Limitation of judicial executor's duties to execution of final judgments excludes abuse of office liability for enforcing disputed succession partitions

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 80/ F din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta A.V. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale nr. 4992/P/2006 din 27 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, menținând rezoluția atacată.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în fapt că petenta, în calitate de persoană vătămată, a formulat plângere penală solicitând efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în ceea ce privește punerea în executare a Deciziei civile nr. 234/2005 a Tribunalului Galați.

A mai reținut instanța că prin decizia civilă menționată s-a dispus ieșirea din indiviziune a numiților A.V., A.L. și A.A.E. și atribuirea fiecăruia dintre ei a unei părți din imobilul succesoral supus partajării, petenta A.V. fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Ulterior, A.L. s-a adresat executorului judecătoresc M.C., intimat în cauza de față, pentru punerea în executare a deciziei, iar intimatul a solicitat încuviințarea executării silite, admisă de către instanță prin încheierea din 14 iulie 2006.

Intimatul a somat pe debitoare și a procedat la compensarea obligațiilor dintre părți, iar apoi s-a deplasat la imobilul respectiv pentru a pune părțile în posesie potrivit lotizării dispuse de instanță.

Petiționara A.V., care a fost prezentă la punerea în posesie, nemulțumită fiind de partajarea făcută de instanță și de împrejurarea că executorul judecătoresc nu a avut în vedere uzucapiunea intervenită, a refuzat să semneze procesul verbal întocmit de executor.

În urma actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că intimatul, în calitate de executor judecătoresc a respectat dispozițiile legale, îndeplinindu-și corespunzător atribuțiile de serviciu, în condițiile în care, potrivit legii, nu are calitatea de a analiza o hotărâre definitivă a instanței, rolul său fiind limitat la punerea în executare întocmai a dispozițiilor instanței, așa încât procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat sub aspectul infracțiunii imputate.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petiționara, în temeiul art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluția nr. 489/II/2/2007 din 4 februarie 2002 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați plângerea i-a fost respinsă ca nefondată.

Petenta s-a adresat ulterior Judecătoriei Galați cu o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., care i-a fost respinsă ca nefondată prin sentința penală nr. 693 din 16 aprilie 2008.

Tribunalul Galați investit cu soluționarea recursului declarat de petentă, a casat hotărârea recurată și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel Galați constatând că, potrivit art. 28 lit. b) C. proc. pen., astfel cum a fost modificată, competența de a judeca în primă instanță infracțiunile săvârșite de executorii judecătorești aparțin curților de apel.

Ca urmare, pe rolul Curții de Apel Galați cauza a fost înregistrată sub nr. 1581/44/2008, petiționara reiterând și în fața acestei instanțe susținerile invocate anterior.

Investită cu soluționarea plângerii, Curtea de Apel Galați a concluzionat, în urma examinării actelor dosarului, că în cauză nu se poate reține în sarcina intimatului săvârșirea infracțiunii imputate.

Critica petentei referitor la modalitatea de partajare dispusă prin hotărârea pusă în executare de către intimat nu poate constitui temei pentru admiterea plângerii cât timp hotărârea respectivă a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 63/R din 20 ianuarie 2006 a Curții de Apel Galați și a intrat astfel sub autoritatea de lucru judecat.

Instanța a apreciat că petenta avea deschisă calea contestației la executare pentru a-și exprima criticile, ocazie cu care activitatea executorului judecătoresc putea fi cenzurată, ceea ce însă, în speță nu s-a întâmplat, petiționara nefăcând dovada promovării unei astfel de contestații.

Referitor la susținerea că intimatul, în mod greșit ar fi dedus cheltuielile de judecată din sulta cuvenită petentei, s-a constatat că executorul judecătoresc nu a făcut decât să respecte prevederile art. 3717 C. proc. civ.

Împotriva sentinței penale pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs petiționara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a reiterat susținerile din plângerea introductivă.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând hotărârea recurată, respectiv actele și lucrările dosarului în raport cu criticile invocate cât și din oficiu, Înalta Curte constată că soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror față de intimatul M.C. este întemeiată.

În condițiile în care atribuțiile executorului judecătoresc sunt limitate, potrivit legii, la punerea în executare a hotărârilor judecătorești, nefiind de competența sa cenzurarea soluțiilor pronunțate de instanțe (posibilă doar ca urmare a exercitării căilor legale de atac), iar criticile invocate de recurenta petiționară vizează aspecte care privesc modul în care instanța de judecată a dispus partajarea bunurilor succesorale și lotizarea acestora, în mod corect s-a reținut de către procuror că în cauză nu se justifică începerea urmăririi penale față de intimat, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Așa fiind, hotărârea primei instanțe prin care s-a menținut rezoluția de neînceperea urmăririi penale ca o consecință a respingerii plângerii formulată de petenta A.V. apare ca fiind legală și temeinică, neexistând motive de casare a acesteia.

Pentru considerentele arătate recursul declarat de petiționară este nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara A.V. împotriva sentinței penale nr. 80/ F din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2009.