți, scopul urmărit de inculpați fiind acela ca, cea mai mare parte a patrimoniului aparținând SC I.M.B. SA, să fie finanțată și administrată de o societate comercială cu un disponibil total în cont de sub 200.000.000 lei.

Conform notei din 02 octombrie 2001 întocmită de corpul de control al M.A.A. și a materialului întocmit de Curtea de Conturi, Direcția de Control Financiar Brăila, ca urmare a raporturilor dintre cele două societăți, la 31 decembrie 1999, SC I.M.B. SA avea de încasat suma de 23.504 milioane lei, iar la 31 martie 2000, suma de 15.378 milioane lei.

Inculpata M.G.T. a continuat activitatea de decapitalizare a societății la propunerea inculpatului E.F.A. și pentru a da o aparență legală raporturilor dintre cele două societăți, au încheiat contractul de asociere în participațiune din 17 aprilie 2000, aprobat de Consiliul de Administrație, la aceiași dată, ținut secret fată de ceilalți salariați ai SC I.M.B. SA.

Inculpații M.G.T. și T.E.I. au ascuns contractul de asociere în participațiune și față de reprezentanții SIF Moldova și inculpatul Ș.D., membru în Consiliul de Administrație. Raporturile juridice dintre cele două societăți au făcut obiectul mai multor controale efectuate de autorități ale Administrației de Stat din domeniul economico-financiar, și anume: Departamentul de Control și Anticorupție al Guvernului (01 martie - 31 decembrie 2000, încheiat cu nota de control nr. din 07 martie 2001), M.F.P. - Direcția controlului Fiscal Brăila (perioada 09 martie 2001 - 03 iulie 2001 - nota de constatare din 03 iulie 2001); Garda Financiară Centrală nota de constatare din 22 martie 2001, din 28 februarie 2002 și din 04 martie 2002) Garda Financiară - Secția Brăila - nota de constatare din 20 februarie 2002 și din 06 martie 2002, M.A.A.P - A.D.S.; Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar Brăila - proces verbal de constatare nr. 60 din 23 ianuarie 2002; D.G.F.P. - Direcția de Control Fiscal București - proces verbal nr. 15224 din 30 iulie 2001, notele de constatare din 14 august 2001, din 11 februarie 2002 și din 28 februarie 2002; D.G.F.P. Brăila - notele de constatare din 14 februarie 2001 și din 03 iulie 2001.

La 11 mai 2001, conducerea SC I.M.B. SA Brăila a formulat plângere penală și a solicitat efectuarea de cercetări penale față de fosta conducere care a încheiat contractul de asociere în participațiune și actele adiționale.

Bilanțul contabil a fost depus pentru anul fiscal 2000, abia la 16 noiembrie 2001, fapt ce a condus la îngreunarea cercetărilor.

Din conținutul materialelor de control, a rezultat că inculpații M.G.T., T.E.I., Ș.D., C.A. și E.F.A., în raporturile SC I.M.B. SA cu SC R.I.E. SRL, au încălcat dispozițiile Legii nr. 31/1990, după cum urmează:

- art. 143, în sensul că au luat hotărâri care nu intrau în competența directoratului ci a Consiliului de Administrație sau Adunării Generale a Acționarilor;

- art. 144 alin. (2), în sensul că nu s-a constituit Comitetul de Direcție;

- art. 146 alin. (3) și (5), în sensul că ședințele Consiliului de Administrație nu s-au ținut la sediul SC I.M.B. SA ci la sediul M.A.A.P. și nu au fost convocați cenzorii;

Au fost încălcate dispozițiile H.G. nr. 704 din 22 decembrie 1993, prin care s-a aprobat Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, art. 101, conform căruia „cheltuielile și veniturile determinate de operațiunile asociaților în participație se contabilizează distinct de către unul din asociați. conform prevederilor contractului de asociere. La sfârșitul perioadei de raportare, cheltuielile și veniturile înregistrate, în funcție de natura lor, se transmit pe baza de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie”.

Au fost încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 77/1999 și H.G. nr. 481/1997, cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie potrivit cărora „contractul se încheie de către conducerile executive ale părților, pe baza mandatului primit de către acestea de la Consiliul de Administrație al regiilor autonome sau ale societăților comerciale care intră sub incidența ordonanței” (compensările au fost aprobate doar de inculpații M.G.T. și C.A., fără aprobarea Consiliului de Administrație, în sumă totală de 162.729.942.338 lei).

La urmărirea penală a fost efectuată o expertiză contabilă de către experții C.S. și A.V., pentru clarificarea raporturilor dintre cele două societăți. în lămuririle date de experți, aceștia au clarificat natura relației dintre cele două societăți ca fiind aceea de client furnizor și nu de asociere în participațiune, conform art. 251 C. com., caz în care, evidența contabilă trebuia ținută în cont - decontări de asociații, pe deconturi de venituri și cheltuieli, aceiași concluzie rezultând din materialele de control ale D.G.F.P. - Direcția de Control Fiscal București și declarația martorului B.I., director economic la SC R.I.E. SRL, care a adus la cunoștința inculpaților M.G.T. și E.F.A. că trecerea la facturare înseamnă abandonarea asocierii în participațiune.

Pentru punerea în aplicare a rezoluției infracționale, inculpatul E.F.A. a angajat la punctul de lucru din Brăila al SC R.I.E. SRL pe C.G. și pe numitele P.G. și P.F., recomandate de inculpata M.G.T., a cărei reputație de economist a fost avută în vedere de acestea când au întocmit facturi și au efectuat compensări.

De asemenea, inculpații E.F.A. și M.G.T. au ținut secret contractul de asociere în participațiune față de compartimentul contabilitate, pentru ca aceștia să nu observe ilegalitatea unor operațiuni contabile generate de actele adiționale la contract, cunoscute doar de cei doi inculpați și parțial de inculpații T.E.I. și Ș.D.

Totodată, prin încheierea contractului de asociere în participațiune, inculpații E.F.A., M.G.T., T.E.I. și Ș.D. au urmărit atribuirea calității de producător agricol SC R.I.E. SRL pentru a invoca asocierea în vederea obținerii de credite și a beneficia de subvenții acordate în baza O.U.G. nr. 30/2001, fapt ce s-a și realizat, prin obținerea de credite de la B.C.R. - Sucursala Unirea București, R.B. - Sucursala București, Banca I.T. - Sucursala București și B.C.R. - Sucursala Brăila precum și prin depunerea de către SC R.I.E. SRL a documentației, conform O.U.G. nr. 30/2001, la primăriile comunelor Mărașu și Frecăței.

Inculpații, în derularea relațiilor comerciale, nu au respectat dispozițiile legale privind asocierea ci, au urmărit recuperarea de către SC R.I.E. SRL, prin compensare, a cheltuielilor efectuate după 17 aprilie 2000, fapt realizat în perioada 29 mai - 20 octombrie 2000, prin facturarea ca „aport” a sumei de 85.019.694,134 lei - sumă recuperată prin introducerea ei la compensare (facturile din 29 mai 2000 în valoare de 3.198.193.636 lei, din 31 iulie 2000, în valoare de 29.220.430,810 lei, din 31 iulie 2000 în valoare de 30.897,276.876 lei, din 20 august 2000 în valoare de 13.750.285.996 lei și din 20 octombrie 2000 în valoare de 8.043.511.446 lei și din 31 august 2000 în valoare de 70.000.361.966 lei, protocolul de compensare din 30 mai 2000 și din 31 octombrie 2000).

Facturarea și compensarea unor valori mari a avut drept scop și ascunderea unor sume refacturate de SC R.I.E. SRL ca „aport”, deși, prin compensare, dispare „aportul”, întrucât a fost tratat ca orice creanță datorie.

Valorificarea producției a fost doar în beneficiul SC R.I.E. SRL care, dintr-o producție vegetală de 172.966.602.291 lei a vândut și încasat 172.966.702.921 lei, iar SC I.M.B. SA a vândut direct producție vegetală de 5.253.324.765 lei în anul 2000. La 30 noiembrie 2001, conform adrese; SC I.M.B. SA Brăila, valoarea producției vândute de SC R.I.E. SRL a fost de 288.892.954.606 lei în timp ce SC I.M.B. SA a vândut producție de 26.613.509.521 lei.

În fapt, prin cele două acte simulate - contractul de asociere în participațiune din 17 aprilie 2000 și modificat prin 10 acte adiționale, contractul de închiriere a sectorului nave din 25 aprilie 2000 și compensarea datoriilor în afara cadrului legal, inculpații au urmărit crearea unei aparențe de legalitate a relațiilor dintre societăți, în vederea săvârșirii acestor acte ilegale, pentru a asigura însușirea de către SC R.I.E. SRL a producției vegetale și de transmitere a bunurilor și valorilor SC I.M.B. SA prin folosire și traficare.

Astfel, deși la 17 aprilie 2000, SC I.M.B. SA investise pentru realizarea producției vegetale suma de 53.002.075.233 lei, iar SC R.I.E. SRL nu investise nici o sumă de bani și avea de restituit către SC I.M.B. SA o datorie de 3.351.474.447 lei, la numai o săptămână, prin actul adiționa din 24 aprilie 2002, inculpata M.G.T., cu aprobarea inculpaților T.E.I. și Ș.D., la propunerea inculpatului E.F.A. a transferat o parte din aportul SC I.M.B. SA în favoarea SC R.I.E. SRL, prin facturarea cheltuieli efectuate de SC I.M.B. SA pentru înființarea ogoarelor, în sumă de 3 miliarde lei, cu obligația SC R.I.E. SRL de a vira în 10 zile această sumă pentru plata salariilor, uitând de datoria de 3.351.474.447 lei.

S-a emis factura din 26 aprilie 2000, semnată de inculpata M.G.T., factură în contul căreia SC R.I.E. SRL a virat cu O.P. 200 din 03 mai 2000 suma de un miliard lei și cu O.P. nr. 209 din 04 mai 2000, suma de 600 milioane lei.

În realitatea această sumă reprezintă doar o parte din datoria veche de 3.351.474.447 lei și nu era necesară facturarea producției neterminate.

Faptul că inculpații au urmărit fraudarea SC I.M.B. SA cu suma menționată rezultă din manoperele folosite în contabilitate pentru ca operațiunea în sine să nu fie descoperită.

Astfel, SC R.I.E. SRL a emis factura din 31 iulie 2000, în valoare de 30.807.276.876 lei, către SC I.M.B. SA, pe care a compensat-o cu factura din 26 aprilie 2000, la nivelul sumei de 3 miliarde lei, prin oc. din 31 august 2000 în valoare de 20.000.361.966 lei și parțial 77.581.5512 lei, prin protocolul de compensare nr. 4907/30.052.000, apoi, tot factura din 26 aprilie 2000, cu factura de motorină a SC R.I.E. SRL din 29 mai 2000 în valoare de 3.198.193.636 lei, rezultând o dublă compensare a sumei de 77.581.551 lei, valoare la care SC R.I.E. SRL a beneficiat de producția vegetală.

Referitor la paguba creată de SC I.M.B. SA prin aceste operațiuni contabile, prin lămuririle scrise, experții rețin doar suma de 139.064.172 lei, Consiliul de Administrație dobândă neîncasată de SC I.M.B. SA, prin nevirarea sumei de 3 miliarde lei către SC R.I.E. SRL în termen de 10 zile, conform actului adițional din 24 aprilie 2000.

În realitate, paguba este formată din suma de 77.581.551 lei și dobânda de 139.064.172 lei, în total 216.645.723 lei.

Tot din raportul de expertiză mai rezultă o pagubă de 5.943.658.297 lei, fiind vorba despre cheltuieli de cazare, mese cantină, telefoane, comision bancar, sfoară, sigilii facturate de SC R.I.E. SRL cu titlu de aport și care nu încadrează în prevederile art. 7 ale contractului de asociere.

De asemenea, s-a reținut că la data de 12 mai 2000, inculpata M.G.T., la propunerea inculpatului E.F.A. a transmis ferma zootehnică B. către SC R.I.E. SRL, vânzarea fiind aprobată de Consiliul de Administrație, la care au participat inculpații T.E.I. și Ș.D.

În ședința Consiliului de Administrație a fost aprobată doar vânzarea ovinelor și mieilor nu și a taurinelor - 40 capete.

În realizarea acestei rezoluții infracționale, inculpata a dat dispoziție martorilor G.N. și l.I. să se ocupe de cântărirea și predarea animalelor de la SC I.M.B. SA la SC R.I.E. SRL, fapt care s-a realizat (factura din 30 iunie 2000 - în sumă de 2.760.202.620 lei).

Deși cunoșteau că SC R.I.E. SRL avea la 22 mai 2000, datorii în sumă de 4.609.666.576 lei, inculpații M.G.T., C.A. nu au dispus întocmirea facturii în termenul de 5 zile de la emiterea avizelor de expediție, conform O.U.G. nr. 17/2000, coroborat cu art. 25 din H.G. nr. 401/2000 și au lăsat ferma zootehnică în folosința SC R.I.E. SRL, care a valorificat produsele rezultate brânză, miei, lână) iar la 30 iunie 2000 au întocmit factura din 30 iunie 2000 pentru suma de 3.209.666.576 lei plus 400.000.000 lei.

Deși avea posibilitatea să înstrăineze sectorul zootehnic către alte societăți și să procure lichidități pentru continuarea activității, inculpați: M.G.T. și C.A., după alte două luni de la întocmirea facturii, acceptă compensarea creanței cu contravaloare motorină, anvelope, piese de schimb pe care SC R.I.E. SRL le-ar fi livrat SC I.M.B. SA (ac. din 31 august 2000).

Din Nota de constatare a Gărzii Financiare Brăila, rezultă că păguba cauzată SC I.M.B. SA de inculpați este de 574.358.075 lei (293.800.494 lei produse valorificate de care a beneficiat nelegal SC R.I.E. SRL plus 280.557.581 lei, dobânda legală de la data predării sectorului ovine până la data achitării facturii - adresa Gărzii Financiare din 06 martie 2002). Totodată, din declarațiile martorilor G.N. și I.I. rezultă că existau toate condițiile pentru menținerea fermei zootehnice, însă, au primit dispoziție de la M.G.T. să se ocupe de pregătirea și predarea sectorului zootehnic către SC R.I.E. SRL.

Între cele două societăți s-au realizat compensări nelegale, în sumă de 162.729.942.338 lei cu nerespectarea O.U.G. nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacității de plată, aprobată prin Legea nr. 151/1997, ale H.G. nr. 481/02 februarie 1997 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 10/1997, acte normative care reglementează compensarea datoriilor nerambursate la scadență, numai cu aprobarea Consiliului de Administrație, pentru facturi cu datorii mai mari de 100 milioane lei (H.G. nr. 685/1999, emisă în aplicarea O.U.G. nr. 72/1999).

Modul de ținere a evidenței contabile în conturi și stingerea creanțelor reciproce prin compensare la valoarea de 162.729.942.338 lei, denotă că relația dintre SC I.M.B. SA și SC R.I.E. SRL a fost aceea de furnizor client.

Faptul că inculpații au urmărit decapitalizarea SC I.M.B. SA sub masca contractului de asociere în participațiune rezultă mai ales din conținutul actului adițional din 18 iulie 2000, aprobat nelegal doar de inculpatul T.E.I.

Prin acest act adițional s-a hotărât împărțirea rezultatelor asocierii anului agricol 1999-2000, proporțional cu aportul fiecăruia la cheltuielile pentru producția realizată în anul 1999-2000, dispunându-se ca asociatul 2 să plătească asociatului 1 contravaloarea tuturor facturilor de cereale preluate pentru valorificare, reținând o sumă reprezentând contravaloarea aportului pentru acoperirea cheltuielilor efectuate, aferente producției 1999-2000, precum și sumele reprezentând cesiunea de creanță și alte datorii preluate de asociatul 2 în sarcina asociatului 1.

La art. 2 al aceluiași act adițional, s-a prevăzut că, încasările realizate din asociere vor fi utilizate pentru continuarea procentului de producție, respectiv înființarea culturilor anului agricol 2000-2001, cu evidențierea ca aport a acestora în cadrul balanței asocierii, întocmită pentru noul an agricol, iar asociatul 2 va asigura pregătirea terenului și însămânțarea acestuia pe 38.000 ha în campania de toamnă a anului 2000-2001, conform programului de culturi aprobat de părți.

În fine, s-a prevăzut în acest act adițional că SC I.M.B. SA va pune la dispoziție terenurile, mașinile agricole în stare de funcționare și sediile de ferme iar asociatul 2 va pune la dispoziția asocierii 10 tractoare C. în valoare de 3.500.000 DM.

La redactarea acestui act, inculpata M.G.T. avut în vedere faptul că SC I.M.B. SA a valorificat din producția vegetală a anului 1999-2000, cereale în valoare de 5.253.324.765 lei și a considerat că SC I.M.B. SA nu mai are nimic de primit de la SC R.I.E. SRL, deși această societate valorificase producție vegetală în cuantum de 172.966.602.291 lei și nu exista nici un temei legal pentru o astfel de împărțire a producției.

Prin contractul de asociere SC I.M.B. SA trebuia să primească suma de 10 miliarde lei, cel puțin, indiferent de rezultatul asocierii.

Coroborând datele din nota de constatare a D.G.F.P. Brăila din 13 februarie 2001 cu răspunsul la obiectivul 2 din raportul de expertiză, rezultă că, SC I.M.B. SA a investit pentru realizarea producției agricole aferente anului 1999-2000 suma de 294.208.084.818 lei și a valorificat direct suma de 5.253.324.765 lei, iar SC R.I.E. SRL a investit 86.639.354.590 lei și a valorificat producție de 172.966.602.291 lei.

Aceste date dovedesc că la 18 iulie 2000 SC I.M.B. SA a considerai definitivată împărțirea rezultatelor asocierii și a asigurat însușirea sumei de 38.856.961.755 lei, reprezentând contravaloarea producției anului 1999-2000, valorificată doar de SC R.I.E. SRL. Prin același act adițional din 18 iulie 2000 s-au transmis către SC R.I.E. SRL, toate încasările rezultate din asociere, pentru că inculpata M.G.T. a considerat că SC I.M.B. SA nu mai avea nimic de primii. situație față de care, SC R.I.E. SRL a folosit în interes propun contravaloarea producției obținute în anul 1999-2000 și anume suma de 38.856.961 lei.

Tot la 18 iulie 2000, prin același act adițional, la propunerea inculpatului E.F.A., inculpata a dat în folosință gratuită a SC R.I.E. SRL, terenurile, mașinile agricole în stare de funcționare și sediile de fermă.

Procedându-se în acest mod, SC R.I.E. SRL a beneficiat gratuit de mijloace fixe de 78.661.822.307 lei, în timp ce amortizarea aferentă acestora a rămas în continuare pe conturile SC I.M.B. SA.

În exercițiul financiar al anului 2000, valoarea amortizării mijloacelor fixe din fermele vegetale și alte sectoare a fost de 7.772.809.991 lei, din care 4.063.916.563 lei - amortizare calculată pentru perioada 01 iunie - 31 decembrie 2000 în care mijloacele fixe au fost administrate de SC R.I.E. SRL iar suma de 4.063.916.453 lei reprezintă paguba cauzată SC I.M.B. SA sub forma folosinței.

În sarcina inculpaților M.G.T., C.A. și E.F.A. s-a reținut și suma de 7.489.652.914 lei, reprezentând dobânda egală cu rata scontului B.N.R., aferentă anului 2000 în valoare de 21.399.208.325 lei, sumă cu care SC IMB SA și-a diminuat creanța de la SC R.I.E. SRL, conform materialului de contre al D.G.F.P. Brăila din 12 februarie 2002.

Prin cedarea producției spre valorificare doar de către SC R.I.E. SRL, SC I.M.B. SA a fost păgubită cu suma de 1.808.170.000 lei, ca urmare a livrării grâului către diferite societăți comerciale sub prețul de 2500 lei/kg, experții stabilind această sumă prin evaluarea prețului mediu de 2.430/kg.

Inculpatul E.F.A., în calitate de administrator și director al SC R.I.E. SRL, din proprie inițiativă, a dispus plata sumei 500.000.000 lei către Cabinetul de Avocatură P.L., prin CUI din 29 octombrie 1999, sumă pe care a compensat-o prin protocolul de compensare din 30 octombrie 1999, cu acordul inculpatei M.G.T., la acea dată director economic la SC I.M.B. SA.

Această sumă nu era datorată de către SC R.I.E. SRL avocatului P.L., iar contractele de asistență juridică din 30 septembrie 1999 și din 01 octombrie 1999 încheiate cu SC I.M.B. SA - semnate de inculpatul T.E.I., existau doar la avocatul P.L.

Cu ocazia audierii sale, inculpatul T.E.I. a relatat că inculpatul E.F.A. s-a oferit din proprie inițiativă să achite suma de 500.000.000 lei, fapt confirmat și de avocatul P.L., sumă care a fost compensată la 10 octombrie 1999.

Din verificările efectuate rezultă că, în cele 29 de zile de la încheierea contractului și nici după data plății, avocatul nu a acordat asistență juridici SC I.M.B. SA.

De asemenea, avocatul P.L. nu a înregistrat în evidența contabilă a biroului suma de 500.000.000 lei și în consecință nu s-a virat la bugetul de stat nici impozitul aferent.

Față de probele administrate în cauză, din care rezultă că SC R.I.E. SRL nu avea lichidități, iar în realitate contractul de asociere în participațiune a fost un act simulat, a rezultat din preluarea producției și a serviciilor care au fost compensate. Faptul că SC R.I.E. SRL nu a fost în asociere cu SC I.M.B. SA rezultă și din bilanțul contabil pe anul 2000 și actul de control întocmit de Direcția Generală de Control Fiscal a sectorului 2 București.

Inculpații T.E.I. și Ș.D. au recunoscut că au aprobat încheierea contractului și actele adiționale de facturare a producției neterminate dar nu au cunoscut și nu au urmărit modul de stingere a obligațiilor reciproce.

S-a reținut, această susținere nu este de natură a-i exonera de răspundere penală atâta vreme cât au făcut parte din Consiliul de Administrație, organ deliberativ, conform Legii nr. 31/1990 și au fost în înțelegere cu inculpata M.G.T.

Cu ocazia audierii sale la urmărirea penală, inculpatul C.A. a relatat că inculpata M.G.T. nu i-a adus la cunoștință conținutul contractului de asociere în participațiune, însă a recunoscut că a semnat ordinele de compensare care cuprindeau facturi emise de cele două societăți, context în care valori și bunuri alo SC I.M.B. SA au fost folosite și transferate în interesul SC R.I.E. SRL.

Astfel, s-a apreciat că, faptele inculpatei M.G.T., care în perioada 18 octombrie - 21 martie 2000, în calitate de director economic la SC I.M.B. SA și de director general în perioada 22 martie 2000 - 17 aprilie 2001 a aprobat ordine de compensare pentru datorii inexistente ale SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL, a încheiat contractele de asociere în participațiune din 17 aprilie 2000 cu SC R.I.E. SRL și contractul din 22 septembrie 2000 cu SC S.I. SRL Brăila, pentru a da aparența legalității relațiilor dintre societăți, însă, în realitate prin încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă și trecerea la refacturare, pe relația furnizor client, a trecut din patrimoniul SC I.M.B. SA în patrimoniul SC R.I.E. SRL bani, valori și bunuri pe care le-a administrat, în valoare totală de 59.453.193.272 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, delapidare în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave, prevăzute și pedepsite de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaților T.E.l. și Ș.D., de a aproba contractul de asociere în participațiune și acte adiționale de modificare a contractului, prin care valori și bunuri ale SC I.M.B. SA au fost folosite și traficate în folosul SC R.I.E. SRL, cauzând un prejudiciu de 50.549.595.304 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului C.A. care, în calitate de contabil șef al SC I.M.B. SA, în perioada 10 mai 2000 - 5 martie 2001 a semnat ordine de compensare nelegale și a dispus traficarea și folosirea banilor și bunurilor în interesul SC R.I.E. SRL, cauzând SC I.M.B. SA un prejudiciu de 57.149.595.304 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și delapidare, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzute și pedepsite de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 2151 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului E.F.A., care în calitate de administrator-mandatat și director general al SC R.I.E. SRL a determinat-o pe inculpata M.G.T. să încheie acte juridice și contabile prin care valori și bunuri ale SC I.M.B. SA au fost traficate, folosite și însușite de SC R.I.E. SRL, cauzând SC I.M.B. SA o pagubă de 59.453.363.227 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată., prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai reținut că în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, de a decapitaliza SC I.M.B. SA, inculpații M.G.T. și E.F.A. au încheiat actul adițional din 15 decembrie 2000 prin care SC R.I.E. SRL a preluat datoriile restante față de B.C.R. Brăila, conform contractului de credit din 5 martie 2000, astfel că SC R.I.E. SRL devine unic debitor față de bancă, ca urmare a substituirii efectuate potrivit art. 1028 C. civ.

În schimbul preluării datoriei, SC I.M.B. SA a facturat producția neterminată, totalizând cheltuielile de înființare a culturilor de grâu, orz și rapiță, precum și a ogoarelor înființate în campania de toamnă a anului 2000.

În această modalitate, inculpata M.G.T. a dispus trecerea în patrimoniul SC R.I.E. SRL a sumei de 48.347.140.310 lei reprezentând valoarea producției neterminate a anului agricol 2000-2001, la solicitarea inculpatului E.F.A., fără aprobarea consiliului de administrație. Inculpata a dat dispoziție numitei G.I. și înregistreze facturile din 19 decembrie 2000, deși inculpatul C.A. a avertizat că operațiunea este ilegală și a refuzat viza de control financiar preventiv.

Audiați, G.I. și C.A. au relatat că operațiunea a fost dispusă de inculpata M.G.T., care a și semnat facturile, susținând că este legal.

În realitate, inculpații M.G.T. și E.F.A. au urmărit crearea posibilității pentru SC R.I.E. SRL de a încasa cea mai mare parte a subvențiilor de 1.000.000 lei/ha, în baza O.U.G. nr. 30/2001, precum și de a achita creditul cu dobândă subvenționată în baza Legii nr. 165/1998.

În acest mod, inculpatul a înșelat bugetul de stat cu suma de 38 miliarde lei, subvenție acordată producătorilor agricoli și cu suma de 767.103.000 lei, bonificație la dobândă, întreaga subvenție trebuia încasată de SC I.M.B. SA.

Astfel, faptele inculpatului E.F.A. care, prin invocarea contractului de asociere din 17 aprilie 2000 - act simulat și prin întocmirea și folosirea unor acte nereale a beneficiat de o bonificație la dobândă, de 767.103.000 lei, la achitarea creditului de 20 miliarde lei, conform contractului de credit din 8 noiembrie 2000 cu B.C.R. Brăila și de suma de 38 miliarde lei, în baza O.U.G. nr. 30/2000 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen.

În fine, s-a prevăzut că inculpatul E.F.A., în calitatea sa de administrator al SC R.I.E. SRL a încasat în cursul anului 2000, drept dividende, suma de 980.000.000 lei din credite contractate de la R.B. București, B.C.R. - Sucursala Unirea, deși creditele au fost acordate de bănci pentru derularea activităților curente, respectiv plata salariilor, servicii agricole, motorină, îngrășăminte chimice, faptă care, în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman inculpații Ș.D., T.E.I., C.A., M.G., E.F.A. și partea responsabilă civilmente SC R.I.E. SRL București.

Prin Decizia penală nr. 824/ A din 27 octombrie 2005, Curtea de Apel București a admis toate apelurile, a casat total sentința penală nr. 319 din 15 decembrie 2004 a Tribunalului Teleorman și a trimis cauza spre rejudecare, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate faptele săvârșite de inculpatul E.F.A., între faptele acestuia și ale celorlalți inculpați existând o legătură indisolubilă.

În fond, după casare, tribunalul a reținut următoarele.

Astfel, din raportul de expertiză contabilă întocmit de experții R., I. și R. a rezultat că, la data încheierii contractului de asociere, SC R.I.E. SRL avea în cont, conform datelor din extrasele de cont, disponibilități bancare în lei: R.B. - 964.111.186,0 lei; BC I.T. - 66.256.423,78 lei; B.C.R. - Sucursala Unirea - 52.611.917,19 lei, în total disponibilități în lei de 1.082.979.546, 03 lei și în valută: Banca Ț.- 3654,69 DEM, BC T. - 54,47 DOLARI SUA și Banca T. - 100,60 DEM.

De asemenea, a rezultat că din expertiza efectuată în cauză că, până le data de 17 ianuarie 2000, SC R.I.E. SRL avea încheiate contracte de comercializare a contoarelor de gaze și nume, cu SC R. RA Mediaș - Sucursala de Distribuție a Gazelor Naturale București, precum și de reparare a contoarelor de gaze, la 31 decembrie 2000, având de încasat creanțe de la partenerul de afaceri de 21.655.672.881 lei din care a încasat 21.571.173.936 lei.

Din declarația inculpatului E.F.A., dată la instanța de judecată, rezultă că a considerat oportună încheierea acestui contract întrucât avea anterior încheiat un contract și cu O. Râmnicu Vâlcea și prelua o parte din datoriile acestei societăți către R., primind în schimb îngrășăminte, pentru agricultură, astfel încât a dorit să le investească.

În consecință, intrarea SC R.I.E. SRL în asociere nu putea fi privită ca fiind lipsită de orice posibilitate de susținere a cheltuielilor pe care le implica asocierea, cu atât mai mult cu cât această societate avusese încheiat un contract cu SC I.M.B. SA pe vremea cât directorul societății era B.G., inculpații cunoscându-l deja pe administratorul SC R.I.E. SRL înainte de a încheia contractul în cauză.

Din probele administrate, a rezultat că încheierea contractului a fost absolut necesară, SC I.M.B. SA fiind la sfârșitul anului 1999, începutul anului 2000, într-o situație financiară și contabilă, deosebit de grea.

Astfel, din raportul de expertiză contabilă, întocmit în baza cercetării judecătorești, a rezultat că, potrivit bilanțului contabil de la 31 decembrie 1999, SC I.M.B. SA înregistra pierderi din exercițiul curent în sumă de 174.992.022 mii lei, la care se adăugau pierderi din exercițiile precedente și neacoperite, în sumă de 161.134.133 mii lei. Datoriile totale acumulate în sumă de 448.974.699 mii lei, depășeau valoarea totală a activelor (433.542.459 mii lei) ceea ce a făcut ca SC I.M.B. SA să aibă patrimoniu negativ în sumă de 15.432.235 mii lei.

Datoriile totale ale SC I.M.B. SA erau de 9 ori mai mari decât creanțele de încasat, la momentul respectiv SC I.M.B. SA fiind în incapacitate de plată.

S-au mai arătat în raport că, la 31 decembrie 1999, SC I.M.B. SA avea credite bancare pe termen mediu și lung nerambursate la scadență în sumă de 16.704.055 mii lei, datoriile față de furnizori erau de 59.871.543 mii lei față de personal și asigurările sociale erau de 59.037.219 mii lei, față de stat și alte instituții datoriile erau de28.014.925 mii lei.

Din procesul verbal al ședinței Consiliului de Administrație a SC I.M.B. SA, din 21 aprilie 2000, rezultă că salariile la această societate erau neplătite din luna decembrie 1999.

Faptul că SC I.M.B. SA avea datorii mari, în perioada analizată, a rezultat și din alte probe administrate în cauză.

Și din raportul de expertiză întocmit de experții C. și A. a rezultat că, la 17 aprilie 2000, SC I.M.B. SA avea datorii mari către furnizori, ca de exemplu la Depozitul P. - peste 16 miliarde lei, la C. peste 4 miliarde lei, la Rafinăria Dărmănești, peste 8 miliarde lei, la SC E. Brăila peste 5 miliarde lei, etc.

Situația economico-financiară deosebit de grea, a rezultat și din raportul comisiei de cenzori, întocmit la 19 iunie 2000 (vol. l A), în care se arată că, la sfârșitul anului 1999. SC I.M.B. SA a înregistrat pierderi uriașe, că societatea nu a achitat obligațiile față de furnizori încă din anul 1996, datorită atât lipsei de disponibilități bănești dar și nerespectării priorității în achitarea celor cu vechime mai mare, că datorită vechimii și degradări: parcului de utilaje și mașini agricole, a fost necesară prestarea unor servicii de către terți, care au închiriat SC I.M.B. SA tractoare, combine, etc, cu consumuri și prețuri foarte ridicate și că, la sfârșitul anului 1999, societatea a devenit insolvabilă.

S-a mai arătat în acest raport că, în urma comparării datoriilor de 448.974.694 mii lei, cu capitalul social de 289.232.455 mii lei rezultă că societatea era decapitalizată.

Din declarațiile inculpaților M.G.T.. Ș.D. și T.E.l., cu funcții de conducere la SC I.M.B. SA, a rezultat, de asemenea că societatea, la momentul încheierii contractului era într-o situație deosebit de grea, nu mai avea lichidități pentru plata salariilor, muncitorii făceau repetate greve, energia electrică era întreruptă pentru neplată, culturile erau sechestrate de creditori, iar pe rolul instanțelor se aflau cereri pentru deschiderea procedurii falimentului.

Și martorul T.L., director tehnic la SC I.M.B. SA a confirmat în declarația sa că, situația economică a SC I.M.B. SA era grea. arătând că din totalul suprafeței de teren a societății, circa 33.000 ha erau nearate și neînsămânțate, datorită lipsei resurselor necesare.

Inculpații M.G.T. și Ș.D. au arătat că, nu au existat alte oferte de asociere, dat fiind faptul că imaginea SC I.M.B. SA era deja negativă, fiind cunoscută situația grea a acesteia.

În consecință, față de cele prezentate, instanța a apreciat că inculpații au considerat în mod justificat că este necesară o asociere, pentru continuarea activității în sectorul vegetal, iar faptul că nu au făcut demersuri sau nu au dovedit că au făcut demersuri pentru a cunoaște bonitatea SC R.I.E. SRL, nu conduce automat la concluzia că au urmărit fraudarea intereselor SC I.M.B. SA prin această asociere.

De altfel, bonitatea SC R.I.E. SRL a rezultat și din alte înscrisuri aflate la dosar, în afara celor menționate, cum ar fi referatul întocmit de B.C.R. - Sucursala Unirea București, întocmit cu ocazia verificării bonității acestei societăți, în vederea acordării unor credite, la 27 iulie 2000 (vol. XI) din care rezultă că, de la înființarea sa și până în momentul analizat în cauză SC R.I.E. SRL a produs și comercializat către beneficiarii interni peste 250.000 contoare de gaz, către parteneri din Germania, că SC R.I.E. SRL avea contracte de reparații cu SC D.S. București și SC D.N. SA Târgu Mureș, că la 04 iulie 2000 a câștigat o licitație pentru contractul cu SC D.S. SA, în valoare de 820.000 euro și la 13 iulie 2000 a încheiat contractul cu SC R.V. pentru derularea la export a unor produse agricole în valoare de 362.400 DOLARI SUA.

O altă faptă materială reținută în actul de sesizare în sarcina inculpaților, din care se presupune că rezultă intenția de decapitalizare a societății de către inculpați este aceea că, pe contract, inculpata M.G.T. a semnat în calitate de director economic, nu de director general (ceea ce presupune că intenția de fraudare era anterioară încheierii contractului) și că pentru încheierea contractului nu a existat aprobarea Adunării Generale a Acționarilor, contrar dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 31/1990.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata M.G.T. a fost împuternicită de Consiliul de Administrație în ședința din 17 aprilie 2000, să încheie acest contract, în calitatea sa de director general, iar faptul că în acest contract aceasta apare în calitate de director economic nu are nici o conotație penală și nu poate fi de natură a face dovada unei conspirații.

În ceea ce privește faptul că acest contract nu a avut aprobarea Adunării Generale a Acționarilor, instanța apreciază că o astfel de aprobare nu era necesară, potrivit dispozițiilor art. 143 din Legea 31/1990.

Potrivit acestui text de lege „administratorii vor putea să încheie acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data închiderii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor”, (textul de lege fiind cel aplicabil în varianta legii din 1998).

Prin contractul de asociere în participațiune, SC I.M.B. SA nu a înstrăinat, nu a închiriat și nu a adus în garanție bunuri din patrimoniu a căror valoare să depășească jumătate din valoarea contabilă a activelor acestei societăți.

În cursul derulării contractului, SC I.M.B. SA a înstrăinat către SC R.I.E. SRL animalele (ovine și taurine) și în două rânduri producția cerealieră, însă, în nici un caz, aceste înstrăinări nu au depășit jumătate din valoarea contabilă a activelor SC I.M.B. SA, aceasta fiind de sute de miliarde.

Tot astfel, SC I.M.B. SA a închiriat către SC R.I.E. SRL prin actul adițional din 24 aprilie 2000,4 nave și 4 bacuri pentru realizarea operațiunilor de traversare a Dunării prin punctele Stanca și Gropeni, cu obligația pentru SC R.I.E. SRL de a prelua prin transfer salariații de la acest punct de lucru și de a plăti o chirie lunară de 30.000.000 lei.

Valoarea acestor bunuri este de asemenea mică în raport cu valoarea tuturor activelor SC I.M.B. SA și în nici un caz nu reprezintă jumătate din valoarea patrimoniului SC I.M.B. SA, de sute de miliarde lei.

În consecință, nu era nevoie de aprobarea Adunării Generale a Acționarilor pentru încheierea contractului de asociere.

Prin contract, SC I.M.B. SA s-a obligat să aducă ca aport în asociere, și apoi a și adus, în vederea înființării, întreținerii, recoltării și valorificării producției vegetale, terenurile, mijloacele fixe, utilajele de care dispunea, sediile de ferme, însă, în nici un caz acestea nu au fost înstrăinate ci doar folosite în comun cu SC R.I.E. SRL în vederea realizării unor obiective în comun, acestea nu au iești niciodată din patrimoniul SC I.M.B. SA ci, la momentul rezilierii contractului au rămas în patrimoniul SC I.M.B. SA.

Amortizarea acestor bunuri, conform rapoartelor de expertiză R. ș.a. și C. ș.a. a reprezentat aport al SC I.M.B. SA la asociere, fiind inclusă în efortul financiar al SC I.M.B. SA.

În fine, instanța a mai reținut că și în măsura în care ar fi fost necesară o asemenea aprobare și ea nu a existat, acest fapt nu poate avea conotații penale decât în măsura în care, în coroborare cu ale acte sau fapte, conduce la concluzia indubitabilă că inculpații nu au cerut aprobarea Adunării Generale a Acționarilor, cu scopul vădit de a frauda interesele SC I.M.B. SA.

O altă faptă materială reținută în actul de sesizare ca făcând dovada intenției infracționale de a delapida patrimoniul SC I.M.B. SA în favoarea SC R.I.E. SRL o constituie aceea că, inculpata M.G.T. și inculpatul T.E.l. au ținut secret contractul de asociere în participațiune față de salariații SC I.M.B. SA.

Din probele administrate în cauză, nu s-a confirmat această acuzație, toți cei implicați în executarea contractului cunoscând despre existența lui.

Martora G.L., consilier juridic la SC I.M.B. SA a arătat că a fost chemată de inculpata M.G.T. pentru a se pronunța cu privire la legalitatea contractului de asociere în participațiune, martora arătând că acest contract îndeplinea condițiile de fond și de formă.

Martorul T.L., director tehnic la SC I.M.B. SA a arătat în declarațiile sale că, deși nu i s-a prezentat pentru studiu, contractul de asociere în participațiune, la momentul întocmirii lui, în perioada imediat următoare, a cunoscut despre încheierea contractului și a urmărit executarea acestuia doar cu privire la atribuțiile sale, de a asigura cantitativ și calitativ operațiunile de însămânțare, de tratare a recoltelor din punct de vedere chimic, etc.

Inculpatul C.A., contabil șef la SC I.M.B. SA a arătat și chiar a încercat să-și formuleze o serie de apărări pe faptul că nu a văzut contractul de asociere în participatiune, însă, a cunoscut despre existența lui, exercitându-și atribuțiile cu privire la acest contract.

A arătat astfel, că împreună cu contabilul L.D. au fost chemați de inculpata M.G.T., în biroul acesteia, ocazie cu care li s-a adus la cunoștință că există acest contract de asociere în participațiune și că evidența contabilă, conform contractului, trebuie să fie ținută de SC I.M.B. SA, în contul „decontări cu asociații”, arătând că, anterior, tot inculpata M.G.T., le-a spus că producția va fi valorificată de asociatul SC R.I.E. SRL, pentru a nu fi sechestrată de creditori, motiv pentru care au trecut la facturarea acestei producții.

Martora P.G. a declarat constant că, în calitatea sa de șef serviciu contabilitate în cadrul SC I.M.B. SA, a aflat de existența contractului la scurt timp după încheierea acestuia, arătând că se afla împreună cu mai multe persoane în biroul inculpatei M.G.T. - director general, când aceasta le-a adus la cunoștință despre încheierea contractului și că urmează că evidența contabilă să fie ținută de SC I.M.B. SA.

Tot astfel, martorii I.V., C.G., C.N. etc, au declarat că au lucrat fie la SC I.M.B. SA, fie la SC R.I.E. SRL și au avut ca atribuții gestionarea unor mijloace fixe și circulante, arătând că aveau cunoștință despre existența asocierii celor două societăți.

Susținerea din rechizitoriu în sensul că acest contract a fost ținut secret nu este, astfel, întemeiată. Declarația martorului C.V., reprezentantul SIF Moldova în Consiliul de Administrație, în sensul că nu ar fi fost invitat la ședințele Consiliului de Administrație (nedovedită în cauză), nu poate face prin ea însăși proba caracterului secret al contractului, atâta vreme cât, nu se coroborează și cu alte probe, iar angajații SC I.M.B. SA, cu responsabilități în derularea contractului - juriști, șefi de ferme, de servicii, contabili, gestionari, și-au îndeplinit obligațiile de serviciu, legate de asociere.

O altă faptă materială reținută în sarcina inculpaților a fost aceea a neevidențierii contabile corecte a raporturilor comerciale dintre cele două societăți, arătându-se că prin facturare și nu prin evidențierea pe deconturi, a fost posibilă decapitalizarea SC I.M.B. SA în favoarea SC R.I.E. SRL.

S-a mai arătat că de neevidențierea contabilă corectă se fac răspunzători inculpații M.G.T., C.A. și E.F.A.

Cu privire la evidența contabilă a asocierii, instanța a reținut următoarele:

Prin contractul de asociere în participațiune din 17 aprilie 2000, s-a prevăzut ca evidența contabilă a asocierii să fie ținută de SC I.M.B. SA, conform art. 101 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității, nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1992, pe deconturi de venituri și cheltuieli.

Din toate probele administrate în cauză, rezultă că inițial evidența contabilă a fost ținută corespunzător, pe baza deconturilor transmise de asociați.

Ulterior părțile contractului au procedat fiecare la facturarea către cealaltă a aportului propriu, ulterior obligațiile de plată reciproce, rezultate din facturi, fiind compensate.

Astfel, din declarația inculpatului C.A., contabil șef la SC I.M.B. SA, rezultă că, după instalarea sa în această funcție și până prin lunile iulie - august a observat în contabilitate deconturi transmise de SC R.I.E. SRL pentru aport, ulterior, după recoltarea producției din vara anului 2000, s-a hotărât de inculpata M.G.T. - director general, ca această producție să fie valorificată de SC R.I.E. SRL pentru a nu fi sechestrată de creditori.

În consecință, s-a emis factură către SC R.I.E. SRL, pentru a se face descărcarea de gestiune.

Inculpatul a arătat că ulterior, părțile au lucrat prin emitere de facturi pentru aporturile lor la asociere.

În declarația dată la instanță inculpatul C.A. a arătat că, s-a procedat la facturarea producției către SC R.I.E. SRL pentru a fi valorificată de această societate, întrucât, existau mai multe popriri pe conturile societății SC I.M.B. SA și orice sumă de bani ar fi intrat în aceste conturi, ar fi fost poprită de creditori.

Tot inculpatul C.A. a menționat că, această modalitate de evidențiere a raporturilor, prin emitere de facturi, nu a fost de natură să prejudicieze SC I.M.B. SA, întrucât din facturi se puteau vedea clar cheltuielile părților și implicit aporturile acestora.

Această explicație a fost oferită și de către inculpata M.G.T., care a arătat că, după ce evidența contabilă s-a ținut pe deconturi, în momentul în care s-a ajuns la recoltarea și valorificarea producției din vara anului 2000, s-a procedat la facturarea acestei producții către SC R.I.E. SRL spre a fi valorificată de această societate întrucât toată producția era gajată la B.C.R. pentru credite iar Finanțele Publice amenințau cu instituirea sechestrului pentru datorii ale SC I.M.B. SA către bugetul statului.

Inculpata a mai arătat că din banii obținuți de SC R.I.E. SRL din vânzarea producției, au fost plătite o serie de datorii șu au fost pregătite terenurile pentru înființarea culturilor de toamnă.

Din declarațiile martorelor G.I. și P.G., contabile, rezultă că inițial, evidenta contabilă s-a ținut în cont „Decontări cu asociații”, ulterior, după facturarea producției din vară, s-a procedat în continuare la emiterea de facturi reciproce, pentru aporturile asociaților.

Martora P.G. a arătat că ulterior aceste facturi se compensau, în acest mod fiind stinse datoriile reciproce ale părților contractante, compensările fiind legale, întrucât aveau la bază datorii certe și exigibile, rezultând din facturi întocmite de compartimentele de specialitate.

Martora a mai arătat că datoriile care intrau în compensare erau cele care rezultau din evidența contabilă.

Inculpatul E.F.A., în declarațiile sale, a arătat că prima factură a fost emisă între părți atunci când s-a valorificat recolta de vară, arătând că a solicitat inculpatei M.G.T. să-și factureze această producție pentru că dorea să aibă garanția că nu face o investiție de care să beneficieze apoi alți creditori.

Martorul B.I., director economic la SC R.I.E. SRL a arătat că, modul cum s-au evidențiat raporturile patrimoniale dintre asociați, prin emiterea de facturi, în mod reciproc, între asociați, era legal, întrucât prin facturări se puteau urmări cheltuielile reale și modul de recuperare a TVA, însă relația părților nu a mai fost una de asociere ci o relație de tip furnizor - client.

Din raportul de expertiză contabilă întocmită de experții R. și I., în faza cercetării judecătorești, rezultă că, într-adevăr, cheltuielile și veniturile, după natura lor, trebuiau transmise, pe bază de decont, fiecărui asociat, în vederea înregistrării lor în contabilitatea proprie, însă, în fapt, în perioada 17 aprilie 2000 - 31 decembrie 2001, relațiile dintre SC R.I.E. SRL și SC I.M.B. SA, includ atât relații specifice asocierii i participațiune cât și relații comerciale de vânzare cumpărare bazate pe facturi.

Aceeași expertiză a concluzionat că necontabilizarea operațiilor în conturi nu a generat nici un prejudiciu.

Totodată, faptul că între cele două societăți s-au compensat datorii și creanțe reciproce, că operațiunile de compensare s-au efectuat prin intermediul agentului de compensare – B.M.G. SA Brăila în baza ordinelor de compensare în care sunt precizate elementele de identificare ale facturilor care fac obiectul compensării.

Din expertiza întocmită de experții C.S. și A.V., efectuată în cursul urmăririi penale, rezultă același lucru, și anume faptul că, evidența contabilă a raporturilor dintre cei doi asociați nu a fost ținută conform art. 101 din Regulamentul de aplicare a legii contabilității, privind evidențierea distinctă a veniturilor și cheltuielilor, separat de restul înregistrărilor contabile, însă, acest mod de înregistrare contabilă, prin emitere de facturi, nu a adus și nu putea aduce prejudicii SC I.M.B. SA, deoarece operațiunile au fost înregistrate, putându-se exercita un control asupra lor.

Din aceiași expertiză a rezultat că și operațiunile de compensare a datoriilor reciproce au fost legale, deoarece au fost compensate datorii certe și exigibile.

Cea de a treia expertiză existentă la dosarul cauzei (cronologic, prima efectuată de expertul G.C.) nu a analizat modalitatea de evidențiere contabilă a raporturilor dintre cele două societăți.

De altfel, instanța, fără a acorda o forță probantă, inferioară acestei expertize, a apreciat-o, cu anumite rezerve, urmând a-i utiliza constatările și concluziile numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe, cu o valoare științifică egală. Acest fapt se datorează unei anumite doze de părtinire cu care a fost tratată problema contractului între părți și redactată apoi lucrarea, situație ce se poate constata cu ușurință, din examinarea unor termeni și expresii din cuprinsul acestei lucrări.

Spre exemplu „împărțirea hilară a rezultatelor asocierii”, „act adițional demagogic”, „samavolnicie”, „strategii realizate”, „gogoriță”, „praf în ochi nevăzători”, „mișcare diabolică”, „certificat de deces al I.M.B.” etc.

Instanța, fără a ignora probele administrate la urmărirea penală, pe care s-au întemeiat acuzațiile ulterioare, Ie-a apreciat pe toate într-o manieră care să permită și respectarea prezumției de nevinovăție.

Tot cu privire la emiterea de facturi de către părți, din nota de control din 03 iulie 2001, întocmită de D.G.F.P. Brăila, rezultă că, SC I.M.B. SA nu a organizat evidența asocierii conform art. 21 din contractul de asociere și art. 101 din H.G. nr. 704/1993, potrivit cărora, cheltuielile și veniturile rezultate din asociere se contabilizează distinct, iar la sfârșitul perioadei de raportare se transmit pe bază de decont fiecărui asociat.

S-a mai arătat că prin emiterea de facturi s-au creat obligații de plată ca față de orice alt furnizor de produse/servicii.

Însă, în acest raport de control nu s-a menționat că această modalitate de evidență contabilă ar fi fost prin ea însăși prejudiciabilă pentru SC I.M.B. SA, ci doar că, au existat anumite produse și servicii care nu au fost facturate, iar altele facturate la prețuri superioare.

Instanța a apreciat că această este o altă problemă, care privește strict măsurarea și întinderea aportului și nu procedeul folosit pentru evidența acestuia.

Astfel, instanța a apreciat că modalitatea de evidență contabilă a asocierii nu a fost prin ea însăși prejudiciabilă pentru SC I.M.B. SA, pentru aportul propriu, fiecare parte emițând factură, părțile creându-și astfel datorii reciproce de plată care ulterior s-au putut în mare parte compensa.

Faptul că evidența contabilă în conturile de furnizori și clienți nu este specifică asocierii în participațiune nu este prin ea însăși infracțiune și nici nu condus la comiterea infracțiunii de delapidare, necauzând nici un prejudiciu așa cum rezultă din rapoartele de expertiză întocmite în cauză.

Atâta vreme cât facturile emise pentru aporturi au fost înregistrate în contabilitate, a rezultat că oricând se puteau verifica aceste aporturi și se puteau ulterior regulariza, la sfârșitul perioadei de raportare (conform probelor regularizarea între părți urmând a avea loc în aprilie 2001, fapt ce nu s-a mai realizat, datorită destituirii conducerii SC I.M.B. SA și începerii controalelor de către diversele organe de control ale statului).

O altă faptă materială reținută ca fiind cuprinsă în conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare, constă în aceea că, deși la momentul încheierii contractului SC R.I.E. SRL avea față de SC I.M.B. SA o datorie veche de 3.351.474.447 lei, la numai o săptămână, prin actul adițional din 24 aprilie 2000, de modificare a contractului din 17 aprilie 2000 inculpata M.G.T., la propunerea inculpatului E.F.A. și cu aprobarea inculpaților T.E.I. și Ș.D., au transferat o parte din „aportul” SC I.M.B. SA în favoarea SC R.I.E. SRL, prin facturarea cheltuielilor efectuate de SC I.M.B. SA pentru înființarea ogoarelor în sumă de 3 miliarde lei pentru plata salariilor, inculpații M.G.T., T.E.I. și Ș.D. „uitând” de datoria de 3.351.474.447 lei.

Din probele administrate, respectiv rapoartele de expertiza contabilă actele contabile depuse la dosar și declarațiile inculpaților, a rezultat că nu este vorba despre „o cedare a aportului” SC I.M.B. SA în favoarea SC R.I.E. SRL, ci despre o vânzare a unei părți din producția neterminată, ce urma a fi recoltată în vara anului 2000, întrucât SC I.M.B. SA avea nevoie de lichidități pentru plata salariilor, neachitate din decembrie 1999, iar SC R.I.E. SRL avea nevoie de certitudinea că nu va plăti această sumă de bani, fără să aibă un avantaj de aceeași valoare concretizat într-o factură fiscală, întrucât producția risca să fie poprită de creditori.

Din raportul de expertiză întocmit de experții R. rezultă că pentru vânzarea unei părți din producția anului 2000 (vara anului 2000), SC I.M.B. SA a emis către SC R.I.E. SRL factura din 26 aprilie 2000, în sumă totală de 3 miliarde lei, reprezentau contravaloarea lucrărilor agricole, conform actului adițional din 24 aprilie 2000 R.I.E. SRL a achitat cele 3 miliarde către SC I.M.B. SA în intervalul 03 mai - 07 iunie 2000, astfel: O.P. nr. 200 din 03 mai 2000 - 1.000.000.000 lei, O.P. nr. 209 din 04 mai 2000 - 600.000.000 lei, O.P. nr. 273 din 22 mai 2000 - 490.000.000 lei, O.P. nr. 320 din 31 mai 2000 - 210.000.00 lei, O.P. nr. 329 din 31 mai 2000 - 240.000.000 lei, O.P. nr. 344 din 02 iunie 2000 132.418.448 lei, O.P. nr. 257 din 07 iunie 2000 - 250.000.000 lei, protocol de compensare din 29 mai 2000 - 77.581.551 lei.

A rezultat astfel, că nu este vorba despre un transfer al aportului SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL cu titlu gratuit, așa cum s-a menționat în actul de sesizare, ci despre o facturare a unei părți a cheltuielilor efectuate de SC I.M.B. SA, factură achitată de SC R.I.E. SRL, conform datelor de mai sus.

Scadența facturii era în 10 zile, de la emitere, respectiv 6 mai 2000, astfel încât din suma totală de 3 miliarde, suma de 1.400.000.000 lei a fost plătită cu întârziere, însă, în actul adițional nu au fost prevăzute clauze de penalizare astfel încât instanța apreciază că suma de 139.064.172 lei reținută în rechizitoriu, nu poate fi considerată pagubă pentru SC I.M.B. SA.

Având în vedere și relația de asociere și creditare reciproci existentă între cele două societăți, neperceperea acestor penalități nu poate avea oricum conotația unei fapte penale, putând da naștere cel mult unu: litigiu comercial între părți, ceea ce deja a și existat ulterior, pe rolul altor instanțe.

Nici mențiunea potrivit căreia inculpații „au uitat” de datoria veche de 3.351.474.447 lei, nu este confirmată de probele administrate în cauză.

Această datorie rezultă din derularea relațiilor comerciale existente între cele două societăți în anul 1999, anterior încheierii contractului de asociere în participațiune, când director al SC I.M.B. SA era domnul B.G.

Din raportul de expertiză întocmit de experții C.S. și A.V., a rezultat că această-datorie a fost achitată după cum urmează: chitanța din 19 aprilie 2000 - 3.300.000 lei, O.P. nr. 1961 din 21 aprilie 2000 - 1.720.000, O.P. nr. 197 din 21 aprilie 2000 - 55.146.000 lei, O.P. nr. 198 din 21 aprilie 2000 - 28.050.000 lei, proces verbal de compensare (mai 2000) - 59.298.424 lei, chitanța din 10 mai 2000 - 30.000.000 lei, chitanța din 11 mai 2000 24.591.871 lei, O.P. nr. 200 din 03 mai 2000 -1.000.000.000 lei, O.P. nr. 209 din 04 mai 2000 - 600.000.000 lei, O.P. nr. 183 din mai 2000 - 300.000.000 lei, O.P. nr. 373 din 24 mai 2000 - 490.000.000 lei și proces verbal de compensare - mai 2000 - 309.368.152 lei.

În raportul de control încheiat de D.G.F.P. Brăila s-a arătat că, la data încheierii contractului de asociere între cele două societăți, SC I.M.B. SA avea de încasat de la SC R.I.E. SRL suma de 5.568.007.600 lei, iar SC R.I.E. SRL avea de încasat de la SC I.M.B. SA suma de 2.304.749.153 lei, rezultând astfel o datorie a SC R.I.E. SRL către SC I.M.B. SA de 3.263.258.447 lei.

Nu a rezultat însă din acest raport dacă această datorie anterioară contractului a fost achitată ori nu, ea fiind tratată global în acest raport cu aporturile ulterioare ale părților, după încheierea contractului, fiind inclusă în suma totală a datoriilor SC R.I.E. SRL.

Nici expertul G.C., în expertiza efectuată la urmărirea penală nu face referire cu privire la această sumă.

În consecință, instanța a apreciat că acuzația adusă inculpaților, că au uitat de această datorie, este nefondată, din raportul de expertiză întocmit de experții C. și A., rezultând când și cum a fost achitată.

S-a mai reținut în actul de sesizare că o altă manoperă folosită de contabilitate, pentru ca fraudarea SC I.M.B. SA să nu fie descoperită, a fost aceea că SC R.I.E. SRL emite factura din 31 iulie 2000 în valoare de 30.807.276.876 lei către SC I.M.B. SA pe care o compensează cu factura din 26 aprilie 2000 la nivelul sumei de 3 miliarde, prin O.P. nr. 0486168 din 31 august 2000, în valoare de 70.000.361.966 lei și parțial 77.581.551 lei prin protocolul de compensare din 30 mai 2000, apoi, tot factura din 26 aprilie 2000 cu factura de motorină a SC R.I.E. SRL din 29 mai 2000, în valoare de 3.198.193.636 lei - rezultând o dublă compensare a sumei de 77.581.551 lei, valoare la care SC R.I.E. SRL a beneficiat de producția vegetală.

Încercând o sinteză a acestui capăt de acuzare, rezultă că se impută inculpaților o dublă compensare a sumei de 77.581.551 lei în favoarea SC R.I.E. SRL ceea ce s-ar fi transformat în avantaj pentru această societate, adăugându-se la aportul său.

Din raportul de expertiză întocmit de experții R. ș.a. rezultă că suma de 77.581.551, 60 lei a făcut obiectul decontării prin compensare, conform protocolului de compensare înregistrat la din 30 mai 2000 de SC I.M.B. SA reprezentând o parte din contravaloarea facturii din 26 aprilie 2000. Conform acestui protocol de compensare, totalul sumei datorate de SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL este același cu totalul sumei datorate de SC R.I.E. SRL către SC I.M.B. SA neputându-se vorbi de o dublă compensare a suma de 77.581.551,60 lei, deoarece Ordinul de compensare din 31 august 2000 nu include și factura din 26 aprilie 2000, suma invocată făcând obiectul unei singure decontări prin protocolul de compensare înregistrat la SC R.I.E. SRL și la SC I.M.B. SA.

Cu privire la această sumă, nu s-au făcut referiri în rapoartele de expertiză întocmite de C.S. și G.C., nici în actele de control extrajudiciare și, în consecință, instanța, pe baza raportului de expertiză R., urmează să constate că acuzația dublei compensări - sumei menționată, este nefondată.

S-a reținut în actul de sesizare că inculpații au delapida: patrimoniul SC I.M.B. SA și prin aceea că, au acceptat facturarea refacturarea de către SC R.I.E. SRL către SC I.M.B. SA a unor produse, servicii, etc, care nu se încadrează în prevederile art. 7 ale contractului de asociere și nici pe relația furnizor client, în sumă de 5.943.658.297 lei, reprezentând cheltuieli cu cazarea, mese cantină, telefoane, comision bancar, sigilii, etc.

Cu privire la aceste produse și servicii în sumă de 5.943.658.297 lei, au fost făcute mai multe referiri în cauză, și anume:

Raportul de expertiză R. ș.a., la obiectivul 8 răspunde în sensul potrivit căruia, contravaloarea produselor și serviciilor reprezentant verificare metodologică, servicii de radio-telecomunicații, cheltuieli cu chiria, mese servite la cantină de personal, cheltuieli de transport, lucrări cu wolla și ifronul, taxe de analiză, etc, în sumă totală de 5.943.658.297 lei. poate fi considerată ca necesară pentru realizarea obiectului asocierii, deoarece se încadrează în prevederile art. 7 din contract care arată că aportul asociatului 2, adică al SC R.I.E. SRL poate să fie reprezentat și de alte lucrări sau materiale necesare obiectului asocierii.

Raportul de expertiză C.S., A.V., după ce inițial în răspunsul la obiectivul 4, a arătat că, SC R.I.E. SRL a refacturat lucrări și servicii realizate de alte sectoare care nu intră în cadrul, asocierii, în sumă de 5.953.658.297 lei, ulterior, în cuprinsul aceluiași raport se arată că experții contabili nu au avut timpul necesar pentru a verifica fiecare document, pentru a constata dacă operațiunea pe care o reflectă este sau nu legată de activitatea din asociere, însă și aceste cheltuieli ar putea fi considerate cheltuieli ale asocierii, dacă au avut la bază operațiuni economice legate de activitatea din cadrul asocierii.

Martora C.I., șef serviciu contabilitate la SC I.M.B. SA în perioada respectivă, a arătat că respectiva sumă de bani reprezintă cheltuielile indirecte legate de asociere, fiind efectuate în legătură cu desfacerea produselor.

Inculpatul C.A., contabil șef la SC I.M.B. SA, după ce în declarația de la urmărirea penală a arătat că nu a semnat pentru facturile conținând aceste cheltuieli pentru că nu a cunoscut conținutul contractului de asociere, în declarația dată la instanță a arătat că aceste cheltuieli transmise de SC R.I.E. SRL cu factură, au legătură directă cu asocierea fiind vorba despre cheltuielile cu fadroma utilizată în punctele de livrare, cu încărcarea barjelor, cu telefoanele, cu deplasările, toate aceste cheltuieli având legătură cu asocierea.

În nota explicativă dată la urmărirea penală (vol. II fila 49), inculpatul C.A. a arătat că, pentru valorificarea producției, la începutul fiecărei campanii se face verificarea metodologică a tuturor a tuturor instrumentelor de măsură și de control (cântare, balanțe, umidometre, etc). A mai arătat că în timpul vânzării producției agricole, al aceasta participă și SGS-ul pentru valorificarea mărfii care intră pe barje, măsurarea capacităților la mijloacele de transport naval, de asemenea, la punctele de livrare și în alte locuri, în timpul campaniei, manipularea producției se face cu ifronul, cu wolle proprii sau închiriate.

A mai arătat, cu privire la cheltuielile cu telefoane, sigilii, cazare, etc, că orice cheltuieli directe atrag și cheltuieli indirecte și generale.

Aceeași explicație a fost oferită și de către inculpata M.G.T. aceasta arătând că în afara cheltuielilor directe de la înființarea producției și până la recoltare și valorificare, există și cheltuieli indirecte.

Față de aceste precizări ale persoanelor implicate în activitatea de conducere a SC I.M.B. SA și față de precizările experților, instanța apreciază că aceste cheltuieli indirecte au legătură cu producția vegetală și mai ales cu operațiunile de valorificare a producției (încărcarea, manipularea cu wolla, cu ifronul, verificarea metrologică a cântarelor, aplicarea sigiliilor pe produsele încărcate în barje, etc.).

Faptul că aceste cheltuieli se realizează în mod obișnuit în legătură cu producția vegetală, rezultă și din aceea că și SC I.M.B. SA efectuase astfel de cheltuieli indirecte, înainte de existența contractului de asociere cu SC R.I.E. SRL așa cum rezultă din nota de constatare întocmită de Direcția de Control Fiscal Brăila (vol.III urmărire penală) în aceasta se arată că SC I.M.B. SA a înregistrat în contabilitate o serie de cheltuieli de protocol, de reclamă, de publicitate și sponsorizare, pe baza unor documente primare justificative legale (cheltuieli de protocol) având la bază facturi și chitanțe fiscale, referate de justificare a meselor servite la cantină cu diferite ocazii, cheltuielile de sponsorizare au la bază contractul de sponsorizare, cheltuielile de reclamă și publicitate au la bază contractele încheiate cu SC I.M.B. SA cu diverse firme de specialitate - Editura L., SC O.P.I. SA, Ziarul Z.

Au fost depuse, astfel, la dosarul cauzei, contractul de publicitate din 12 august 1999, o situație a cheltuielilor de protocol pentru anul 1999.

În consecință, instanța a apreciat că dacă înainte de asociere, aceste cheltuieli indirecte au fost considerate legale de organele fiscale, nu există motive pentru a fi considerate ilegale, după încheierea contractului de asociere, suma menționată în rechizitoriu reprezentând cheltuieli indirecte, efectuate de SC R.I.E. SRL și facturate de această societate ca aport la asociere.

O altă faptă materială reținută în actul de sesizare ca alcătuind conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare, o constituie aceea că, la data de 12 mai 2000, inculpata M.G.T., la propunerea inculpatului E.F.A., a transmis ferma zootehnică B., către SC R.I.E. SRL, vânzarea fiind aprobată de Consiliul de Administrație la care au participat și inculpații T.E.I. și Ș.D.

În ședința Consiliului de Administrație s-a aprobat doar vânzarea ovinelor și a mieilor, nu și a taurinelor - 40 capete. în realizarea acestei rezoluții infracționale, inculpata M.G.T. a dat dispoziție martorilor G.N. și I.I. să se ocupe de cântărirea și predarea animalelor de la SC I.M.B. SA Brăila la SC R.I.E. SRL, fapt care s-a și realizat.

S-a mai reținut și faptul că, deși cunoșteau că SC R.I.E. SRL avea la 22 mai 2000, datorii în sumă de 4.609.666.576 lei. inculpata M.G.T. nu au dispus întocmirea facturii în termenul de 5 zile de la emiterea avizelor de expediție conform O.U.G. nr. 17/2000 și pct. 2.7 H.G. nr. 401/2000 și au lăsat ferma zootehnică în folosința SC R.I.E. SRL care a valorificat produsele rezultate (brânză, miei, lână), iar la 30 iunie 2000 au întocmit factura din 30 iunie 2000, pentru suma de 3.209.666.576 lei plus 400.000.000 lei.

S-a mai reținut că deși avea posibilitatea să înstrăineze sectorul zootehnic către alte societăți și să procure lichidități pentru continuarea activității, inculpata M.G.T. și inculpatul C.A., după alte două luni de la întocmirea facturii, au acceptat compensarea creanței în sumă de 2.760.202.620 lei cu contravaloare motorină, anvelope, piese de schimb, pe care SC R.I.E. SRL le-a livrat către SC I.M.B. SA (a.c. din 31 august 2000).

Astfel, s-a reținut în rechizitoriu că, potrivit notei de constatare a Gărzii Financiare Brăila, rezultă că paguba cauzată SC I.M.B. SA de inculpații M.G.T., C.A., T.E.I., Ș.D. și E.F.A., este de 574.358.075 lei (293.800.494 produse valorificate de care a beneficiat nelegal SC R.I.E. SRL + 280.557.581 lei, dobândă legală, de la data predării sectorului ovine până la emiterea facturii, care rezultă din adresa SC R.I.E. SRL nr. 130 din 04 martie 2002 și adresa Gărzii Financiare Brăila din 06 martie 2002).

Tot în legătură cu vânzarea ovinelor, s-a mai arătat în actul de sesizare că, din declarațiile martorilor G.N. și I.I., rezultă că, existau toate condițiile pentru întreținerea fermei zootehnice, însă au primit dispoziție de la inculpata M.G.T. să se ocupe de pregătirea și predarea sectorului zootehnic către reprezentanții SC R.I.E. SRL.

Sintetizând acest capăt de acuzare, s-a reținut în sarcina inculpaților M.G.T. și C.A. că nu au dispus întocmirea facturii în 5 zile de la emiterea avizelor de expediție ci au emis-o abia la 30 iunie 2000, peste mai bine de o lună, timp în care SC R.I.E. SRL a beneficiat de produsele acestor animale - lână, miei, brânză, în valoare de 293.800.494, cauzând, totodată și prejudiciul reprezentat de dobânda legală, de la data predării, până la data achitării sectorului ovine.

Instanța a reținut că potrivit pct. 11.7 din H.G. nr. 401 din 19 mai 2000, factura fiscală trebuie emisă în termen de 3 zile de la data livrării cu aviz de expediție, însă potrivit alin. (3) și (4) al aceluiași text de lege pentru livrările de bunuri ce se efectuează continuu, facturile fiscale se întocmesc până la finele lunii următoare celei în care s-a făcut livrarea bunurilor.

Din declarațiile martorilor, rezultă că livrarea s-a făcut în mai multe zile, deci continuu, fiind vorba despre sute de animale care trebuiau cântărite, astfel încât, potrivit reglementării legale menționate mai sus, în mod corect factura a fost întocmită până la finele lunii iunie 2000.

În plus, emiterea cu întârziere a facturii nu constituie infracțiune, decât în măsura în care, coroborată cu alte date, fapte sau împrejurări, ar rezulta că a fost mijlocul prin care inculpații ar fi delapidat SC I.M.B. SA, împrejurări care însă nu s-au conformat în cauză.

De asemenea, instanța constată și faptul că emiterea facturilor nu constituie o atribuție de serviciu a inculpaților cărora Ie-a fost imputată această întârziere (M.G.T. - director general și C.A. - contabil șef), ci a contabililor din Sectorul financiar - contabil, care datorită volumului mare de activitate, emiteau facturi cu întârziere, nu numai în relația cu SC R.I.E. SRL, ci și cu alți parteneri.

Inculpatul C.A., în calitatea sa de contabil șef. avea doar atribuția de a viza documentele contabile, din punct de vedere financiar preventiv.

În ceea ce privește faptul că, de la predarea animalelor cu aviz de expediție și până la data întocmirii facturii, SC R.I.E. SRL ar fi beneficiat ilegal de produsele animalelor, instanța apreciază că nu constituie prejudiciu pentru SC I.M.B. SA, contravaloarea produselor acestor animale, în sumă de 293.800.494 lei, întrucât, din momentul preluării animalelor, SC R.I.E. SRL a preluat și toate cheltuielile cu întreținerea acestora.

Totodată, potrivit art. 1295 alin. (1) C. civ., „vânzarea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător.. îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, chiar dacă lucrul nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat”.

Astfel, la momentul convenției de vânzare, potrivit principiilor și reglementărilor dreptului civil, proprietatea s-a strămutat la cumpărător, ceea ce implică executarea de către acesta din urmă a tuturor prerogativelor dreptului de proprietate (drept de folosință, de culegere a fructelor și de dispoziție), indiferent de faptul că prețul a fost plătit cu întârziere.

Din raportul de expertiză R./I., rezultă că SC R.I.E. SRL a valorificat produse în sumă de 122.239.077 lei și nu în sumă de 193.800.494 lei.

Tot acești experți au concluzionat că nu se poate pune problema calculului întârzierii până la emiterea facturii, întrucât între cele două societăți a funcționat relația reciprocă de credit comercial, până să existe o clauză care să prevadă plata de penalități sau plata pe loc a facturii.

Din probele administrate în cauză, și mai ales raportul comisiei de cenzori (vol. l urmărire penală) rezultă că la sectorul zootehnic se înregistrau cele mai mari pierderi.

De asemenea, situația sectorului zootehnic a făcut obiectul analizei în mai multe ședințe ale Consiliului de Administrație, rezultând din aceste analize existența unor pierderi însemnate, a unei rate mari a mortalității și îmbolnăvirii animalelor și, din probele dosarului rezultă că nu numai către SC R.I.E. SRL au fost înstrăinate animale că și către celelalte societăți, precum SC C.B. SA, prin contractul din 17 februarie 2000 și către alți clienți, în august 2000 (fiind vândute animalele din fermele P. și T.V.).

Instanța a constatat că și în cazul vânzării efectivelor de ovine și taurine către SC C.B., facturile au fost emise cu întârziere (contractul fiind încheiat în februarie, iar facturile fiind emise în lunile mai, iunie și septembrie 2000), ceea ce demonstrează că se confirmă apărările inculpatei M.G.T. că întârzierile în emiterea facturilor de către SC I.M.B. SA prin serviciul financiar contabil erau obișnuite datorită volumului mare de livrare.

Din adresa din 05 martie 2002, emisă de SC I.M.B. SA (vol. l A, fila 316) rezultă că, după predarea efectivelor de animale către SC R.I.E. SRL, ferma B., de unde au fost înstrăinate animalele, nu a mai înregistrat pe costuri, consumurile de furaje aferente, hrana animalelor fiind asigurată de SC R.I.E. SRL.

Astfel, instanța constată că nu s-au confirmat susținerile din acuzare, în sensul că, SC R.I.E. SRL a beneficiat de produsele animalelor cumpărate, deși costurile cu livrarea au rămas în continuare la SC I.M.B. SA.

Faptul că factura emisă pentru animale a fost apoi compensată cu datorii ale SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL, nu este de natură a prejudicia SC I.M.B. SA, întrucât aceasta și-a compensat o creanță cu o datorie de aceeași valoare.

Instanța a apreciat, astfel, că această acțiune de vânzare a animalelor către SC R.I.E. SRL, nu se înscrie în conținutul infracțiunii de delapidare, necauzând nici un prejudiciu SC I.M.B. SA.

Un alt prejudiciu reținut în actul de sesizare ca fiind cauzat SC I.M.B. SA de inculpați, în comiterea infracțiunii de delapidare este reprezentat de suma de 4.063.916.563 lei, fiind amortizarea mijloacelor fixe din fermele vegetale, predate către SC R.I.E. SRL pentru perioada 01 iunie - 31 decembrie 2000, mijloace fixe ce au fost administrate de către SC R.I.E. SRL.

Această pagubă a fost reținută în rechizitoriu pe baza procesului verbal de constatare din 23 ianuarie 2002 al Curții de Conturi a României - Direcția de Control Financiar, arătându-se că SC R.I.E. SRL a - beneficiat gratuit de mijloace fixe în sumă de 78.664.822.307 lei, în timp ce amortizarea aferentă acestora a rămas pe costurile SC I.M.B. SA.

În declarațiile sale, inculpata M.G.T. s-a apărat în sensul că, nu toate mijloacele au fost folosite gratuit, pentru unele dintre ele SC R.I.E. SRL plătind chirie, iar pentru restul mijloacelor fixe, costurile cu amortizarea au fost incluse în aportul SC I.M.B. SA la asociere, urmând a fi avut în vedere acest aport la regularizarea aporturilor părților.

Din raportul de expertiză contabilă R./I./R., cu privire la suma reprezentând amortizarea mijloacelor fixe folosite de SC R.I.E. SRL în cadrul asocierii, rezultă următoarele:

Prin actul adițional din 18 iulie 2000, SC I.M.B. SA urma să pună la dispoziția terenurile, mașinile agricole disponibile, în stare de funcționare și sediile de fermă, strict necesare obiectului activității.

Pentru anul 2000, SC I.M.B. SA a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor aferente contractului de asociere în sumă de 7.772.726.454 lei, sumă reprezentând aport al SC I.M.B. SA la contractul de asociere.

Întrucât SC I.M.B. SA nu a transmis pentru anul 2000, decontul de cheltuieli aferente anului 2000, în contabilitatea SC R.I.E. SRL nu au fost înregistrate cheltuielile cu amortizarea în sumă de 4.063.916.463 lei pentru perioada 01 iunie - 31 decembrie 2000, respectiv pentru contravaloarea chiriei, cum ar fi: factura din 29 decembrie 2000 emisă de SC I.M.B. SA reprezentând contravaloarea chiriei pentru ferma zootehnică B. pentru perioada 13 mai 2000 - 31 decembrie 2000, în sumă totală de 190.322.580 lei, inclusiv TVA; factura din 30 ianuarie 2001, reprezentând contravaloarea chiriei pentru sectorul mecanic, pentru perioada 07 octombrie 2000 - 31 octombrie 2000. lunile noiembrie și decembrie 2000 și ianuarie 2001, în sumă totală de 18.709.677 lei, inclusiv TVA; factura din 29 decembrie 2000 reprezentând contravaloarea chiriei pentru spațiul de birouri, cu o suprafață totală de 73,28 mp, pentru luna decembrie 2000, în sumă totală de 11.284,094 lei; factura din 29 decembrie 2000, reprezentând contravaloarea chiriei pentru sectorul semințe L., pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2000, în - sumă totală de 92.391.600 lei.

Pentru aceste din urmă mijloace fixe, expertiza a concluzionat că nu mai era necesară transmiterea cheltuielilor pe bază de decont, întrucât SC R.I.E. SRL folosea aceste bunuri în calitate de chiriaș, plătind chirie.

Și expertiza C./A., deși nu a avut răspuns la acest obiectiv, în anexa nr. l la raport (fila 15, vol. VI dosar urmărire penală), prezintă o situație centralizată a aporturilor SC I.M.B. SA la asociere, pentru anul 2000, în contul 6811, figurând cheltuielile cu amortizarea în sumă de 7.772.726.454 lei.

În consecință, instanța a reținut că SC I.M.B. SA nu a fost prejudiciată prin utilizarea mijloacelor fixe puse la dispoziție asociatului SC R.I.E. SRL (fiind vorba despre acele mijloace fixe aferente asocierii), întrucât cheltuielile cu amortizarea acestora au fost incluse în aportul SC I.M.B. SA, urmând a fi avute în vedere la regularizarea aporturilor și împărțirea rezultatelor.

Această sumă ar fi putut constitui prejudiciu pentru SC I.M.B. SA numai dacă, la momentul împărțirii rezultatelor, această sumă nu s-ar fi regăsit în aportul SC I.M.B. SA.

Însă, în cauză, desocotirea între părți nu a mai avut loc, dată fiind destituirea inculpaților din funcțiile pe care le-au avut și începerii cercetărilor, chiar și în prezent existând litigii între părți cu privire la drepturile și obligațiile lor (inclusiv dosarul de faliment al SC I.M.B. SA, în care SC R.I.E. SRL s-a înscris la masa credală, pretinzând că SC I.M.B. SA îi datorează o anumită sumă de bani în urma derulării raporturilor dintre ele).

Pentru celelalte mijloace fixe, care nu au servit asocierii, SC R.I.E. SRL a plătit chirie, așa cum s-a arătat în raportul de expertiză și conform contractelor de închiriere aflate la dosar.

O altă învinuire adusă inculpaților M.G.T., C.A. și E.F.A. o reprezintă aceea că „în sarcina învinuiților .. se mai reține și suma de 7.489.652.914 lei, reprezentând dobândă egală cu rata scontului B.N.R., eferentă anului 2000, la valoarea de 21.399.008.32 lei, sumă cu care SC I.M.B. SA și-a diminuat creanța de la SC R.I.E. SRL", conform materialului de control al D.C.F.S. Brăila, din 12 februarie 2002.

Instanța nu a înțeles care este fapta concretă, în materialitatea ei, care se impută inculpaților, nerezultând în ce constă aceasta, cum s-a comis și care este urmarea ei, motiv pentru care a examinat materialul de control invocat de parchet și anume nota din 12 februarie 2002 a D.G.F.S. Brăila, pentru a determina coordonatele faptei.

în nota de constatare menționată (vol. II, dosar urmărire penală, fila 6), la punctul 5, se menționează că „SC I.M.B. SA Brăila, prin acceptare la plata prin compensare a sumei de 21.399.008.325 lei și-a diminuat creanța de încasat de la SC R.I.E. SRL, (conform anexei nr. 10, alin. (3) din nota de constatare din 03 iulie 2001)”.

Suma totală a facturilor emise de SC R.I.E. SRL către SC I.M.B. SA pe care organele de control le consideră nelegale atât din punct de vedere al respectării clauzelor contractuale stipulate în contractul de asociere din 17 aprilie 2000, cât și din punct de vedere al relației furnizor client este de 40.468.602.776 lei întrucât SC I.M.B. SA și-a diminuat creanța de încasat de la SC R.I.E. SRL, în conformitate cu art. 43 C. com., putea să aplice o dobândă egală cu rata scontului B.N.R., aferentă anului 2000, astfel: 21.399.008.325 x 35% = 7.489.652.914 lei.

La rândul său această notă de control face trimitere la nota de control din 03 iulie 2001.

Instanța constată că din această din urmă notă de control (vol. II, fila 28 dosar urmărire penală), rezultă că, au fost facturate de către SC R.I.E. SRL, cheltuieli în sumă totală de 40.468.602.766 lei care nu privesc înființarea, întreținerea și valorificarea culturilor agricole (amenzi, majorări, publicitate, asistență soft, deplasări și cazări, protocol, sigilii, comision bancar etc.) iar din această sumă, SC I.M.B. SA a plătit prin compensare suma de 21.399.008.325 lei, fiind lipsită de încasarea efectivă a acestei sume.

Instanța a constatat că în același rechizitoriu a fost reținut inițial suma de 5.943.658.297 lei, drept cheltuieli indirecte, transmise de SC R.I.E. SRL pe bază de factură și care nu au legătură cu activitatea de asociere.

Practic, din acest capăt de acuzare s-a reținut existența unei a doua sume, respectiv de 40.468.602.776 lei reprezentând cheltuieli fără legături cu asocierea, facturate de SC R.I.E. SRL către SC I.M.B. SA, sumă din care a fost achitată de SC IMB SA, prin compensare, suma de 21.399.008.325 lei, pagubă pentru SC I.M.B. SA, fiind însă reținută doar dobânda la această sumă, și anume suma de 7.489.652.914 lei.

Cu privire la această sumă instanța constată că expertize contabile C./A. și R./I., nu rețin drept cheltuieli indirecte decât suma de 5.943.658.297 lei, sumă menționată distinct în rechizitoriu, așa cum s-a arătat și mai sus, nereținând că ar mai exista și alte sume reprezentând astfel de cheltuieli indirecte.

Expertiza C./A., chiar detaliază în anexa 3 la raport (fila 17 vol. VI dosar urmărire penală) aceste cheltuieli, fiind vorba despre cheltuielile cu verificarea metrologică, servicii radio-telecomunicații, lucrător cu wolla, cu ifronul, cu protocolul, etc, ce au fost examinate distinct în prezentele considerente și pe care instanța nu le-a reținut drept pagubă.

Distinct expertiza R./I. a examinat, la obiectivul nr. 15 și dacă suma de 7.489.625.914 lei, dobândă aferentă sumei de 21.399.008.325 lei poate constitui pagubă pentru SC I.M.B. SA. concluzionând următoarele:

Prejudiciul invocat de 7.489.625.914 lei a fost determinat de organele fiscale prin aplicarea unei rate a dobânzii egală cu rata scontului B.N.R. aferentă anului 2000 la suma de 21.399.008.325 lei sumă care a făcu:

Obiectul plății prin compensare între SC I.M.B. SA și SC R.I.E. SRL.

În opinia experților s-a arătat în raport, nu se poate invoca existența unui prejudiciu, deoarece plata prin compensare presupune stingerea de creanțe și datorii în aceiași sumă, față de un terț. Prin acceptarea la plată prin compensare a sumei de 21.399.008.325 lei SC I.M.B. SA și-a diminuat creanța de încasat de la SC R.I.E. SRL dar și-a lichidat și datorii de aceiași sumă față de SC R.I.E. SRL fără să creeze un prejudiciu.

S-a mai arătat că, în cazul admiterii producerii unui prejudiciu rezultat din neîncasarea unei creanțe pentru care ar trebui calculate dobânzi, acestea ar trebui calculate în funcție de datele la care creanțele au devenit scadente însă, calculul prejudiciului de 7.489.652.914 lei s-a făcut prin aplicarea ratei dobânzii la valoarea creanței pe un an calendaristic (21.399.008.325 x 35% = 7.489.652.914 lei.), neluându-se în calcul scadența fiecărei creanțe.

În consecință, s-a conchis că nu se poate vorbi de existența unui prejudiciu de 7.489.652.914 lei calculat ca dobânzi neachitate, prin % neîncasarea unei creanțe folosite pentru plata unei datorii.

Expertiza întocmită de expertul G.C., în faza urmăririi penale nu a examinat această sumă reținută în rechizitoriu drept prejudiciu.

În consecință, instanța reține că nota de constatare a D.C.F.S. Brăila, pe care s-a întemeiat acuzația din rechizitoriu nu se coroborează cu probele judiciare administrate în cauză, astfel încât instanța urmează a nu reține prejudicierea SC I.M.B. SA cu această sumă.

S-a mai reținut în rechizitoriu că prin încheierea contractului de asociere inculpații E.F.A., M.G.T., T.E.l. și Ș.D. au urmărit atribuirea calității de producător agricol SC R.I.E. SRL, pentru a invoca asocierea în obținerea de credite și a beneficia de subvenții acordate de stat în baza O.U.G. nr. 30/2001, fapt care s-a și realizat prin obținerea de credite de la B.C.R. - Sucursala Unirea București, R.B. - Sucursala București și BC I.T. - Sucursala București și B.C.R. - Sucursala Brăila precum și prin depunerea de SC R.I.E. SRL a documentației conform O.U.G. nr. 30/2001 la Primăriile comunelor Mărașu și Frecăței.

Astfel, s-a arătat că, la 15 decembrie 2000, inculpații E.F.A. și M.G.T., au încheiat actul adițional, prin care SC R.I.E. SRL a preluat obligațiile SC I.M.B. SA Brăila în sumă de 23,5 miliarde lei reprezentând datorii restante față de B.C.R. Brăila, conform contractului de credit din 05 martie 2000, astfel încât, SC R.I.E. SRL a devenit unic debitor față de bancă, ca urmare a substituirii efectuate potrivit art. 1028 C. civ., iar SC I.M.B. SA a facturat producția neterminată totalizând cheltuieli de înființare a culturilor de grâu, orz și rapiță, precum și ogoare, efectuate în campania de toamnă a anului 2000.

În această modalitate, inculpata M.G.T. a dispus trecerea în patrimoniul SC R.I.E. SRL a sumei de 48.342.140.310 lei, reprezentând valoarea producției neterminate a anului agricol 2000-2001, la solicitarea inculpatului E.F.A., fără aprobarea Consiliului de Administrație.

Pentru a produce efecte juridice în contabilitate, a dat dispoziție inculpatei G.I., să înregistreze facturile din 19 decembrie 2000, deși inculpatul C.A., contabil șef la SC I.M.B. SA, a avertizat-o că operațiunea este ilegală și a refuzat de control financiar-preventiv.

Inculpații G.I. și C.A. au relatat că operațiunea a fost dispusă de inculpata M.G.T. care a semnat aceste facturi, susținând că este un act legal.

În realitate, s-a arătat în rechizitoriu, inculpații M.G.T. și E.F.A. au urmărit ca în contul preluării creanței de la B.C.R. Brăila în sumă de 23,5 miliarde lei, la care, prin novație s-a adăugat și creditul de 20 milioane lei, contactat de SC I.M.B. SA, prin actul adițional din 08 ianuarie 2001, să transmită către SC R.I.E. SRL producția neterminată de 48.547.140.310 lei și crearea posibilității pentru SC R.I.E. SRL de a încasa cea mai mare parte a subvenției de 1.000.000 lei/ha în baza O.U.G. nr. 301/2001, precum și de a achita creditul în condițiile legii nr. 165/1998, cu dobândă subvenționată.

S-a mai arătat că, inculpatul E.F.A., după ce a intrat fără drept în posesia facturilor de producție neterminată din 19 decembrie 2000, a luat hotărârea infracțională de a folosi aceste acte și de a se prezenta în fața autorităților ca producător agricol, pentru a obține subvenții de 1 milion lei/ha, în baza O.U.G. nr. 30/2001 și apoi de a se subroga în locul SC I.M.B. SA în contractele de credit cu B.C.R. Brăila, pentru a beneficia de dobândă subvenționată în baza Legii nr. 165/1998.

În acest mod, inculpatul a înșelat bugetul de stat cu suma de 38 miliarde lei, subvenție acordată producătorilor agricoli și cu suma de 767.103.000, bonificație la dobândă de 1.095.862.000 lei.

Cu privire la vânzarea producției neterminate, în luna decembrie 2000, către SC R.I.E. SRL, cu facturile din 19 decembrie 2000, din 19 decembrie 2000, din 19 decembrie 2000 și din 19 decembrie 2000, s-au exprimat puncte de vedere, după cum urmează:

Expertiza întocmită de expertul G.C., la urmărirea penală, a arătat că, emiterea acestor facturi de către SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL, în valoare totală de 40.627.849.000 lei reprezentând producția neterminată, la care se adaugă și TVA-ul de 7.719.291.310 lei, a cauzat prejudicii SC I.M.B. SA. Prin neactualizarea cu indicele inflației a sumei investite de SC I.M.B. SA, până la 31 decembrie 2000, a fost cauzat un prejudiciu de 8,290 miliarde lei, la care se adaugă și cota de profit cuvenită SC I.M.B. SA, ca urmare a eforturilor depuse la înființarea culturilor vegetale din toamna anului 2000.

Din nota M.A.A. din 02 octombrie 2001 (vol. II, fila 371) rezultă că, prin actul adițional din 15 decembrie 2000 s-a facturat producția neterminată, totalizând cheltuieli de înființare a culturilor de grâu, orz, rapiță de către SC R.I.E. SRL, valoarea acestei producții fiind de 48.347.140.310 lei.

La baza acestei facturi, a stat contractul de novație încheiat între B.C.R. Brăila, în calitate de creditor și SC I.M.B. SA - debitor inițial, precum și SC R.I.E. SRL - noul debitor, acesta din urmă preluând datoria de 23,5 miliarde lei, din contractul din 05 martie 1997, însă, garanțiile au rămas în patrimoniul SC I.M.B. SA.

Până la data controlului, creditul nu a fost achitat de SC R.I.E. SRL, existând premisa executării silite asupra bunurilor din patrimoniul SC I.M.B. SA.

S-a mai arătat că datorită cumpărării producției neterminate, SC R.I.E. SRL a beneficiat de subvenția de 1 milion lei/ha, acordată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 30/2001, de Primăriile Mărașu și Frecăței, SC R.I.E. SRL prezentând facturile de cumpărare a producției, la 29 martie 2001, deși la 07 martie 2001, aceste facturi fuseseră stornate în integralitatea lor. Rezultă că temeiul legal al acordării subvenției nu mai există fiind astfel cauzat un prejudiciu SC I.M.B. SA de 38.808.000.000 lei.

Din procesul verbal de constatare din 23 ianuarie 2002, încheiat de Curtea de Conturi - Direcția de Control Financiar Brăila (vol. VI, fila 69), a rezultat următoarele:

Prin actul adițional din 15 decembrie 2000, SC I.M.B. SA a facturat producția neterminată a anului 2000, către SC R.I.E. SRL, fără ca această societate să se oblige să efectueze plata ci, s-a obligat printr-un contract de novațiune să preia obligațiile restante în sumă de 23,5 miliarde lei, ale SC I.M.B. SA către B.C.R. - Sucursala Brăila, conform contractului de credit din 05 martie 2000.

Preluarea efectivă a fost operată în contabilitatea băncii prin notele contabile din 11 ianuarie 2001, în sumă totală de 43.683.867.794 lei (nota contabilă în sumă de 19.933.835.056 lei, reprezentând sold dobândă restantă, aferentă contractului din 05 martie 1997; nota contabilă în sumă de 2.706.393.285 lei, reprezentând sold credit restant la contractul din 05 martie 1997).

S-a mai arătat că, separat, în baza actului adițional din 08 ianuarie 2001, la contractul de credit din 08 noiembrie 2000, au mai fost preluate și alte obligații ale SC I.M.B. SA, față de B.C.R. Brăila, după cum urmează: nota contabilă 230 în sumă de 20.000.000.000 lei, reprezentând sold credit la contractul din 08 noiembrie 2000, nota contabilă în sumă de 1.043.639.453 lei, reprezentând dobânzi aferente creditului din contractul din 08 noiembrie 2000.

S-a mai menționat și faptul că în realitate nu s-au preluat obligațiile societății din contractul 24/2000, încheiat între SC I.M.B. SA și B.C.R. Brăila, întrucât acest contract nu există, în realitate fiind vorba despre contractul nr. 24/1997.

Emiterea de către SC I.M.B. SA a facturilor de vânzare a producției în curs de execuție, a avut efecte negative asupra situației financiare a unității, întrucât facturile nu au fost urmate de încasarea de lichidități ci, au fost compensate prin preluarea unor obligații ale SC I.M.B. SA față de terți, respectiv B.C.R. Brăila.

În aceeași notă de constatare s-a reținut că, la 09 martie 2001, revizorii contabili din cadrul SC I.M.B. SA au întocmit un raport din care a rezultat o pierdere pentru SC I.M.B. SA de 39.232.311 mii lei, ca urmare a facturării producției în curs de execuție.

Această operațiune a prejudiciat și bugetul de stat cu suma de 7.719.291.310 lei, în sensul că, din lipsă de lichidități SC I.M.B. SA nu și-a putut achita TVA colectată, înscrisă pe facturi.

Din aceeași notă de constatare rezultă că SC R.I.E. SRL a încasat din prevederile bugetare ale M.A.A.P., pe anul 2001, suma de 38.868.000 mii lei, în baza O.U.G. nr. 30/2001, iar suma transmisă către SC I.M.B. SA de către SC R.I.E. SRL, prin decontul aferent asocierii, a fost de numai 24.863.000 mii lei (vol. VI, fila 65).

Tot același organ de control fiscal, în cuprinsul acestei note (f. 71) a arătat că, în baza O.U.G. nr. 30/2001, privind acordarea, în anul 2001, a unui sprijin direct de 1 milion lei producătorilor agricoli, pentru fiecare hectar de teren cultivat, cu finanțare de la bugetul de stat, a fost încasată suma de 56.603.000 mii lei din prevederile bugetare ale M.A.A.P., din care, suma de 38.868.000.000 lei a fost încasată de SC R.I.E. SRL iar suma de 13.895.000.000 lei a fost încasată de către SC I.M.B. SA.

Expertiza R./l., la obiectivul nr. 6, referitor la subvenția încasată de SC R.I.E. SRL a arătat că O.U.G. nr. 30/2001, publicată în M. Of. nr. 106 din 01 martie 2001 privește acordarea în anul 2001 a unui sprijin direct de 1 milion lei, producătorilor agricoli, pentru fiecare hectar de teren cultivat, cu finanțare de la bugetul de stat.

Din contabilitatea SC R.I.E. SRL rezultă că această societate avea de încasat, conform O.U.G. nr. 30/2001, ca urmare a existenței contractului de asociere în participațiune suma de 24.860.000.000 lei, încasată conform extrasului de cont, la 12 aprilie 2001 de la C.E.C. Brăila.

În consecință, experții au arătat că, nu se poate afirma că E.F.A. a obținut credite de la bănci conform O.U.G. nr. 30/2001, această ordonanță referindu-se la subvențiile acordate producătorilor agricoli.

De asemenea, s-a arătat că SC R.I.E. SRI a înregistrat corect în contabilitate sumele acordate cu titlu de subvenție.

Din raportul de expertiză C.S./A.V., cu privim la vânzarea producției neterminate și încasarea subvenției, conform O.U.G. nr. 30/2001, rezultă următoarele:

Prin facturarea producției neterminate cu facturile din 19 decembrie 2000, a fost transferat dreptul de proprietate asupra producției neterminate de la SC I.M.B. SA la SC R.I.E. SRL.

Veniturile înregistrate ca urmare a facturării sunt venituri ale „asocierii în participațiune".

În fapt, facturarea producției neterminate a avut caracterul unei vânzări de semifabricate.

Plata facturilor s-a făcut de SC R.I.E. SRL prin preluarea creditului în valoare de 22.640.228.341 lei și dobânzi restante de 1.043.639.453 lei (credit contractat anterior și nerambursat) și contractarea unui nou credit în sumă de 20 miliarde lei cu dobânda bonificată.

Prin această operațiune SC R.I.E. SRL a preluat întreaga cheltuială cu producția neterminată, realizată în anul 2000, pentru recolta anului 2001 și a redus-o în cadrul asocierii în participațiune ca aport propriu ce a fost transmis pe bază de decont de cheltuieli către SC I.M.B. SA.

Această operațiune a fost dictată de situația economico-financiară a SC I.M.B. SA, care, nu mai putea contracta un alt credit, având și credite restante și înregistrând pierderi, a avut drept scop îmbunătățirea relațiilor cu banca și contractarea unui nou credit cu dobândă bonificată, necesar continuării activității.

S-a mai arătat că, vânzarea producției neterminate este un act de comerț reglementat de Codul comercial și, în consecință, este legală atâta vreme cât s-a făcut cu titlu oneros.

În acest context, SC I.M.B. SA nu a fost păgubită.

În răspunsurile acestor experți la precizările ce li s-au solicitat de organele de urmărire penală (fila 26 vol. VI dosar urmărire penală), aceștia au arătat că, la 31 decembrie 2000, SC R.I.E. SRL avea o datorie către SC I.M.B. SA de 38.856.961.755 lei, din anul agricol 1999-2000, însă, la data efectuării expertizei, această sumă a fost achitată prin preluarea creditului contractat anterior de SC I.M.B. SA și rambursarea lui.

Față de aceste puncte de vedere exprimate, instanța a constatat că au fost formulate precizări diferite de organele fiscale și experții contabili, în ceea ce privește prejudicierea SC I.M.B. SA ca urmare a vânzării producției neterminate a anului 2000.

Puncte de vedere diferite au fost exprimate și cu privire la persoana prejudiciată, în nota de constatare a M.A.A.P., reținându-se că a fost prejudiciată SC I.M.B. SA cu subvenția pe care nu a încasat-o, iar din nota întocmită de Direcția de Control Fiscal Brăila rezultă că, a fost prejudiciat statul, prin încasarea subvenției conform O.U.G. nr. 30/2001 și a bonificației la dobândă, conform Legii nr. 165/1998.

Instanța a analizat fapta, prin prisma dispozițiilor art. 317 C. proc. pen., potrivit cărora, judecata se mărginește la fapta și persoana arătate în actul de sesizare al instanței și se va avea în vedere conținutul faptei, așa cum este descris în rechizitoriu.

Astfel, așa cum s-a mai arătat și mai sus, s-a reținut în rechizitoriu faptul că, s-a vândut producția neterminată a anului 2000 către SC R.I.E. SRL, pentru a se crea posibilitatea pentru inculpatul E.F.A., ca pe baza acestor facturi să încaseze subvenția de 1 milion lei/ha, în temeiul O.U.G. nr. 30/2001 și să achite creditul către B.C.R., cu dobânda subvenționată, înșelând în acest fel bugetul de stat cu suma de 38 miliarde lei, subvenția încasată în temeiul O.U.G. nr. 30/2001 și cu suma de 767.103.000 lei, bonificație la dobânda de 1.095.862.000 lei.

Față de faptul că în rechizitoriu s-a menționat faptul că, prin fapta descrisă mai sus, a fost înșelat Statul Român, instanța apreciază că întâi de orice examinare a faptei, se impune precizarea că, prin toate adresele formulate și trimise la dosarul cauzei, atât la urmărirea penală cât și la instanță, Statul nu s-a constituit parte civilă în cauză cu nici o sumă de bani, arătând în mod expres că nu a fost prejudiciat întrucât în urma derulării raporturilor comerciale dintre cele două societăți nu s-au stabilit impozite și taxe suplimentare către bugetul de stat.

În consecință, această faptă nu poate constitui elementul material al infracțiunii de înșelăciune având în vedere că de esența infracțiunii de înșelăciune este cauzarea unui prejudiciu.

Cu privire la fapta materială în sine, din probele sus enunțate rezultă că într-adevăr, la 19 decembrie 2000, au fost întocmite facturile, prin care a fost înstrăinată producția neterminată către SC R.I.E. SRL în valoare de 40.627.849.000 lei.

Inculpatul C.A. și șefa serviciului contabil, martora G.I., au arătat că nu au semnat aceste facturi, considerând că nu este un act legal, motiv pentru care aceste facturi au fost semnate de inculpata M.G.T. și apoi, din dispoziția acesteia, au fost înregistrate în contabilitate.

În ceea ce privește legalitatea acestor facturi, instanța apreciază, ca și expertiza C./A., că această vânzare a unei producții neterminate este legală, fiind expres prevăzută de dispozițiile legale, și anume de dispozițiile art. 965 alin. (1) C. civ. conform căruia „lucrurile viitoare pot face obiectul convenției", singura excepție pe care legea o prevede în materia tranzacționării unor bunuri viitoare, fiind aceea a moștenirilor nedeschise.

Mai mult, toată literatura și practica de specialitate admit legalitatea vânzării de bunuri viitoare, vânzarea unei recolte viitoare fiind chiar menționată ca posibilă în literatură și jurisprudență, cu singura mențiune că, transferul asupra bunurilor vândute, se va realiza în momentul în care va fi produsă recolta, riscul fiind asumat de către cumpărător, în speță SC R.I.E. SRL.

Această vânzare nu a însemnat nici trecerea recoltei neterminate în patrimoniul SC I.M.B. SA, așa cum s-a reținut, întrucât, în schimbul producției neterminate SC R.I.E. SRL a preluat două împrumuturi contractate de SC I.M.B. SA de la B.C.R. Brăila, care, au fost și achitate, așa cum rezultă din expertiza C.

Susținerea că, s-a urmărit prin facturarea producției neterminate, încasarea de către inculpatul E.F.A. a subvenției de 1 milion lei/ha, acordată producătorilor agricoli, este nefondată.

În primul rând, facturarea a intervenit de la 19 decembrie 2000 (când deja împotriva SC I.M.B. SA se deschisese procedura falimentului, sub imboldul temerii că producția va ajunge probabil la alți creditori, așa cum au susținut inculpații), iar actul normativ care prevedea acordarea acestei subvenții producătorilor agricoli, respectiv O.U.G. nr. 3072001, a intrat în vigoare la 1 martie 2001, facturarea fiind deci anterioară intrării în vigoare a acestui act normativ, de unde se poate concluziona cu certitudine că, nu a putut exista această intenție la momentul facturării, neputându-se cunoaște despre un act normativ adoptat după circa 3 luni.

Mai mult, așa cum au declarat inculpații, această formă de ajutorare a producătorilor agricoli nu mai existase până atunci, fiind o măsură nouă, adoptată de Guvernul nou instalat, în iarna anului 2000.

În al doilea rând, conform O.U.G. nr. 30/2001, (art. 1 alin. (2)) beneficiarii sprijinului direct de 1 milion lei pentru fiecare hectar de teren cultivat sunt producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, cu capital privat ori mixt, instituțiile de învățământ și cercetare din agricultură care cultivă și exploatează terenuri.

Conform statului SC R.I.E. SRL, acesta era producător agricol din anul 1999, lucru menționat și în rechizitoriu, unde s-a arătat că și-a completat obiectul de activitate în anul 1999, cu activități de producție și recoltare a produselor agricole, această situație rezultând de altfel, și din copia statutului SC R.I.E. SRL, depusă la dosar.

Conform art. 7 din O.U.G. nr. 30/2001, documentația întocmită a fost supusă verificării Consiliului Local al comunelor, la care s-a depus, și apoi acordarea subvenției a fost aprobată, conform aceluiași text de lege, de directorii direcției agricole județene, ulterior, documentația fiind înaintată M.A.A.P.

Astfel, instanța a apreciat că dacă toate aceste organe ale administrației publice locale și centrale, constatau că nu ar fi fost întrunite condițiile pentru plata subvenției, nu ar fi dispus plata către SC R.I.E. SRL a acestei subvenții.

Edificatoare în acest sens este adresa Curții de Conturi a României, din 24 iulie 2001 (fila 339, vol. II, urmărire penală), din care rezultă că, în anul 2001, din totalul suprafeței deținută în administrare de SC I.M.B. SA, s-au înființat culturi care corespund prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2001, pe o suprafață de 53,650 ha din care, pe suprafața de 887,8 ha de către SC I.M.B. SA împreună cu SC C.B. (în baza contractului de asociere din 17 februarie 2000) și pe o suprafață de 52,763 ha, de către SC I.M.B. SA împreună cu SC R.I.E. SRL, în baza contractului de asociere din 17 aprilie 2000.

S-a arătat în continuare în adresă că, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 30/2001 și documentației depuse la primăriile Frecăței și Mărășu, pentru suprafața menționată, sunt întrunite condițiile pentru acordarea unui sprijin direct, de 1 milion lei, producătorilor agricoli, Direcția Generală pentru Agricultură a județului Brăila, a plătit prin C.E.C. Brăila, întreaga sumă aferentă suprafeței de 52,763 ha, ce face obiectul asocierii între SC I.M.B. SA și SC R.I.E. SRL, în două tranșe: către SC I.M.B. SA suma de 13.894.000.000 lei și către SC R.I.E. SRL suma de 38.868.000.000 lei.

Deblocarea de la C.E.C. a sumei de 38.868.000.000 lei, s-a făcut după semnarea contractului din 24 mai 2001, prin care ADS a încredințat managementul patrimoniului SC I.M.B. SA, firmei SC R.I.E. SRL.

În fine, s-a mai reținut și faptul că, facturile prin care fusese vândută producția neterminată a anului 2000, fuseseră stornate în individualitatea lor, astfel încât, la data când au fost prezentate de inculpatul E.F.A., la Primăriile Mărașu și Freacăței nu mai exista bază legală pentru plata subvenției.

Și această susținere este nefondată, pentru următoarele considerente:

Instanța, cu ocazia rejudecării a dispus lămurirea acestui aspect de către lichidatorul judiciar al SC I.M.B. SA, iar cu adresa trimisă la 27 februarie 2007 (f. 400, dosar instanță), lichidatorul judiciar al SC I.M.B. SA a comunicat instanței faptul că, aceste facturi de vânzare a producției neterminate au fost inițial stornate prin facturile din 07 martie 2001, din 07 martie 2001, din 07 martie 2001 și din 07 martie 2001, însă, aceste din urmă facturi au fost refuzate de SC R.I.E. SRL, astfel încât au fost anulate de către SC I.M.B. SA. în consecință, facturile inițiale de vânzare a producției neterminate au produs depline efecte juridice, cu privire la vânzarea acestei producții.

Susținerile lichidatorului judiciar din adresă se coroborează cu declarația inculpatului E.F.A., care a arătat același lucru și anume faptul că, aceste facturi au fost stornate de noua conducere a SC I.M.B. SA însă, ulterior stornarea a fost anulată, producând efecte primele facturi.

Cu privire la această faptă, descrisă în rechizitoriu, și anume aceea că, inculpatul E.F.A. a beneficiat, în baza acelorași facturi de o bonificație la dobândă de 767.103.000 lei, sumă cu care, de asemenea, a înșelat bugetul statului, instanța reține că nici această faptă de înșelăciune nu a existat.

Din probele de la dosar, rezultă că, în baza contractului de credit din 08 noiembrie 2000 – B.C.R. Sucursala Brăila, a acordat SC I.M.B. SA, în calitate de împrumutat (SC R.I.E. SRL fiind în calitate de codebitor girant) un credit de 20 miliarde lei, potrivit art. 9 alin. (3) din contract, împrumutatul urmând a beneficia de bonificație la dobândă, conform Legii nr. 165/1998, adică în condițiile respectării termenelor de rambursare a ratelor de credit.

La data de 08 ianuarie 2001 s-a încheiat între B.C.R. - Sucursala Brăila, SC I.M.B. SA și SC R.I.E. SRL, actul adițional din 08 ianuarie 2001, prin care a fost modificat contractul din 08 noiembrie 2000 și prin care SC R.I.E. SRL s-a obligat să achite băncii împrumutul datorat de SC I.M.B. SA, împreună cu dobânda aferentă, conform graficului stabilit prin contractul inițial.

În consecință, SC R.I.E. SRL a preluat calitatea de debitor în acest contract, în locul SC I.M.B. SA, asumându-și toate obligațiile ce au decurs din calitatea de împrumutat, prin același act adițional prevăzându-se descărcarea SC I.M.B. SA de toate obligațiile anterioare.

B.C.R. - Sucursala Brăila, cea care avea obligația urmăririi derulării creditului, conform contractului încheiat și art. 9 din Legea nr. 165/1998, avea posibilitatea să retragă creditul dacă ar fi constatat că nu au fost respectate dispozițiile legale.

SC I.M.B. SA nu avea cum fie păgubită prin această novație de debitor, întrucât aceasta nu a restituit B.C.R. - Sucursala Brăila nici creditul nici dobânda aferentă, acestea fiind restituite de SC R.I.E. SRL.

Dacă s-ar aprecia că această novație a fost una nelegală și că în mod necuvenit SC R.I.E. SRL a beneficiat de o bonificație la restituirea dobânzii, singurul păgubit ar fi putut fi Statul Român, din bugetul căruia au fost creditați producătorii agricoli (prin M.A.A.P.), însă, Statul Român, așa cum s-a mai arătat, a precizat în mod expres că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât din relația comercială a celor două societăți nu au rezultat impozite și taxe suplimentare.

În consecință, în lipsa prejudiciului, nu poate exista infracțiunea de înșelăciune, astfel cum a fost încadrat faptul beneficierii de dobânda bonificată de 767.103.000 lei, producerea unei pagube fiind urmarea imediată prevăzută de textul incriminator al art. 215 C. pen.

Totodată, nu rezultă, și nici nu s-a invocat, ce faptă mincinoasă a fost prezentată drept adevărată, pentru a exista elementul material al infracțiunii de înșelăciune.

Alte două fapte reținute în sarcina inculpaților, ca fiind componente ale infracțiunii unice de delapidare în formă continuată sunt acelea că, SC R.I.E. SRL a valorificat producția de grâu sub prețul de 2500 lei/kg, respectiv la un preț mediu de 2430 lei/kg, cauzând un prejudiciu SC I.M.B. SA de 1.808.170.000 lei și că inculpatul E.F.A., a dispus plata sumei de 500.000.000 lei, către Cabinetul de avocatură L.P., prin O.P. nr. 667 din 29 octombrie 1999, sumă pe care apoi a compensat-o printr-un protocol de compensare din 30 octombrie 1999, cu acordul inculpata M.G.T.

S-a reținut că această sumă nu era datorată de SC R.I.E. SRL, iar contractele de asistență juridică, încheiate de SC I.M.B. SA, semnate de inculpatul T.E.l., existau doar la avocatul P.L.

S-a mai reținut și faptul că, din declarațiile martorilor G.L. și G.I., consilieri juridici la SC I.M.B. SA, a rezultat că, avocatul L.P., nu a acordat asistență juridică SC I.M.B. SA.

Cu privire la prima faptă menționată, aceea că SC R.I.E. SRL a vândut grâul sub prețul de 2500 lei/kg, au fost exprimate în cauză următoarele opinii:

În nota din 02 octombrie 2001 a M.A. (fila 370) rezultă că, potrivit actului adițional din 21 iulie 2000, la contractul de asociere din 17 aprilie 2000, producția de grâu a anului 2000 trebuia vândută de SC R.I.E. SRL la un preț minim de 2500 lei/kg, însă, s-a valorificat o cantitate de peste 23.000 tone grâu, la prețuri mai mici decât cel prestabilit, rezultând o diferență în minus de 3.151.000.000 lei (fără TVA).

În expertiza C.S./A.V., la obiectivul nr. 4 s-a arătat că afirmația organului de control al M.A.A.P., era eronată de două ori, întrucât, în actul adițional din 21 iulie 2000, se stipulează că, „prețul mediu prestabilit" va fi de 2500 lei/kg (organele de control în calculul prejudiciului având în vedere toate livrările sub 2500 lei/kg și necalculând prețul mediu care a fost de 2430 lei/kg, de unde ar rezulta un prejudiciu, nu cât au reținut organele de control, ci de 1.808.170.000 lei însă, în actul adițional la contract, menționat mai sus, s-a prevăzut că SC I.M.B. SA va emite facturi către SC R.I.E. SRL pentru descărcarea producției obținute, la un preț mediu prestabilit, de 2500 lei/kg + TVA, care se va regulariza la valorificarea finală, în funcție de prețul contractat de SC R.I.E. SRL.

În consecință, experții au concluzionat că, indiferent la ce preț s-ar fi întocmit facturile inițial, prețul final și regularizarea s-ar fi stabilit după valorificarea totală, în funcție de prețurile obținute de SC R.I.E. SRL.

În continuare, experții au arătat că, fiind o clauză contractuală negociată de părți, nu se poate reține existența unui prejudiciu.

Expertiza R./l., cu privire la vânzarea grâului sub 2500 lei/kg, a arătat următoarele:

În actul adițional la contractul de asociere din 17 aprilie 2000, înregistrat la SC I.M.B. SA din 21 iulie 2000, s-a menționat că, SC I.M.B. SA va emite facturi către SC R.I.E. SRL pentru descărcarea producției obținute, la un preț mediu prestabilit de 2500 lei/kg + TVA, preț care se va regulariza la valoarea finală, în funcție de prețul contractat de SC R.I.E. SRL.

Experții au arătat astfel, că în consecință, SC R.I.E. SRL avea dreptul să valorifice producția de grâu la prețul pieței, iar ca preț de decontare între cele două părți ale contractului de asociere, în vederea descărcării gestiunii, să se utilizeze un preț mediu, prestabilit, de 2500 lei/kg + TVA. Ulterior, în funcție de prețul obținut de SC R.I.E. SRL, prin vânzarea grâului, trebuiau făcute regularizări. Drept urmare, conform clauzei contractuale mai sus menționate, SC R.I.E. SRL nu era obligată la vânzarea grâului la un preț minim de 2500 lei /kg+TVA.

Au arătat în continuare experții că, noțiunile de „preț minim" și „preț prestabilit" nu sunt echivalente deoarece prețul minim este un prag minim, sub care nu poate fi practicat prețul unei tranzacții, iar prețul prestabilit este un preț antecalculat.

În clauza actului adițional respectiv, s-a invocat ca preț de decontare între cele două părți, „prețul mediu prestabilit" și nu prețul minim.

În continuare, experții au arătat că în contabilitate este reglementată practica evaluării stocurilor la prețuri prestabilite, conform art. 69 al Regulamentului privind aplicarea Legii contabilității nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993, în vigoare la data întocmirii actului adițional „Evaluarea și înregistrarea în contabilitate a materiilor prime, mărfurilor și altor bunuri de natura stocurilor, se poate face și la prețuri standard (prestabilite), pe baza prețurilor medii ale bunurilor respective, denumite prețuri de înregistrare, cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de achiziție sau costul de producție, după caz”.

S-a mai arătat că, potrivit art. 11 din contractul de asociere nr. 3465 din 17 aprilie 2000, valorificarea producției trebuia realizată de SC R.I.E. SRL la cele mai bune prețuri, oferite de piața internă sau ce externă, la momentul respectiv. În fapt, SC R.I.E. SRL a preluat producția de grâu a anului 2000, pe bază de facturi, de la SC I.M.B. SA, pe care a vândut-o terților, la prețul de preluare, fără să practice adaos comercial, vânzarea fiind făcută la prețul pieței, în interesul contractului de asociere în participațiune, fiecare parte urmând să participe la împărțirea rezultatului asocierii.

De aceea, experții au concluzionat că, prin modul de valorificare a producției de grâu din anul agricol 1999-2000, nu există un prejudiciu adus SC I.M.B. SA de SC R.I.E. SRL.

Instanța, față de precizările experților contabili, din care rezultă că nu a fost prejudiciată SC I.M.B. SA, prin valorificarea producției de grâu a anului 2000, la un preț sub 2500 lei/kg, reține în plus și un alt argument, pentru care această vânzare nu poate constitui elementul material al infracțiunii de delapidare.

Potrivit art. 2151, constituie infracțiunea de delapidare, însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.

Astfel, o cerință esențială pentru existența delapidării este ca vânzarea invocată să fi fost „în interesul" SC R.I.E. SRL, respectiv acesta să fi dobândit un folos material injust de pe urma vânzării producției de grâu.

Ori, din absolut toate probele administrate (rapoarte de expertiză, declarațiile inculpaților și chiar notele de constatare ale organelor fiscale) rezultă că SC R.I.E. SRL a vândut producția de grâu (și nu numai, toate celelalte producții fiind vândute tot de SC R.I.E. SRL) la același preț, la care au fost facturate de SC I.M.B. SA, fără ca SC R.I.E. SRL să mai practice vreun adaos comercial la aceste vânzări.

În consecință, neînsușindu-și nimic de pe urma acestor tranzacții, nedobândind vreun folos material, nu poate exista infracțiunea de delapidare.

În ceea ce privește plata către avocatul P.L. a sumei de 500.000.000 lei, o parte din onorariu, conform contractelor de asistență juridică încheiate cu SC I.M.B. SA și semnate de inculpatul T.E.I. în calitate de director general la vremea respectivă, instanța reține următoarele:

Inculpatul T.E.I. a arătat în declarațiile sale că, la data de 22 decembrie 1999 s-a aprobat în ședința Consiliului de Administrație încheierea contractului de asistență juridică cu Cabinetul de avocatură P.L., solicitându-se un comision de 5% din valoarea sumelor în litigiu, necesitatea încheierii contractului datorându-se volumului mare de litigii în care era implicată SC I.M.B. SA și de imposibilitatea celor doi juriști ai SC I.M.B. SA de a pregăti și susține acțiunile SC I.M.B. în instanță.

A mai arătat că valoarea litigiilor era de zeci de miliarde și că după ce a semnat contractul cu acest avocat, nu mai cunoaște dacă i s-a plătit vreo sumă de bani acestuia.

Martora G.L., consilier juridic la SC I.M.B. SA a declarat că prin luna septembrie a anului 1999, l-a întâlnit pe avocatul P.L. în biroul fostului director B.G. și, la solicitarea directorului, martora i-a prezentat avocatului stadiul acțiunilor de scoatere a terenului I.M.B. din capitalul social, în conformitate cu O.U.G. nr. 198/1999.

Martora a arătat că nu a cunoscut despre existența celor două contracte de asistență juridică încheiate de SC I.M.B. SA cu avocatul P.L., acestea nefiind înregistrate nici la oficiul juridic al SC I.M.B. SA.

Martora a arătat și faptul că nu a întocmit nici o acțiune în comun cu avocatul P.L., însă a purtat anumite discuții cu acesta, referitor la acțiuni aflate pe rolul instanțelor, în derulare (vol. l B, fila 375).

De asemenea, a arătat că volumul de muncă la oficiul juridic era mare, iar celălalt consilier, G.I. a fost o perioadă îndelungată de timp în concedii medicale.

Dintre cauzele în care SC I.M.B. SA a fost implicată, martora a menționat că a purtat discuții cu acel avocat, în vederea formulării întâmpinării, în dosarul privind pe SC S. SA Brăila, însă, întâmpinarea în cauza respectivă a fost întocmită și semnată de martoră.

Martorul G.I., consilier juridic la SC I.M.B. SA, a arătat că, a văzut contractul încheiat de avocatul P.L. în toamna anului 1999 sau începutul anului 2000, că pe acest avocat l-a văzut de mai multe ori la SC I.M.B. SA, fiindu-i prezentat de martora G.L., consilier juridic la SC I.M.B. SA, ocazie cu care avocatul P.L. i-a cerut documentele SC I.M.B. SA în legătură cu capitalul social.

Martorul a mai arătat că nu a participat împreună cu avocatul P.L., la nici o activitate în legătură cu dosare aflate în derulare.

Martorul P.L., în declarația dată la urmărirea penală (vol. l B, fila 626) a arătat că a încheiat cu inculpatul T.E.I., director general la vremea respectivă, contractele de asistență juridică din 30 septembrie 1999 și din 01 octombrie 1999, având împuternicire generală de a reprezenta SC I.M.B. SA nu numai în procesele aflate pe rolul instanțelor dar și în relațiile cu partenerii de afaceri.

Martorul a arătat că, a purta discuții cu juriștii SC I.M.B. SA în legătură cu activitatea societății și în special cu doamna G.L. și, deși nu au reprezentat împreună SC I.M.B. SA în procese, s-au sfătuit la formularea acțiunilor.

A arătat că a purtat discuții cu SC P. SA București, pentru achitarea debitului și a formulat acțiunea, pentru instanță, fără să o introducă personal, aceasta fiind introdusă de consilierii SC I.M.B. SA, de asemenea, a conceput întâmpinarea împreună cu martora G.L. în dosarul avut de SC I.M.B. SA cu SC S.

Martorul a arătat că efectua deplasări frecvente la SC I.M.B. SA rămânând uneori și peste noapte acolo, și că o lungă perioadă de timp nu a fost plătit de SC I.M.B. SA, nici măcar pentru deplasările pe care le făcea. La insistențele sale, și cu ajutorul unei cunoștințe din M.A., a fost plătit de SC R.I.E. SRL, cu o parte din onorariul stabilit prin contract, respectiv 500.000.000 lei, această sumă fiind apoi compensată cu SC I.M.B. SA.

De asemenea, martorul a arătat că a acordat consultanță juridică SC I.M.B. SA, în raporturile juridice pe care le avea cu terții, că a asistat la toate discuțiile cu furnizorii SC I.M.B. SA, la întâlnirile cu sindicatul, a reprezentat societatea în litigii aflate la instanțe și Curtea de Conturi, a întocmit proiecte de hotărâri ale Adunării Generale a Acționarilor, acte ale Consiliului de Administrație.

În fine, și inculpata M.G.T. a arătat că atunci când s-a angajat la SC I.M.B. SA, avocatul P.L. presta deja diferite activități juridice pentru SC I.M.B. SA, încă de pe vreme fostului director B.G. și că, știe că acest avocat a acordat asistență juridică SC I.M.B. SA în litigii cu valori foarte mari, cum ar fi cele cu firmele P. și B., ocupându-se, de asemenea, și de întocmirea documentației pentru diminuarea capitalului social cu contravaloarea terenurilor.

A mai arătat că cei doi juriști ai SC I.M.B. SA nu făceau față volumului mare de activitate.

Instanța, față de toate probele enunțate mai sus, apreciază că există cel puțin un dubiu serios cu privire la prestarea sau nu a activităților juridice de către avocatul P.L., pentru SC I.M.B. SA, neputând reține susținerea din rechizitoriu că acesta nu ar fi prestat nici un fel de activități pentru SC I.M.B. SA și că plata efectuată de SC R.I.E. SRL acestuia, compensată ulterior cu SC I.M.B. SA, ar fi fost una nefondată, de natură a delapida SC I.M.B. SA, cu suma de bani reprezentând onorariul plătit acestui avocat.

Prezumția de nevinovăție, instituită de art. 52 C. proc. pen. nu a fost răsturnată cu probe certe de vinovăție, din care să rezulte fără dubiu că inculpații au plătit din fondurile SC I.M.B. SA (prin compensare) această sumă, în interesul avocatului P.L., fără ca această sumă să fi fost datorată.

Susținerile martorului-avocat P.L., în legătură cu activitatea desfășurată la SC I.M.B. SA, nu au fost verificate sub nici o formă de organele de urmărire penală și nici chiar martorii G.I. și G.L. - consilieri juridici la SC I.M.B. SA, pe declarațiile cărora s-a întemeiat acuzația, nu au fost fermi în a susține că acest avocat nu a prestat nici un fel de activități pentru SC I.M.B. SA, declarațiile lor fiind prezentate mai sus.

Faptul că cele două contracte de asistență nu au fost înregistrate la oficiul juridic, nu denotă neapărat intenția frauduloasă a inculpaților, atâta vreme cât unul dintre consilieri, G.I., a arătat că a văzut aceste contracte în toamna anului 1999 sau la începutul anului 2000.

În consecință, plata acestei sume de bani către avocatul P.L., nu constituie, în aprecierea instanței, infracțiunea de delapidare.

După prezentarea faptelor, așa cum au fost descrise în rechizitoriu și după examinarea acestora, punctual, de către instanță, instanța urmează a proceda la examinarea acestora din punct de vedere al încadrării juridice și al circumscrierii acestora conținutului infracțiunilor reținute în rechizitoriu.

În ceea ce o privește pe inculpata M.G.T., s-a reținut că „faptele acesteia, care în perioada 18 octombrie - 22 martie 2000, în calitate de director economic și de director general în perioada 22 martie 2000 - 17 aprilie 2001, a aprobat ordine de compensare pentru datorii inexistente ale SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL, a încheiat contractele de asociere în participațiune din 17 aprilie 2000 cu SC R.I.E. SRL și din 22 septembrie 2000 cu SC S.I. SRL Brăila, pentru a da aparență legalității relațiilor dintre societăți, însă, în realitate, prin încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă în cazul asocierii și trecerea la facturare-refacturare, pe relația furnizor client, a trecut din patrimoniul SC I.M.B. SA în cel al SC R.I.E. SRL, bani, valori și bunuri pe care Ie-a administrat, în valoare totală de 59.453.193.227 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 2151 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.”.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, din fapta descrisă în rechizitoriu, rezultă că aceasta a constat în aceea că inculpata a aprobat ordine de compensare nelegale și a încheiat contractele de asociere cu SC R.I.E. SRL și SC S.

Față de incertitudinea faptelor care se circumscriu infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la termenul de judecată din 6 februarie 2007, apărătorul inculpatului E.F.A. a solicitat ca M.P. să precizeze în ce constă această infracțiune de fals.

Față de această solicitare, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, în ședința de judecată din 6 februarie 2007, a arătat că, falsul se rezumă la caracterul simulat al contractului de asociere, la actele care au stat la baza obținerii creditului cu dobândă bonificată (în ceea ce-l privește pe inculpatul E.F.A., la cele 6 facturi de vânzare a producției neterminate și la protocoalele de compensare).

Față de fapta prezentată în rechizitoriu și precizările din ședința din 6 februarie 2007, instanța reține că infracțiunea de fals, prevăzută de art. 290 C. pen., reținută în sarcina inculpatei M.G.T., nu există.

Potrivit art. 290 alin. (1) C. pen. constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, falsificarea unui înscris sub semnătură privată în vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen. (potrivit art. 288 C. pen. aceste modalități sunt contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea înscrisului în orice mod), dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii de consecințe juridice.

Potrivit literaturii de specialitate, contrafacerea scrierii, presupune plăsmuirea, adică, confecționarea prin imitare a unui înscris identic cu cel original. Plăsmuirea se poate realiza prin diferite procedee, cum ar fi, copierea, reproducerea, decuparea, etc.

Contrafacerea subscrierii presupune plăsmuirea semnăturii pe un înscris, fiind imitată semnătura celui care trebuia să semneze înscrisul sau aplicându-se o semnătură care dă aparența că este a celui îndrituit să o semneze.

Alterarea în orice alt mod, presupune modificarea, denaturarea, transformarea, schimbarea conținutului înscrisului, prin adăugiri sau ștersături aplicate pe acesta.

Nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit în cauză, că au fost efectuate de către inculpată acțiuni de contrafacere a scrisului, a semnăturilor sau de alterare în orice alt mod a actelor menționate mai sus, contractul de asociere în participațiune cu SC R.I.E. SRL, ordinele de compensare și toate celelalte înscrisuri, se află la dosarul cauzei, nesuferind nici un fel de alterări a conținutului acestora de altfel, așa cum s-a arătat, nici măcar nu s-a invocat vreo alterare sau modificare a conținutului acestora.

Legat de această infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în rechizitoriu s-a menționat, la un moment dat, despre „caracterul simulat al contractului de asociere în participațiune din 17 aprilie 2000 și contractul de închiriere a sectorului nave, din 25 aprilie 2000.”

Este de menționat, în primul rând că, simulația, reprezintă o excepție de la principiul de drept civil, al relativității efectelor contractului și este acea operațiune prin care părțile încheie două contracte, unul public, aparent, numit act simulat, prin care se creează o aparență juridică care nu corespunde realității și altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților.

În cauză, singurul context este cel aflat la dosarul cauzei, neinvocându-se și nedovedindu-se existența „contraînscrisului, care să conțină voința reală, frauduloasă a inculpaților.

În al doilea rând, actul simulat nu este un act fals, în înțelesul art. 290 C. pen., persoanele vătămate prin simulație având posibilitatea de a apela la acțiunea în simulație pentru dovedirea contractului simulat și aplicarea celui care corespunde voinței reale a părților.

Sancțiunea specifică simulației este aceea a inopozabilității contractului secret fată de terți.

În cauză singurul contract existent, care a produs efecte și față de părți și între terți, a fost contractul nr. 3465/2000, aflat la dosarul cauzei.

Deși s-a invocat la un moment dat caracterul simulat și al contractului de închiriere a sectorului nave din 25 aprilie 2000, în legătură cu acest contract nu s-a imputat nici o faptă în materialitatea ei, inculpatei M.G.T., nici în partea expozitivă, nici în partea dispozitivă, neinvocându-se nici un moment, în cuprinsul rechizitoriului, cauzarea unui prejudiciu prin acest contract de închiriere.

De asemenea, deși atunci când sunt descrise faptele inculpatei M.G.T. (fila 383 din rechizitoriu), se arată și despre faptul că a încheiat și contractul din 22 septembrie 2000, cu SC S.I. SRL, instanța constată că nici în legătură cu acest contract nu s-a imputat inculpatei vreo faptă în materialitatea sa sau comiterea vreunei infracțiuni fiind doar o mențiune fără relevanță juridică.

Instanța a apreciat că nici aprobarea ordinelor de compensare nu constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât nici aceste ordine de compensare nu au fost alterate, modificate, în vreun fel prin contrafacerea scrierii sau semnăturii de pe acestea.

Toate compensările efectuate au fost legale așa cum au conchis experții contabili, care au arătat că, prin raportare la dispozițiile art. 1091 C. civ. și art. 1144 C. civ. toate compensările efectuate între SC I.M.B. SA și SC R.I.E. SRL au suport legal, deoarece au fost compensate datorii certe și exigibile.

În rechizitoriu s-a invocat nelegalitatea compensărilor în sumă de 162.729.942.338 lei, prin prisma încălcării H.G. nr. 481/1997 și O.U.G. nr. 10/1997, însă, textele de lege invocate se referă la compensările efectuate de regiile autonome și societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990, ori SC I.M.B. SA nu se încadrează în nici o categorie.

Referitor la aceste compensări, expertiza R./I. a arătat că operațiunile de compensare, de creanțe și datorii reciproce între cele două societăți s-au făcut utilizând procedura adecvată acestei modalități de decontare, operațiunile de compensare efectuându-se prin intermediul unui agent de compensare, B.M.G. SA Brăila, în baza ordinelor de compensare care precizează elementele de identificare a facturilor care fac obiectul compensării.

S-a mai arătat că prin efectuarea acestor compensări nu se poate vorbi de cauzarea unui prejudiciu, deoarece fiecare dintre cele două societăți aveau datorii și creanțe, una față de cealaltă, iar prin mecanismul decontării prin compensare, o societate comercială stinge datorii și creanțe, de aceeași sumă, față de altă societate comercială, în consecință, experții au conchis că, decontarea prin compensare anulează creanțe și datorii pentru ambele societăți comerciale și pentru aceleași sume, fără a prejudicia una din părți.

În fine, nici întocmirea facturilor pentru producția neterminată din 15 decembrie 2000, nu sunt false, în înțelesul art. 290 C. pen., nefiind alterate prin contrafacerea scrierii, a subscrierii sau în orice alt mod (conform art. 288 C. pen.).

În ceea ce privește legalitatea facturilor, acest aspect a fost deja examinat, cu ocazia analizării faptelor în materialitatea lor, considerându-se că această facturare a fost o operațiune legală.

Pentru aceste considerente, instanța va constata că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu există, urmând a o achita pe inculpată pentru această faptă.

În ceea ce privește infracțiunea de delapidare, s-a reținut că a comis această infracțiune prin încălcarea dispozițiilor legale și trecerea la facturare-refacturare și compensare, pe relația furnizor-client, trecând din patrimoniul SC I.M.B. SA în cel al SC R.I.E. SRL bani, valori și alte bunuri pe care Ie-a administrat, în valoare totală de 59.453.193.277 lei.

Din ansamblul probelor ce au fost administrate în cauză, instanța a apreciat că această infracțiune nu există, instanța procedând anterior la examinarea tuturor faptelor reținute ca fiind componente ale infracțiunii unice de delapidare, cu ocazia examinării acestora, constatând că faptele nu există.

Potrivit art. 2151 C. pen., constituie infracțiunea de delapidare, însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.

Nu rezultă comiterea infracțiunii în nici una din modalitățile alternative de comitere, prevăzute de textul de lege.

Nu s-a dovedit în cauză, că inculpata M.G.T. și-ar fi însușit bunuri din patrimoniul SC I.M.B. SA folosul său propriu sau al SC R.I.E. SRL. Singurele ieșiri de bunuri, respectiv producția agricolă și efectivele de animale vândute au fost titlu oneros nu gratuit, pentru producția agricolă, SC I.M.B. SA, pentru o parte a acesteia, încasând bani, cu titlu de preț, pentru cealaltă parte, SC R.I.E. SRL preluându-i datoriile din bănci, datoriile reciproce stingându-se astfel prin compensare. Pentru efectivele de animale vândute, așa cum s-a mai arătat, s-a încasat o parte din preț în numerar, cealaltă parte a datoriei SC R.I.E. SRL stingându-se prin compensare cu datorii ale SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL.

Nu este vorba nici într-un caz nici în celălalt de o însușire cu titlu gratuit.

Nu rezultă în cauză nici folosirea bunurilor, în varianta la caro se referă art. 2151 C. pen., ceea ce ar fi presupus scoaterea temporară a unor bunuri din patrimoniul SC I.M.B. SA, folosirea lor în mod fraudulos de SC R.I.E. SRL și apoi, revenirea acestor bunuri în patrimoniul SC I.M.B. SA. Nici un bun nu a fost scos din patrimoniul SC I.M.B. SA pentru a fi folosit de SC R.I.E. SRL. Așa cum s-a mai arătat deja, o serie din mijloace fixe și clădiri au fost închiriate de SC R.I.E. SRL, această societate plătind chirie către SC I.M.B. SA, pentru acele bunuri care nu aveau legătură cu activitatea desfășurată în asociere, iar pentru mijloacele fixe și sediile de fermă ce aveau legătură cu producția vegetală, respectiv cu asocierea, SC I.M.B. SA a calculat amortismente, contravaloarea acestora fiind inclusă în aportul SC I.M.B. SA la asociere, urmând ca această sumă să-i profite SC I.M.B. SA la regularizarea veniturilor și cheltuielilor, între părți.

Experții contabili, așa cum s-a mai arătat, au precizat că amortizarea mijloacelor fixe a fost inclusă între aporturile SC I.M.B. SA la asociere.

În ceea ce privește traficarea, nici această variantă alternativă de comitere a infracțiunii nu a fost dovedită în cauză, ea constând în scoaterea unui bun din patrimoniu și apoi supunerea bunului unei operații speculative, în vederea obținerii unui profit.

Nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit că de pe urma folosirii unor bunuri din patrimoniul SC I.M.B. SA, SC R.I.E. SRL ar fi obținut vreun profit.

În cauză, a fost vorba despre o asociere în vederea continuării lucrărilor agricole în sectorul vegetal, lucrări pe care SC I.M.B. SA nu le mai putea susține din punct de vedere material, financiar, fiind în incapacitate de plată.

Că părțile contractuale au încheiat contractul cu anumite imperfecțiuni, că ulterior contractul a fost modificat, datorită nereglementării tuturor situațiilor de la început, prin contractul inițial, dar și intervenirii de noi situații, că acest contract a fost sau nu cunoscut de toți angajații SC I.M.B. SA, toate acestea sunt aspecte care nu presupun neapărat intenția inculpaților de a frauda SC I.M.B. SA atâta vreme cât nu există alte aspecte din care să rezulte indubitabil intenția frauduloasă a inculpaților și cu care să se coroboreze.

Tot astfel, evidențierea inițială a raporturilor dintre părți, în cont și apoi prin emiterea de facturi, nu a adus prejudicii SC I.M.B. SA, așa cum au concluzionat două dintre cele trei expertize contabile efectuate în cauză, întrucât toate operațiunile patrimoniale au fost înregistrate, putându-se exercita oricând un control asupra lor. Prin acest mod de evidențiere a raporturilor dintre părți, nu s-a produs o denaturare a veniturilor și cheltuielilor.

Faptul că o parte a contractului a avut un aport mai mare decât cealaltă, era un aspect ce urma să fie regularizat ulterior, la desocotirea părților, lucru ce nu s-a mai întâmplat. Această regularizare urma să aibă loc în luna aprilie a anului următor, respectiv 2001, însă, datorită controalelor repetate și prelungite, toate documentele contabile au fost ridicate, iar conducerea SC I.M.B. SA destituită.

Din chiar adresele emise ulterior de noua conducere a SC I.M.B. SA, rezultă că această regularizare nu a mai avut loc, între părți purtându-se ulterior mai multe litigii comerciale, în vederea desocierii.

Mai mult de atât, prin sentința comercială nr. 199/S din 25 noiembrie 2004, a Tribunalului Brăila, s-a dispus înscrierea SC R.I.E. SRL în tabelul preliminar al creditorilor SC I.M.B. SA, cu suma de 14.876.895.998 lei, reținându-se astfel, că dimpotrivă, SC I.M.B. SA ar datora SC R.I.E. SRL această sumă de bani. Sentința a rămas irevocabilă, așa cum rezultă din copia acesteia, depusă la Dosarul nr. 1974/2005 al Curții de Apel București și atașat la dosarul cauzei.

Instanța a reținut totuși că inculpata M.G.T., prin activitatea desfășurată, în calitate de director general, fiind și cea căreia Consiliul de Administrație îi încredințase urmărirea și executarea contractului de asociere, a cauzat totuși un prejudiciu SC I.M.B. SA, prin aceea că, prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor sale a acceptat compensarea unor sume de bani care nu aveau legătură cu raporturile de asociere.

Este vorba în cauză despre acceptarea la compensare a unei părți din datoria veche, pe SC R.I.E. SRL o avea față de SC I.M.B. SA, înainte de încheierea contractului de asociere, datorie contractată de pe vremea directorului B.G.

Așa cum rezultă din expertiza C.S./A.V., înainte de asociere, SC R.I.E. SRL datora SC I.M.B. SA suma de 3.351.474.447 lei, din derularea unor raporturi anterioare.

Din expertiză rezultă că, această sumă a fost achitată în numerar, cu mai multe ordine de plată, însă, o parte a acestea și prin compensare (proces verbal de compensare din mai 2000 pentru suma de 59.298.424 lei și proces verbal de compensare, tot din luna mai, pentru suma de 309.368.152 lei).

Instanța a reținut că în mod greșit aceste sume au fost acceptate la compensare, întrucât nu priveau raporturile de asociere, SC I.M.B. SA fiind lipsită de încasarea efectivă a acestei sume.

În consecință, constatând că prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor sale de serviciu, inculpata M.G.T. a cauza SC I.M.B. SA, cu certitudine această pagubă, reprezentând cele două sume menționate mai sus.

Pentru aceste considerente, instanța de judecată, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a pus în discuția părților, schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatei în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pentru care instanța, va angaja răspunderea penală a inculpatei.

La stabilirea pedepsei pentru această infracțiune, instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al infracțiunii, care este comisă din culpă, faptul că inculpata nu are antecedente penale, urmând a-i aplica o pedeapsă orientată deasupra minimului special.

Totodată, instanța, față de lipsa unei condamnări anterioare și apreciind că scopul pedepsei va fi atins și fără privare de libertate, va dispune suspendarea condiționată a acestei pedepse.

În ceea ce-i privește pe inculpații T.E.I. și Ș.D., s-a reținut în rechizitoriu că faptele acestora de a aproba contractul de asociere în participațiune și actele adiționale, prin care valori și bunuri la SC I.M.B. SA au fost folosite și traficate în folosul SC R.I.E. SRL, cauzând un prejudiciu de 50.549.595.304 (38.8566,961.755\ contravaloarea producției transmisă spre însușire SC R.I.E. SRL + 7.489.652.914 lei, dobândă rată scont pentru diminuarea creanței SC I.M.B. SA + 4.063.916,463, amortismente ca urmare a transmiterii mijloacelor fixe în folosința gratuită a SC R.I.E. SRL + 139.064.172 lei - dobândă la suma de 3 miliarde lei, producție neterminată) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 2151 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța a apreciat că nu se impune reluarea discuțiilor cu privire la fiecare faptă reținută ca o componentă a infracțiunii de delapidare, acestea fiind examinate separat, concluzia fiind de asemenea, aceeași, că faptele arătate (vânzarea producției neterminate, vânzarea ovinelor, darea în folosință gratuită a mijloacelor fixe, etc.), nu există.

Cei doi inculpați au fost membrii în Consiliul de Administrație al SC I.M.B. SA, reținându-se că împreună cu alți inculpați s-au înțeles să decapitalizeze SC I.M.B. SA în favoarea SC R.I.E. SRL.

Prima acuzație a acestora a fost aceea că au ignorat, alături de ceilalți inculpați, contracte comerciale ferme, la prețuri mai mari.

Această acuzație a fost deja examinată, din nici o probă administrată nu rezultă existența unei alte oferte de asociere, iar încheierea contractului a fost impusă de situația economică dezastruoasă a SC I.M.B. SA (salarii neplătite de mai multe luni, greve ale salariaților, conturi poprite de creditori, imposibilitatea continuării activității din lipsa carburantului, a pieselor de schimb, semințelor, etc).

Au fost deja examinate de către instanță susținerile din rechizitoriu privind lipsa de bonitate a SC R.I.E. SRL, din expertiza R. rezultând că această societate avea la data încheierii contractului disponibilități în lei și valută, în conturi, precum și contracte de comercializare și reparații ale contoarelor de gaz.

Simpla aprobare a unui contract de asociere și a actelor adiționale la cest contract nu poate fi prin ea însăși de natură infracțională, atâta vreme cât nu se coroborează cu alte date și împrejurări din care să rezulte că, în mod intenționat, inculpații au cauzat prejudicii SC I.M.B. SA, în favoarea SC R.I.E. SRL.

Cu excepția unora dintre faptele reținute în sarcina acestora (cum ar fi vânzarea ovinelor) care au fost discutate în Consiliul de Administrație, pentru celelalte fapte materiale imputate (cum ar fi ținerea evidenței contabile, darea în folosință a sediilor de fermă, etc.), inculpații nici nu ar putea fi răspunzători, întrucât atribuțiile lor, ca și membrii ai Consiliului de Administrație - organ deliberativ, se limitează la cele prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990 (în varianta republicată în 1998, în vigoare la acea dată) precum și la cele reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, ori, nu inculpații au avut atribuții de urmărire și de executare a contractului, acestea fiind încredințate inculpatei M.G.T., în calitatea sa de factor executiv - director general.

Trecând peste acest aspect, toate faptele imputate au fost examinate de instanță, separat, pe baza probelor administrate, concluzionându-se că inculpații T.E.I. și Ș.D., în calitate de membrii ai Consiliului de Administrație al SC I.M.B. SA, nu și-au însușit, nu au folosit sau nu au traficat bani, bunuri sau alte valori, în interesul lor propriu sau al SC R.I.E. SRL, motiv pentru care, instanța apreciază că nu există infracțiunea de delapidare, imputată inculpaților, urmând ca în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. să dispună achitarea inculpaților, în ceea ce-l privește pe inculpatul C.A., contabil șef al SC I.M.B. SA, s-a reținut în rechizitoriu că acesta, în perioada 10 mai 2000 - 05 martie 2001, a semnat ordine de compensare nelegale și a dispus traficarea și folosirea valorilor și bunurilor în interesul SC R.I.E. SRL, cauzând SC I.M.B. SA un prejudiciu de 57.149.595.304 lei, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și delapidare cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 2151 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (suma compunându-se din suma reținută ca prejudiciu pentru inculpata M.G.T., mai puțin suma de 500.000.000 lei - onorariul plătit avocatului P.L. și 1.808.170.000 lei - ca urmare a livrării grâului sub prețul mediu).

În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că inculpatul a semnat ordine de compensare nelegale, instanța apreciază că această faptă nu există.

Potrivit art. 290 C. pen. această infracțiune constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, adică prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin orice alt mod, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori în încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii de consecințe juridice.

Nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit în cauză că inculpatul a contrafăcut scrierea de pe ordinele de compensare, a modificat sau a alterat în vreun fel semnătura de pe aceste ordine de compensare, în vreo altă modalitate.

Totodată, dacă s-a avut în vedere o altă nelegalitate a acestor ordine de compensare, respectiv efectuarea compensărilor cu încălcarea anumitor dispoziții legale, instanța a examinat deja acest aspect, din expertizele contabile efectuate (C. și R.), rezultând că au fost efectuate compensări legale între părți deoarece au fost compensate datorii certe și exigibile, cu indicarea facturilor ce au intrat în compensare, experții concluzionând că prin aceste compensări nu s-au adus nici un fel de prejudicii SC I.M.B. SA.

Atâta vreme cât inculpatul nu a comis nici unul din actele materiale incriminate de textul art. 290 C. pen., ca fiind variante alternative de săvârșire a infracțiunii de delapidare, instanța, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru această infracțiune, deoarece fapta nu există.

În ceea ce privește infracțiunea de delapidare în formă continuată, reținută în sarcina inculpatului, s-a reținut că acesta a dispus traficarea, însușirea și folosirea banilor, bunurilor și valorilor în interesul SC R.I.E. SRL.

Deși nu s-a arătat cum anume a dispus inculpatul folosirea, traficarea și însușirea acestor bunuri, bani și valori, instanța apreciază ca fiind vorba despre funcția inculpatului, aceea de contabil șef, organele de urmărire penală au avut în vedere că aceste fapte s-au realizat prin semnarea actelor contabile de către inculpat, care exercita viza de control financiar preventiv.

Aceste aspecte au fost deja examinate, arătându-se deja că prin modul cum a fost ținută evidența contabilă nu s-au produs prejudicii SC I.M.B. SA, operațiunile patrimoniale fiind înregistrate și putându-se efectua oricând un control asupra lor, neproducându-se o denaturare a veniturilor și cheltuielilor celor două părți.

Despre ordinele de compensare s-a arătat deja că au fost apreciate de experții contabili ca fiind legale întrucât s-au compensat datorii certe și exigibile, prin compensare stingându-se între părți datorii și creanțe de aceiași valoare.

Mai mult, unele dintre operațiunile patrimoniale înregistrate în contabilitate nici nu ar putea fi imputate inculpatului C.A. întrucât acesta a refuzat semnarea lor, așa cum rezultă din probele administrate (fiind vorba despre compensarea sumei de 5.943.658.297 lei, reținută de organele de urmărire penală că nu a avut legătură cu asocierea și de facturile privind vânzarea producției neterminate, întocmite în decembrie 2000, în sumă de 38.856.961.755 lei, facturi pe care inculpatul nu Ie-a semnat, apreciind că operațiunea de vânzare a producției neterminate este nelegală).

Acestui inculpat nu i se poate imputa nici suma reținută ca pagubă în sarcina inculpatei M.G.T., întrucât inculpatul a fost angajat la SC I.M.B. SA ulterior, neavând nici o contribuție la compensarea sumei respective, provenind din datoria SC R.I.E. SRL către SC I.M.B. SA, anterioară încheierii contractului de asociere, în aprilie 2000.

Inculpatului nu i se poate imputa nici semnarea contractului și a actelor adiționale, întrucât nu a semnat aceste acte, nefiind participant la deciziile luate de conducerea societății privind asocierea. în consecință, nedovedindu-se că inculpatul C.A. și-a însușit, a folosit, a traficat în folosul său sau al SC R.I.E. SRL bani, bunuri sau valori din patrimoniul SC I.M.B. SA, instanța, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.

În fine, în ceea ce-l privește pe inculpatul E.F.A., s-a reținut pe de o parte faptul că, în calitate de administrator-mandatar și director general al SC R.I.E. SRL, a determinat-o pe inculpata M.G.T. să încheie acte juridice și contabile prin care valori și bunuri ale SC I.M.B. SA au fost traficate, însușite și folosite de SC R.I.E. SRL, cauzând SC I.M.B. SA un prejudiciu de 59.453.363.227 lei, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, prevăzute și pedepsite de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În al doilea rând, s-a reținut că faptele inculpatului E.F.A., care, prin încheierea contractului de asociere nr. 3465/2000, care a fost act simulat și folosirea unor acte nereale, a beneficiat de o bonificație la dobândă de 767.103.000 lei, la achitarea creditului de 20 miliarde lei, conform contractului de credit nr. 203/2000 și de suma de 38 miliarde lei, în baza O.U.G. nr. 30/2001, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată și uz de fals, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen.

În fine, în sarcina inculpatului E.F.A. s-a mai reținut că, în calitate de fondator și administrator al SC R.I.E. SRL a încasat, în mod repetat, suma de 980.000.000 lei cu titlu de dividende din credite cu destinație specială, pe care a însușit-o, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 2151 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la prima infracțiune, aceea de instigare la delapidare, cu consecințe deosebit de grave, instanța apreciază că fapta nu există.

Este de menționat, în primul rând, faptul că infracțiunea de delapidare la care s-a reținut că a instigat-o inculpatul E.F.A., nu a fost reținută în sarcina inculpatei M.G.T., fiind schimbată încadrarea juridică a acestei fapte în infracțiunea de neglijență în serviciu, astfel încât, neexistând infracțiunea de delapidare, nu poate exista nici instigarea la delapidare aferentă.

În actul de sesizare nu s-a precizat în ce au constat determinările din partea inculpatului E.F.A., prin ce mijloace a constrâns-o pe inculpata M.G.T. să încheie actele juridice și contabile la care se face referire.

Faptul că a existat o ofertă de asociere în participațiune nu înseamnă că a existat o instigare la comiterea vreunei infracțiuni, întrucât oferta și acceptarea ofertei constituie mecanismul prin care se încheie orice convenție civilă.

Atâta vreme cât nu a rezultat intenția frauduloasă a inculpatului la efectuarea acestei oferte și nici existența faptei penale, în vederea comiterii căreia se presupune că a fost făcută această instigare, instanța apreciază că nu a existat o instigare din partea inculpatului E.F.A., în sensul dispozițiilor art. 25 C. pen.

În ceea ce privește cea de a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța apreciază că nici această faptă, în materialitatea ei, nu există.

S-a reținut această faptă în sarcina inculpatului ca urmare a semnării contractului de asociere în participațiune, a actelor adiționale și a ordinelor de compensare, apreciindu-se că prin semnarea acestor acte juridice și contabile, inculpatul a comis infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Această infracțiune a fost examinată, cu același conținut, și pentru inculpata M.G.T., astfel încât, instanța nu va relua considerentele deja expuse, concluzionând doar că nu a existat o contrafacere a scrierii, a subscrierii ori alterare în orice alt mod a conținutului actelor juridice și contabile semnate de acest inculpat, așa cum prevede imperativ textul incriminator al art. 290 C. pen. prin raportare la art. 288 C. pen.

Cu privire la a doua categorie de infracțiuni reținute în sarcina inculpatului E.F.A., acelea de înșelăciune în formă continuată, fals și uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42, art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., instanța reține, de asemenea, că faptele nu există.

În esență, s-a reținut că aceste fapte au constat în aceea că inculpatul, după ce a intrat fără drept în posesia facturilor de producție neterminată din 19 decembrie 2000, a luat hotărârea infracțională de a se prezenta în fața autorităților ca producător agricol și a obține subvenții de 1 milion lei/ha, conform O.U.G. nr. 30/2001, apoi subrogându-se și în locul SC I.M.B. SA în contractul de credite din 8 ianuarie 2001, pentru a beneficia de dobândă subvenționată, conform Legii nr. 165/1998, în acest mod înșelând bugetul de stat cu sumele de 38 miliarde lei - subvenție acordată producătorilor agricoli și 767.103.000 lei bonificație la dobânda de 1.095.862.000 lei.

S-a reținut că la comiterea acestei infracțiuni s-a folosit de acte nereale, respectiv contractul de asociere care a fost un act simulat și facturile de producție neterminată.

Instanța a procedat deja la examinarea în amănunt a acestor fapte, cu ocazia examinării tuturor faptelor în materialitatea lor.

S-a arătat deja că deși s-a reținut că a fost prejudiciat statul român, acesta nu s-a constituit parte civilă în cauză arătând că nu a fost prejudiciat (adresele din 21 mai 2002, din 04 aprilie 2003 și din 12 iulie 2006 ale M.F.P. – D.G.F.P. Brăila), întrucât, din procesul de derulare a contractului de asociere, nu au fost stabilite impozite și taxe suplimentare.

Ori, în lipsa prejudiciului nu poate exista infracțiunea de înșelăciune așa cum este definită de art. 215 C. pen., textul de lege arătând că există înșelăciune „dacă s-a pricinuit o pagubă”.

În cauză nu a rezultat că inculpatul a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă, sau invers, în scopul inducerii în eroare a autorităților locale, ale comunelor Mărașu și Frecăței, acolo unde a depus documentația în vederea obținerii subvenției de 1 milion lei/ha.

Așa cum s-a arăta deja, de instanță, calitatea de producător agricol i-a fost conferită SC R.I.E. SRL de obiectul de activitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional la statutul SC R.I.E. SRL încheiat în anul 1999, iar facturile de vânzare a producției neterminate au fost apreciate ca fiind legale de către experții contabili, vânzarea producției neterminate a anului 2000 fiind cu titlu oneros, SC R.I.E. SRL preluând datoriile SC I.M.B. SA către bănci.

Prin urmare SC R.I.E. SRL, atunci când s-a prezentat ca producător agricol, nu a indus în eroare autoritățile locale, abilitate de lege să-i verifice documentația și care aveau totodată posibilitatea să-i refuze acordarea subvenției dacă apreciau că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a beneficia de ea.

Asupra caracterului simulat al contractului de asociere în participațiune, instanța s-a mai pronunțat deja, arătându-se că nu poate fi vorba despre o simulație, atâta vreme cât nu s-a dovedit existența unui contraînscris care să ateste o altă voință a părților, decât cea materializată în contractul de asociere.

Nici faptul beneficierii la bonificație la dobândă în sumă de 767.103.000 lei, la achitarea creditului de 20 miliarde lei către B.C.R. nu constituie infracțiunea de înșelăciune.

În primul rând este de menționat același lucru ca și pentru situația anterioară, și anume faptul că, deși s-a reținut că și această sumă reprezintă prejudiciu pentru bugetul statului, statul nu s-a constituit parte civilă, neconsiderându-se prejudiciat, astfel că, în lipsa prejudiciului nu poate exista înșelăciune, în al doilea rând nu s-a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă, ci un fapt real, constând în contractul de novație încheiat cu B.C.R. în temeiul art. 1131 C. civ., ce a avut ca efect schimbarea debitorului raportului juridic obligațional, respectiv SC I.M.B. SA ci SC R.I.E. SRL, acesta din urmă angajându-se să plătească față de creditoarea B.C.R., datoria SC I.M.B. SA.

B.C.R., cea care avea obligația urmăririi derulării contractului de credit a acceptat această novație și nu a retras creditul deși avea posibilitatea să o facă.

Instanța a apreciat, astfel că infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu există, instanța urmând să dispună achitarea pentru aceste infracțiuni în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Neexistând infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu poate exista nici infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., întrucât aceasta din urmă este condiționată de existența infracțiunii de fals și a faptului cunoașterii de către făptuitor a caracterului fals al înscrisurilor.

În consecință, instanța va dispune achitarea și pentru această infracțiune în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Ultima infracțiune reținută în sarcina inculpatului E.F.A. a fost aceea a delapidării în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a încasat ilegal și repetat suma de 980.000.000 lei, cu titlu de dividende la credite cu destinație specială.

S-a reținut în actul de sesizare că în anul 2000, inculpatul avea de încasat, conform datelor din bilanțul contabil, pe anul 1999, depus la Administrația Financiară a Sectorului 2 București, suma de 1.998.898.000 lei, dividende (brut) împreună cu asociatul E.R.

Din notele de constatare din 28 februarie 2002 și din 05 martie 2002 ale Gărzii Financiare Centrale București, rezultă că inculpatul E.F.A. a ridicat drept dividende, suma de 1.869.911.573 lei, din care suma de 980.000.000 lei, din credite contractate de la R.B. - Sucursala București (contract din 29 octombrie 2000, din 16 noiembrie 2000) și din 03 octombrie 2000 cu B.C.R. - Sucursala Unirea.

Creditele au fost acordate SC R.I.E. SRL pentru a fi utilizate în exclusivitate pentru derularea activității curente, respectiv plată salarii, motorină, prestări servicii agricole, îngrășăminte chimice și alte materiale destinate culturilor.

Sumele de bani aferente creditului au fost ridicate de la bancă de către martorii T.L.C. și P.E. care au depus banii la casieria societății de unde inculpatul i-a ridicat cu titlul de dividende, cu dispozițiile de încasare din 19 octombrie 2000, din 27 octombrie 2000, din 01 noiembrie 2000, din 14 noiembrie 2000.

Față de această acuzație, inculpatul în declarația dată la urmărirea penală s-a apărat în sensul că i s-a adus la cunoștință că are dreptul să încaseze dividende, de către serviciul contabilitate dar nu a apreciat că este necesar să întrebe de unde provin banii din contul de unde urma să se facă plata și de altfel, a precizat că nu contează dacă aceste sume provin dintr-un credit luat de la bancă (vol. l B, fila 664).

A mai arătat că își însușește concluziile notelor de control ale Gărzii Financiare.

În declarația dată la instanță, inculpatul a arătat că sumele respective i se cuveneau, întrucât nu avea salariu la societate și în plus, într-unul dintre contracte s-a precizat că împrumutul este pentru salarii, iar alt contract este fără destinație.

Instanța, verificând contractele existente la dosar și susținerile inculpatului, constată că toate contractele de credit (cu excepția celui încheiat cu R.B., din 16 noiembrie 2000 - care nu a avut destinația precizată), au fost cu destinație specială, respectiv pentru activități curente, achiziționarea de motorină, etc., astfel încât, în mod evident, inculpatul nu putea beneficia de dividende din aceste credite, drepturile salariale, neconfundându-se cu dividendele (unele dintre credite fiind acordate și pentru plata salariilor).

Însă, SC R.I.E. SRL prin lichidator judiciar SC R.I.C. SRL a comunicat instanței că SC R.I.E. SRL a achitat băncilor integral împrumuturile contractate, că inculpatul avea dreptul la aceste dividente și, în consecință, SC R.I.E. SRL nu a fost prejudiciată în nici un fel ca urmare a acestui fapt, motiv pentru care nu se constituie parte civilă în cauză (adresa aflată la fila 148, dosar instanță - rejudecare).

În consecință, dat fiind faptul că SC R.I.E. SRL a arătat că nu a fost prejudiciată, în lipsa prejudiciului nu poate exista infracțiunea de delapidare, de esența acesteia fiind cauzarea unei pagube.

Astfel, apreciază ca fiind întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpat, prin apărător, în infracțiunea prevăzută de art. 266 din Legea nr. 31/1990 (și nu 272 din Legea nr. 31/1990), întrucât textul incriminator în varianta Legii nr. 31/1990 - republicată în 1998, în vigoare la data comiterii faptei, era cuprins în art. 266, ulterior fiind reluate dispozițiile în art. 272 din Legea 31/1990 (și nici nu sunt mai favorabile dispozițiile art. 272 din Legea 31/1990).

Astfel instanța a pus în discuție această încadrare și a schimbat-o în art. 266 din Legea nr. 31 /1990.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei pentru această infracțiune, instanța, față de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție relativ sinceră față de comiterea acestei fapte, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă la minimul special, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, SC I.M.B. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 59.453.363.227 lei, împotriva inculpaților.

Față de dispozițiile art. 346 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul în care achitarea s-a pronunțat pentru că fapta imputată nu există, instanța constată că pentru inculpații T.E.I., Ș.D., C.A. și E.F.A., față de care s-a dispus achitarea pentru infracțiunea de delapidare, nu se poate pune problema obligării la despăgubiri, aceștia, conform art. 346 alin. (3) C. proc. pen., neputând fi obligați la aceste despăgubiri.

În ceea ce o privește pe inculpata M.G., față de care s-a dispus tragerea la răspundere penală, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, aceasta urmează să fie obligată la plata sumei de 36.866.66 lei (RON) către I.M.B. (detalierea acestei sume fiind făcută cu ocazia examinării faptelor inculpatei), cu titlu de despăgubiri civile.

Prin acceptarea la compensare a unor sume care erau datorate de SC R.I.E. SRL înainte de existența contractului de asociere, SC I.M.B. SA a fost lipsită de încasarea efectivă a acestei sume.

Instanța a luat totodată act că Statul Român și SC R.I.E. SRL nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul E.F.A., inculpata M.P.G.T. și partea civilă SC I.M.B., reprezentată de lichidator judiciar SC S.Q. SRL Bacău.

Parchetul a criticat soluția ca netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei de delapidare cu consecințe deosebit de grave în infracțiunea de neglijență în serviciu, deoarece inculpații au încheiat contractul de asociere în participațiune cu SC R.I.E. SRL București, numai pentru a da aparența de legalitate relațiilor comerciale și pentru a-i atribui inculpatului E.F.A. calitatea de producător agricol.

De asemenea în mod greșit a fost achitat inculpatul E.F.A. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece această infracțiune subzistă și constă în aceea că prin actul adițional prin care s-a transferat producția neterminată s-a creat posibilitatea pentru SC R.I.E. SRL de a încasa cea mai mare parte din subvenții de un milion lei/ha, în baza O.U.G. nr. 30/2001 precum și de a achita creditul în condițiile Legii nr. 165/1998 cu dobânda subvenționată.

În mod greșit instanța a dispus achitarea pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prev.de art. 290 și art. 291 C. pen., întrucât rezultă clar, cel puțin în cazul inculpatului E.F. că acesta a folosit acte nereale.

În mod greșit instanța a reținut că paguba se reduce la suma de 38.866,66 lei și nu de peste 59 miliarde.

În mod greșit a fost achitat inculpatul E.F. pentru infracțiunea de instigare la infracțiunea de delapidare, deoarece rezultă intenția inculpatului de a determina pe ceilalți inculpați să încheie actele.

Activitatea celorlalți inculpați a fost săvârșită cu intenție clară și nu din culpă cum a reținut instanța pentru infracțiunea de neglijență în serviciu.

Partea civilă SC I.M.B. SA a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică, și a solicitat desființarea hotărârii, rejudecarea și condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în actul de sesizare și obligarea la plata sumei de 5.300.000 RON, actualizată cu rata inflației.

Inculpata P.G.T. a criticat soluția ca netemeinică și nelegală întrucât instanța a reținut crearea unei pagube în patrimoniul SC I.M.B. SA deși conform expertizelor întocmite în cauză nu se poate vorbi de vreun prejudiciu, motiv pentru care a solicitat achitarea pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat înlăturarea răspunderii penale ca urmare a intervenirii prescripției.

Inculpatul E.F.A. a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică și a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev.de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 lipsind vinovăția sub forma intenției directe cerute de text, iar în subsidiar în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. încetarea procesului pentru îndeplinirea termenului prescripției răspunderii penale.

Curtea, analizând sentința formulată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform, dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. constată următoarele:

Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând relevanță probatoriului administrat în cauză.

Prima instanță a analizat în mod judicios toate faptele reținute în actul de sesizare, le-a analizat și interpretat prin prisma probelor administrate în faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorească.

În mod întemeiat a reținut instanța că cele mai multe din faptele expuse în rechizitoriu nu reprezintă fapte penale și nu vom relua argumentările făcute, ele fiind pertinente.

Cu privire la fapta constând în aceea că SC R.I.E. SRL a încheiat un contract de novație prin care se obliga să achite debitele din contractul din 8 noiembrie 2000 încheiat de SC I.M.B. SA cu B.C.R. - Sucursala Brăila a beneficiat de bonificație la dobândă, conform Legii nr. 165/1998, tribunalul a motivat că dacă s-ar aprecia că această novație a fost una nelegală și că în mod necuvenit SC R.I.E. SRL a beneficiat de o bonificație la restituirea dobânzii, singurul păgubit ar fi Statul Român, din bugetul căruia au fost creditați producătorii agricoli, însă cum Statul Român nu s-a constituit parte civilă, nu poate exista infracțiunea de înșelăciune, Curtea apreciază că motivarea este incorectă.

Dacă s-a creat un prejudiciu, poate exista infracțiune, independent de situația dacă Statul Român s-a constituit sau nu parte civilă în cauză. Neconstituirea ca parte civilă nu poate împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale și constatarea existenței unei infracțiuni de înșelăciune în situația în care s-a produs un prejudiciu și sunt îndeplinite celelalte elemente constitutive.

Pe de altă parte din adresa comunicată organelor judiciare, statul precizează că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât din relația comercială a celor două societăți nu au rezultat impozite și taxe suplimentare. Ca atare, adresa viza un prejudiciu creat prin neplata unor impozite și taxe, deci o eventuală infracțiune de evaziune fiscală, or în cauză nu s-a pus problema unei astfel de infracțiuni, ci a celei de înșelăciune

Curtea constată însă că prin contractul de novație a obligațiilor decurgând din contractul de împrumut din 5 martie 1997 încheiat între B.C.R. SA - Sucursala județeană Brăila în calitate de creditor și SC I.M.B. în calitate de debitor cât și prin contractul de novație a obligațiilor rezultate din contractul nr. din 8 noiembrie 2000 încheiat între B.C.R.- Sucursala Brăila și SC I.M.B. SA a operat o novație de debitor, SC R.I.E. SRL obligându-se să plătească sumele datorate băncii de către I.M.B.

Ca atare nu se poate susține că SC R.I.E. SRL a utilizat numele SC I.M.B. SA pentru a încheia un contract de împrumut bancar prin simulație, în sensul că ea ar fi fost adevăratul beneficiar al creditului, profitând de bonificația la dobândă de care beneficia SC I.M.B. SA, întrucât în cazul novației pentru contractul de credit încheiat în anul 1997 nu poate plana o astfel de suspiciune, la acea dată, între cele două firme neexistând relații comerciale.

În ceea ce privește actul adițional la contractul de credite nr. din 8 noiembrie 2000 încheiat la 8 ianuarie 2001 prin care R.I.E. SRL prelua calitatea de debitor în locul lui SC I.M.B. SA, nu s-a făcut dovada că SC R.I.E. SRL a beneficiat în realitate de creditul contractat în anul 2000 astfel încât, utilizând numele SC I.M.B. SA să fi beneficiat și de o bonificație la dobândă. SC I.M.B. SA avea o bonificație la dobândă în calitatea sa de producător agricol însă neplata la termen a ratelor conducea la pierderea acestui avantaj. Prin preluarea datoriei de către SC R.I.E. SRL s-a încercat tocmai evitarea situației în care SC I.M.B. SA nu ar fi avut lichidități suficiente, ar fi fost în imposibilitate să achite ratele creditului la termen și ar fi pierdut bonificația.

Ca urmare a preluării obligației de achitare a celor două credite de către SC R.I.E. SRL au operat niște compensări și aici s-ar fi pus problema dacă nu cumva Statul, acționar principal la SC I.M.B. SA a suferit un prejudiciu prin faptul că aceste compensări au favorizat SC R.I.E. SRL.

Din cele două expertize întocmite în cauză rezultă însă că nu se poate stabili în urma compensărilor efectuate între cele două firme vreun prejudiciu în paguba SC I.M.B. SA.

De asemenea Curtea constată că în mod greșit a dispus instanța schimbarea de încadrare juridică pentru inculpata M.G. din infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave în cea de neglijență în serviciu, prev.de art. 249 alin. (1) C. pen. reținând că prin activitatea desfășurată în calitate de director general, a acceptat compensarea unor sume de bani care nu aveau legătură cu raporturile de asociere și anume compensarea sumei de 3.351.474.447 lei rezultată din derularea unor raporturi anterioare.

Compensarea nu este o activitate nelegală și o asemenea faptă nu poate reprezenta infracțiunea de neglijență în serviciu.

Din punct de vedere obiectiv compensarea unor sume de bani între două societăți comerciale ce au avut relații economice nu poate reprezenta o încălcare a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea ei sau prin îndeplinirea ei defectuoasă atâta timp cât această compensare nu prejudiciază material SC I.M.B. SA (expertizele confirmă faptul că nu a existat un prejudiciu).

Prima instanță a reținut că în mod greșit au fost acceptate la compensare aceste sume întrucât ele nu priveau raporturile de asociere, însă raportul de asociere între cele două firme a fost unul formal, întreaga colaborare desfășurându-se pe baza unor compensări, motiv pentru care și contabilitatea a fost ținută pe principiile unei relații furnizor-client. Dacă instanța a considerat că activitatea desfășurată după încheierea contractului de asociere în participațiune nu intră sub incidența legii penale deși repartizarea beneficiilor și cheltuielilor nu corespunde naturii contractului de asociere, înseamnă că nicio compensare pentru datorii anterioare acestui contract nu poate intra în zona ilicitului penal.

Nici din punct de vedere subiectiv nu se justifică reținerea infracțiunii de neglijență în serviciu deoarece forma de vinovăție necesară pentru existența acestei infracțiuni este culpa iar în cauză nu se poate susține că inculpata M. a acceptat acea compensare din neglijență.

De aceea Curtea consideră că atâta vreme cât din probele administrate în cauză nu rezultă un prejudiciu cert suferit de SC I.M.B. SA în urma asocierii cu SC R.I.E. SRL, activitatea desfășurată de inculpata M.G. în calitate de director economic nu intra în sfera ilicitului penal, niciuna din faptele descrise în rechizitoriu nefiind infracțiune.

Cum nici fapta reținută de instanță în urma schimbării încadrării juridice nu reprezintă faptă penală, Curtea va dispune achitarea inculpatei pentru infracțiunea de neglijență în serviciu în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Întrucât în sarcina inculpatei M. s-a reținut prin rechizitoriu autorat la infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave iar în sarcina inculpatului E. instigare la aceeași infracțiuni și am argumentat că faptele reținute în sarcina inculpatei M. nu reprezintă fapte penale, rezultă că și pentru inculpatul E. se va dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru art. 25 raportat la art. 2151 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nefiind corect temeiul reținut de prima instanță - art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele descrise în actul de sesizare au existat dar ele nu reprezintă infracțiuni.

Cum faptele descrise în Rechizitoriu privind administrarea SC I.M.B. SA reținute în sarcina inculpatei M. nu reprezintă fapte penale, rezultă că și în cazul inculpaților T.I., Ș.D., C.A., care au participat la o parte din faptele reținute în sarcina inculpatei M. se vor aplica dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., argumentul privind schimbarea temeiului de achitare fiind cel prezentat anterior.

Infracțiunile de fals reținute în actul de sesizare al instanței nu au nici un suport probator iar Parchetul nu a indicat faptele ce fac obiectul acestor infracțiuni, din situația de fapt reținută nerezultând care sunt înscrisurile ce au fost falsificate de inculpați.

De aceea, în mod corect prima instanță i-a achitat pe inculpați pentru aceste infracțiuni constatând că faptele nu există.

Pentru inculpatul E.F.A., în mod corect a dispus instanța schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare în cea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a încasat dividende în sumă de 980.000.000 lei de la SC R.I.E. SRL însă banii proveneau din credite acordate societății cu anumite destinații (derulare de activități curente, plata motorină, salarii, prestări servicii agricole, etc), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (actualmente art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990) care prevede că se sancționează cu închisoare de la 1 la 3 ani administratorul care folosește cu rea-credință, în interes propriu creditul de care se bucură societatea.

Susținerile inculpatului conform cărora nu a cunoscut că banii plătiți ca dividende provin din împrumuturile luate de la bănci nu pot fi reținute, atâta timp cât acesta era acționarul principal și era cel care se ocupa de activitatea firmei.

Aspectele că inculpatul a recuperat prejudiciul nu are relevanță asupra încadrării juridice dar a fost avut în vedere la individualizarea pedepsei.

În ceea ce privește această infracțiune, Curtea constată însă că a intervenit prescripția răspunderii penale deoarece faptele au fost săvârșite în perioada octombrie - noiembrie 2000 iar conform prevederilor art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen. termenul de prescripție este de 7 ani și 6 luni.

De aceea, Curtea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. va înceta procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că inculpații au fost achitați pentru infracțiunea de delapidare (respectiv instigare la delapidare) săvârșită în dauna SC I.M.B. în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., instanța va lăsa nesoluționată latura civilă a cauzei, urmând ca aceasta să fie eventual soluționată în cadrul unui litigiu civil sau comercial.

În consecință, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul E.F.A., inculpata M. (P.) G.T. și partea civilă SC I.M.B. și a fost desființată în parte sentința penală nr. 57 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, și pe fond rejudecând:

A înlăturat dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice pentru inculpata M.G.T.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata M.G.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.E.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2151 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul Ș.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2151 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pentru inculpatul E.F.A. pentru intervenirea prescripției răspunderii penale cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E.F.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E.F.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 346 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de SC I.M.B. SA prin lichidator judiciar SC S.Q. SRL Bacău.

A înlăturat dispoziția privind obligarea inculpatei M.G.T. la cheltuieli judiciare statului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.

Împotriva deciziei, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpatul E.F.A. și partea civilă SC I.M.B.

1. Parchetul a criticat decizia invocând ca motive de casare dispozițiile art. 3859 pct. 18 și art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. întrucât achitarea inculpatului este rezultatul unei grave erori de fapt, cât și greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu privire la inculpatul E.F.A.

Se susține în motivul scris că faptele săvârșite de inculpatul E.F.A. (SC R.I.E. SRL) și M.G.T. (SC I.M.B. Brăila) – constituie infracțiunea de complicitate la delapidare și respectiv delapidare, prin folosirea și traficarea bunurilor SC I.M.B. Brăila în favoarea SC R.I.E. cu un prejudiciu de aproximativ 100 miliarde lei.

Instanțele au apreciat greșit că S.C. I.M.B. S.A. Brăila nu a angajat în contractul de asociere întocmit de cei doi inculpați bunuri a căror valoare să depășească jumătate din valoarea contabilă a achitării sale, deși, prin art. 4 din contract, se precizează că „aportul asociatului 1 (SC I.M.B. Brăila) constă în punerea la dispoziție a suprafeței de 55.052 ha teren agricol”.

Nefiind introdusă valoarea acestei suprafețe ca aport, deși și prin faptul că a fost menționată suprafața respectivă ca aport, au fost încălcate dispozițiile legale, deoarece aportul reprezintă o constituire de garanție, la care instanțele nu au făcut nici o referire.

S-a motivat că prin operațiunea respectivă, aceste terenuri nu au fost înstrăinate și reținând că, în aceste condiții, nu era necesară aprobarea Adunării Generale a Acționarilor, toate acestea fiind în fapt încălcări ale legii.

Constituirea infracțiunii de delapidare decurge din nerespectarea unei clauze în contractul de asociere, conform căreia „evidența contabilă va fi ținută conform prevederilor art. 101 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991 de către asociatul 1”, adică SC I.M.B. SA Brăila.

Din probele administrate rezultă că, inițial, această prevedere a fost respectată, ținându-se separat evidența asocierii, pe baza deconturilor între asociați, însă după recoltarea producției anului 2000, inculpata M.G.T. a hotărât ca această producție să fie valorificată de SC R.I.E. SRL București pentru a nu fi urmărită de creditori, facturând această producție către SC R.I.E. SRL București, astfel încât aceasta a valorificat-o ca proprietar.

Ulterior, au procedat la soluții, astfel că raporturile dintre ei nu mai erau de asociere în participațiune, ci după regulile furnizor-client.

Practic, inculpații au procedat la încheierea contractului de asociere în participațiune pentru ca SC I.M.B. Brăila SA să se sustragă de la plata datoriilor către creditori, dar, în același timp, să-și valorifice bunurile în favoarea SC R.I.E. SRL București.

De asemenea, nu a fost respectat contractul de asociere și în legătură cu vânzarea fermei zootehnice și închirierea utilajelor, pentru fiecare din ele emițându-se de SC I.M.B. SA Brăila facturi) care nu au fost achitate de SC R.I.E. SRL, ci compensate cu diferite sume sau lucrări ipotetice care nu pot fi verificate.

În anul agricol 1999-2000 – SC I.M.B. Brăila a investit suma de 294.208.084.818 lei și a valorificat prin vânzare cereale în valoare de 5.250.324.765 lei, iar SC R.I.E. SRL a investit 86.639.354.590 lei și a valorificat producție în valoare de 172.966.602.291 lei, considerându-se că între cele două societăți nu mai este nici un fel de datorie, iar prin acest procedeu S.C. I.M.B. Brăila a înregistrat un prejudiciu de 38.856.961.755 lei.

S.C. I.M.B. Brăila va pune la dispoziție și folosința gratuită de mijloace fixe, ferme vegetale și alte sectoare pentru SC R.I.E. SRL, deși amortizarea era înregistrată numai în contul primei societăți, prejudiciul pentru această operațiune fiind de 7.772.809.991 lei reprezentând folosirea gratuită acestora.

Instanțele au apreciat greșit probele administrate în cauză și au înlăturat nejustificat documentele de control întocmite de organele fiscale, ceea ce a determinat aprecierea că inculpații nu au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată.

S-au avut în vedere concluziile din expertizele care au îngreunat relațiile între părți de asociere în participațiune – analizând toată activitatea desfășurată de inculpați în afara acestor raporturi.

Aceasta a permis interpretarea că, în derularea relațiilor contractuale, inculpații E.F.A., M.G.T., T.E.I., Ș.D. și C.A. nu ar fi desfășurat operațiuni legale, deși, între părți erau aparente relații de legalitate, în fapt numindu-se devalizarea SC I.M.B. Brăila SA.

Parchetul critică și greșita achitare a inculpatului E.F.A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, după livrarea în patrimoniul SC R.I.E. SRL București a sumei de 38000000000 lei reprezentând contravaloarea producției neterminate, inculpatul a folosit aceste documente pentru a obține de la stat în forma SC R.I.E. SRL subvenții pentru producătorii agricoli și apoi s-a subrogat în locul SC I.M.B. Brăila SA în contractele de credit cu B.C.R. pentru a beneficia de dobânda subvenționată.

Legal, întreaga subvenție trebuia încasată în fapt de SC I.M.B. Brăila SA – care avea obligația ținerii evidenței contabile, în sumă de 38 miliarde a fost însușită ilegal de E.F.A.

Hotărârile sunt criticate de parchet și prin greșita reținere în sarcina inculpatului E.F.A. a infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, fapta inculpatului fiind în realitate infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cât privește ceilalți inculpați prin modalitatea prin care au acționat, au comis, alături de M.G. și E.F.A. infracțiunea de delapidare în formă deosebit de gravă prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Recursul declarat de parchet este fondat.

Analizând probele cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

1. La data de 17 aprilie 2000, s-a încheiat contractul de asociere în participațiune înregistrat din 17 aprilie 2000 între:

Asociatul 1 – SC I.M.B. SA - cu sediul în Brăila, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J/09/115 din 6 aprilie 1999, reprezentată de M.G.T. – director economic;

Asociatul 2 – SC R.I.E. SRL - cu sediul în București, înmatriculată sub nr. J/40/4865/1992, reprezentată de E.F.

Obiectul asocierii îl constituie, conform art. 1:

- realizarea și valorificarea producției de grâu, orz și rapiță a anului agricol 1999-2000, cheltuieli pentru finalizarea cărora Asociatul 1 nu mai dispune de resurse de finanțare;

- înființarea, întreținerea și valorificarea cheltuielilor din campania de primăvară a anului 2000 – pentru care Asociatul 1 nu mai dispune de resurse de finanțare;

- efectuarea lucrărilor agricole necesare anului agricol 2000-2001, conform unui program de producție ce se va stabili ulterior, de comun acord.

Principiile asocierii – art. 2:

- independența comercială și juridică pentru ambele părți;

- echilibrul financiar al asocierii;

- asistența tehnică, comercială și juridică acordată reciproc.

Aportul asociaților pentru anul agricol 1999/2000 privind primul an al asocierii:

- Asociatul 1 (art. 4) – teren agricol în suprafață totală de 55052 ha din care:

- 23447 ha deja însămânțate (grâu – 14761 ha; orz - 1868 ha; rapiță – 6818 ha);

- 10000 ha deja arate;

- 21605 ha – ce urmează să fie însămânțate, după data încheierii asocierii, respectiv 17 aprilie 2000.

Asociatul 2 (art. 7) – aprovizionarea cu materiale și executarea lucrărilor agricole specifice și necesare cheltuielilor pentru obținerea recoltei (anexa 2) – având în vedere: îngrășămintele chimice, lucrări agricole mecanice și manuale necesare aplicării acestor substanțe, lucrări de recoltare a producției cu combine performante, serviciu de pază a culturilor, aport în numerar.

Valorificarea producției de către Asociatul 2 „la cele mai bune prețuri oferite de piața internă sau cea externă”.

Prin prevederile art. 13, contribuția Asociatului 1 în afara celor 55052 ha cuprinde și:

- utilaje agricole;

- mijloace și dotări de inventar pentru organizarea și conducerea asociației;

- un spațiu optim pentru sediul asociației;

- asigurarea culturilor pentru obținerea de despăgubiri în caz de calamități naturale;

- protecția muncii P.S.I., prevenirea și combaterea sustragerilor.

Organizarea și conducerea asocierii – se asigură de Asociatul 2 – la valoare de calitate și eficiență (eliminarea pierderilor, risipei, sustragerii)

Condiții și modalități de împărțire a rezultatelor asocierii (art. 15):

- Asociatul 1 – 20%, dar nu mai puțin de 10 miliarde lei;

- Asociatul 2 – 80%.

Evidența contabilă a asocierii – se va ține de Asociatul 1, în condițiile Legii Contabilității nr. 82/1991.

Contractul de asociere în participațiune din 17 aprilie 2000 a fost aprobat de Președintele Consiliului de Administrație al SC I.M.B. SA – respectiv inculpatul I.E.T.

Din examinarea contractului, rezultă că asociații au stabilit modalitatea de împărțire a rezultatului asocierii în mod arbitrar și abuziv – deoarece în mod intenționat au „lăsat” confuzii dintre două categorii economice distincte:

- aportul în asociere;

- deconturile din operații în participațiune.

Mai exact, Asociatul 1 (SC I.M.B.) își definește aportul cu suprafața de 55052 ha teren agricol, dar nu evoluează prin omisiune.

Ori, din nota de control a M.A.A.P. din 2 octombrie 2001 privind analiza economico-financiară a activității SC I.M.B. SA și relațiile acesteia cu SC R.I.E. SRL arată: „părțile ignoră cu bună știință că pământul este mijlocul principal de producție în agricultură, reprezentând un capitol a cărui valoare este dată de renta financiară/venitul rezultat pe care îl poate obține un proprietar în situația dreptului său de proprietate asupra unui teren prin cedarea, contra plată, a dreptului de folosință a acestuia”.

Pe cale de consecință, valoarea celor 55052 ha. teren arabil adus ca aport – se stabilea - potrivit Hotărârii Consiliului de Administrație al Agenției Domeniului Statului, în raport cu cel puțin nivelul redevenței medii pe județ:

- 500kg. grâu/ha. x 55052 ha = 28.000 tone grâu x 80 DOLARI SUA/tonă = 2.240.000 DOLARI SUA/an.

Având în vedere prevederile din Contractul de asociere în participațiune respectiv art. 2, 4 și 15 aportul asociațiilor la data de 17 aprilie 2000 ar fi trebuit să fie:

Asociatul 1-2: 240000 DOLARI SUA pentru un aport de 20%.

Asociatul 2 - 8.960.000 DOLARI SUA pentru un aport de 80%.

Potrivit prevederilor legale, decontările, operațiunile din cadrul asocierii însemnând: cheltuieli aport în urma veniturilor și rezultate (profit sau pierdere) se calculau, se evidențiau și decontau între asociați în strictă proporționalitate a aporturilor menționate mai sus.

Această regulă fundamentală a asocierii în participațiune, în acest caz, nu a fost luată în seamă în nicio expertiză financiară – sau alt material aflat la dosar.

Făcând aceeași confuzie sau omisiune, experții au avut în vedere diferite considerații privind exclusiv operațiunile de deconturi între asociați.

Întărind suspiciunea asupra omisiunii cu intenția a celor doi asociați, Actul Adițional la contract înregistrat sub nr. 9475 din 16 octombrie 2000 – prevede modificarea art. 15 astfel: „repartizarea beneficiilor sau pierderilor din achizițiile comune desfășurate în cadrul asocierii, se va efectua anual, nu mai târziu de 30 aprilie, proporțional cu participarea efectivă a fiecărui asociat”.

Această modificare are, în fapt, următoarele consecințe:

a) excluderea în continuare a valorii celor 55052 ha teren arabil ca aport al Asociatului 1 în avantajul Asociatului 2;

b) atribuirea decontărilor din operațiunile de asociere ca fiind operațiuni și nu mijloace de realizare a obiectivului asocierii în raport de aport.

- Având în vedere prevederile Contractului de asociere în participațiune, prevederile Legii nr. 15/1990 și ale Legii nr. 82/1991 derularea financiară ar fi trebuit să țină seama și să nu se abată de la următoarele:

a) determinarea aportului la 17 aprilie 2000 pentru:

Asociatul 1 = renta funciară a terenului de 55052 ha. adus ca aport (44210880000 lei reprezentând contravaloarea a 2.240.000 DOLARI SUA x 19737 – curs DOLARI SUA la 17 aprilie 2000) = contravaloarea lucrărilor de însămânțare la 17 aprilie 2000 pentru 23447 ha. (neevaluată) = contravaloarea lucrărilor de arat până la data de 17 aprilie 2004 pentru 10.000 ha. (neevaluată).

Asociatul 2 = SC R.I.E. în natură sau numerar conform art. 2 din contract, la 17 aprilie 2000 – enumerat doar generic, neevaluat, deci aport 0/zero.

b) stabilirea aportului anual apărut 1999-2000 pentru fiecare asociat:

APORT

Investiție 2000

TOTAL

%

17 aprilie 2000

Asociat1 44.210.880.000

294.208.084.818

338.418.964.818

79,62%

Asociat 2 _______

86.639.354.590

86.639.354.590

20,38%

TOTAL: 44210.880.000

380.847.439.408

425.058.319.408

100%

- Dar, la Asociatul 1 – la aport la data de 17 aprilie 2000 - nu este cuprinsă valoarea de 23.447 ha. însămânțată pe 10.000 ha. arate de acesta până la data de 17 aprilie 2000.

Investițiile Asociatului 2, de 86.639.354.590 lei conform documentației depuse în dosarul cauzei, nu sunt justificate în sumă de 65.269.384.402 lei, rămânând un aport direct doar de 21.185.084.340 lei.

c) Valorificarea producției agricole care face obiectul contractului de asociere:

TOTAL Producție agricolă 178.219.927.056 lei valorificată din anul 1999-2000 din care pentru:

- Asociatul 1 pentru o investiție directă în procent de 79,62% - 141.898.626.301 lei, iar pentru Asociatul 2 pentru investiție directă în procent de 20,38% - 36.321.200.755 lei.

Ori, distribuția de fapt a valorificării a fost:

- Asociatul 1 – 5.253.324.765 2,94%

- Asociatul 2 – 1.729.66.602.291 97,06%.

Aceste distribuții a valorificării producției agricole a rămas definitivă fără nicio altă regularizare, așa cum părțile, în mod nejustificat au stabilit în actul adițional – art. 2 înregistrat la nr. 7241 din 18 martie 2000.

Se constată astfel, din analiza acestor date, că prejudiciul minim aferent derulării în condițiile nelegale a contractului de asociere pe anul agricol 1999-2000 a fost de 136.645.301.530 lei, reprezintă diferența dintre 141.848.626.300 lei – și 5.253.324.765 lei.

Înalta Curte constată astfel că ambele instanțe nu au examinat cu suficientă atenție modul de încheiere și derulare a contractului de asociere, cât și activitate desfășurată în concret de inculpați, cu privire la care există suficiente indicii că în cauză s-au comis fapte penale ce au determinat prejudicierea SC I.M.B. SA Brăila.

Pentru stabilirea corectă și finală a prejudiciului creat SC I.M.B. SA Brăila ca urmare a încheierii și derulării contractului de asociere în participațiune din 17 aprilie 2000 cu SC R.I.E. SRL este necesară efectuarea unei noi expertize financiar contabile care să aibă următoarele obiective:

1.Determinarea aportului SC I.M.B. SA la data de 17 aprilie 2000 prin metode și potrivit prevederilor legale privind:

- terenul agricol în suprafață de 55052 ha potrivit hotărârii Consiliului de Administrație a Agenției Domeniului Statului.

- valoarea lucrărilor de însămânțare până la data de 17 aprilie 2000 cu mențiunile:

- grâu – 14761ha;

- orz - 1.868 ha;

- rapiță – 6818 ha.

- valoarea lucrărilor de arat pe suprafața de 10.000 ha, realizate până la 17 aprilie 2000.

2. Determinarea aportului SC R.I.E. SRL legal constituit în relație nemijlocită cu obiectivul contractului de asociere în participațiune.

3. Expertizarea evidenței decontărilor din operațiuni în participațiune decontării cheltuielilor și veniturilor realizate din operației în participațiune precum și a sumelor virate între asociați, prin contul 458 decontării din participațiune privind:

- cheltuielile primite prin transfer de operații în participație;

- sumele primite de la asociat;

- veniturile realizate din operații în participațiune, transferate asociatului conform contractului de asociere;

- veniturile primite din transfer din operațiuni în participațiune;

- amortizarea calculată de proprietarul imobilizării ce se transmite asociatului care ține evidența operațiunilor în participațiune;

- sumele achitate asociatului sau virate ca rezultat al operației în participație.

4. Stabilirea rezultatului din operațiuni în participațiune pentru anii agricoli 1999-2000 și 2000-2001, precum și sumele datorate de asociați pentru acoperirea evidențelor periodice.

5. Stabilirea prejudiciului SC I.M.B. SA.

Înalta Curte constată că în cauză expertizele au pornit de la interpretarea greșită a condițiilor și modalității de desfășurare a contractului de asociere în participațiune iar instanțele și-au însușit acest punct de vedere, considerând că faptele nu au caracter penal, ignorând probele ce atestă intenția ce poate fi considerată frauduloasă a inculpaților.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost administrate toate probele necesare stabilirea adevărului și mijlocit al vinovăției inculpaților, situație în care, admițând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de inculpatul E.F.A. și SC I.M.B. SA motivele invocate de părțile civile fiind identice cu cele invocate de parchet și ca atare, nu se vor mai analiza separat, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond – Tribunalul Teleorman - conform disp. art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte motive invocate de parchet în recursul său, de inculpatul E.F.A. și de partea civilă și SC I.M.B. SA, urmând a se administra orice altă probă necesară justei soluționări a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de inculpatul E.F.A. și de partea civilă SC I.M.B. SA împotriva Deciziei penale nr. 166/ A din 1 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 57 din 15 mai 2007 a Tribunalului Teleorman, secția penală și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Teleorman.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.E.I. în sumă de 400 lei și onorariul parțial în sumă de 100 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată M. (P.) G.T., până la prezentarea apărătorului ales se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 2 decembrie 2009.