Aggravated murder: validity of premeditation finding and inapplicability of provocation defense despite victim's extramarital affair

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 114 din 4 martie 2009, Tribunalul Dolj a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174- art. 175 lit. c) C. pen.

În baza art. 174, art. 175 lit. a), c) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M.T., fiul lui D. și E., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa principală de 25 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. s-a menținut starea de arest față de inculpat și s-a dedus reținerea și arestul preventiv, cu începere de la 17 mai 2008 la zi.

În baza art. 118 pct. 1 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat un topor de bucătărie din inox, cu lama de 10,5 cm, coadă de 33,5 cm și muchia de 3,3 cm.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.D.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.M. și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 10.500 lei despăgubiri civile patrimoniale și 20.000 lei daune morale către această parte civilă.

A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă S.M. și la 1.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu la urmărirea penală.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul M.M.T., la data săvârșirii faptei, era căsătorit cu victima M.A.M., din anul 1996. Anterior, inculpatul a mai fost căsătorit, iar din această primă căsătorie având un copil, M.A., în vârstă de 19 ani.

Cei doi soți M. dețineau în proprietate un apartament cu două camere în Craiova, județul Dolj, dar locuiau în același imobil cu M.F.

Victima M.A.M. era angajată la SC D. SA Craiova și urma în paralel cursurile Universității din Craiova.

Inculpatul M.M.T. nu era angajat, el realiza sporadic venituri din activități în construcții și era cunoscut drept consumator de alcool. Demersurile soției sale de a-l angaja și a-l determina să renunțe la consumul de alcool au rămas fără rezultat.

Aceste tare sociale grevate pe o personalitate instabil impulsivă, cu tendințe paranoide și antisociale, au determinat apariția unor manifestări de gelozie și atitudini de violență față de soția sa.

Încă din iarna anului 2006-2007, între cei doi soți au apărut neînțelegeri, M.M.T. bănuind-o pe soția sa de infidelitate, reproșându-i că stă prea mult în compania colegilor de facultate. De asemenea, peste aceste nemulțumiri cauzate de gelozia excesivă a inculpatului s-au grevat și cele de natură financiară, cei doi soți având datorii la persoane fizice și credite bancare.

Cu o anumită împrejurare, inculpatul a început să se manifeste violent, bătându-și soția în prezența martorei M.F., ce locuia în același imobil cu ei.

Încă din cursul anului 2007, pe același fond de gelozie, inculpatul M.M.T. a început să-și urmărească soția, să o agreseze și să o amenințe cu moartea, de mai multe ori, în prezența martorei M.F. și a vecinilor din cartier.

În luna noiembrie 2007, victima M.A.M. a plecat în Italia să muncească, sperând ca din banii ce-i va câștiga va acoperi o parte din datoriile pe care le aveau.

În luna decembrie 2007, aceasta a revenit în țară, dar datorită acuzelor venite din partea soțului său, a amenințărilor cu moartea și a violențelor exercitate asupra sa, susnumite s-a dus să locuiască la mama sa, S.M., cât și la sora sa, P.A. Cu toate acestea, M.A.M. a încercat să aibă o atitudine conciliantă și să reia conviețuirea cu soțul ei.

După ce a revenit din Italia, M.M.T. a acuzat pe victimă că întreține relații extraconjugale cu cumnatul său, G.C., încercând, în acest sens, să-și preconstituie și probe care să-i susțină afirmația. În acest context, inculpatul a continuat să o amenințe cu moartea pe soția sa M.A.M., cât și pe soacra sa, S.M., și, totodată, să-și agreseze soția.

Urmare acestui fapt și temerilor reale produse, cele două, victime și mama sa, au sesizat faptele la Secția 3 și Secția 4 Poliție, unde s-au format trei dosare penale, privindu-l pe inculpat.

Toate cele trei dosare au fost finalizate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, cu soluție de neîncepere a urmăririi penale, părțile vătămate retrăgându-și de fiecare dată plângerile formulate.

Întrucât conviețuirea celor doi soți a devenit imposibilă, la data de 01 februarie 2008, M.A.M. a introdus acțiune de divorț, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2495/215/2008, aflat pe rolul Judecătoriei Craiova.

Deși nu mai conviețuiau împreună, victima M.A.M. a continuat să aibă o atitudine conciliantă față de inculpat și să se întâlnească cu acesta ori de câte ori inculpatul dorea.

În urma discuțiilor purtate, cei doi soți au hotărât că pentru a-și achita datoriile să închirieze apartamentul pe care-l dețineau în Craiova.

Urmare anunțului pe care M.M.T. l-a dat la cotidianul local G.S., în data de 05 mai 2008, acesta s-a întâlnit cu martorele S.I. și C.A., convenind să le închirieze lor și prietenei acestora, P.V., apartamentul, pentru suma de 150 euro pe lună.

Cu această ocazie, M.M.T. a pretins celor două fete suma de 300 euro, chirie în avans pentru două luni, cât și suma de 2.000.000 lei ROL, garanție pentru plata utilităților. Martora S.I. a achitat inculpatului suma de 300 euro și 1.800.000 lei ROL. Cu ocazia încheierii tranzacției, cât și ulterior, M.M.T. a solicitat chiriașelor să nu-i spună soției sale că a închiriat apartamentul, condițiile în care a fost închiriat, și să nu-i permită acesteia accesul în locuință.

În data de 09 mai 2008, cu o săptămână înainte de comiterea faptei, M.M.T. a cumpărat un butuc de yală pentru ușa de la intrarea în apartament, spunând chiriașelor că dorește să-l schimbe pentru a nu mai avea nimeni acces în apartament, în afara lui, și a martorelor.

În săptămâna premergătoare evenimentului, M.M.T. a venit de mai multe ori în apartament și a solicitat chiriașelor să părăsească apartamentul pentru a se întâlni cu soția sa.

Duminică, 11 mai 2008, în jurul orelor 18,00, când au revenit în locuință, S.I., P.V. și C.A., l-au găsit în apartament pe inculpatul M.M.T.

La scurt timp, acesta a invitat-o pe soția sa în apartament. Cu această ocazie, victima M.A.M. a aflat că soțul său închiriase apartamentul, inculpatul ascunzându-i soției sale, faptul acesta, cât și împrejurările privind încasarea sumelor de 300 euro și 1.800.000 lei ROL, și, mai mult, a atribuit chiriașelor o identitate falsă.

În aceste împrejurări, M.A.M. le-a solicitat chiriașelor suma de 650 euro, precizându-le că are nevoie de bani până în data de 12 mai 2008, când urmează să meargă la medic.

Joi, 15 mai 2008, în jurul orei 18,00, în preziua comiterii omorului, M.A.M. a venit la apartament și a avut o discuție cu S.I. și C.A., care au permis acesteia accesul în locuință, în ciuda interdicției exprese impusă de inculpat. Aflând de la chiriașe că acestea i-au plătit inculpatului suma de 300 euro și 1.800.000 lei ROL, în prezența martorelor, victima M.A.M. a avut o discuție telefonică cu acesta, M.M.T., propunându-i să se întâlnească la ora 22,30, pentru a-i înmâna suma de bani pretinsă, însă întâlnirea nu a avut loc.

În dimineața zilei de 16 mai 2008, orele 08,00-8,15, M.M.T. a apelat-o la telefon pe martora S.I. și, apostrofând-o că nu este la școală la acea oră, i-a cerut acesteia și martorei C.A., să părăsească locuința în 15 minute, întrucât trebuie să se întâlnească în acel loc cu soția sa.

Chiriașele au părăsit apartamentul și au plecat la școală, martora P.V., de asemenea chiriașă, nu se afla în apartament. După ce s-a asigurat că locuința este liberă, inculpatul a apelat-o la telefon pe soția sa, căreia i-a solicitat să vină la apartament, unde urmau să se întâlnească cu o studentă ce își manifestase intenția să închirieze locuința și care era dispusă să-i dea suma de bani pretinsă.

În jurul orei 09,00, M.M.T. a ajuns la apartament și după circa 5 minute a sosit și soția sa, M.A.M.

Victima a preparat o cafea, a stat de vorbă cu inculpatul în bucătărie, discuția dintre cei doi fiind una amiabilă.

În jurul orei 09,30, victima a mers la toaletă, și profitând de acest fapt, inculpatul s-a înarmat cu o toporișcă pentru tranșat carnea, aflată într-o debara din holul locuinței, apoi a pătruns în baie, și, prompt, a început să o lovească pe soția sa cu tăișul toporului în zona craniană.

Luată prin surprindere, în timp ce se afla la toaletă, victima a încercat să se apere cu brațul drept ridicat deasupra capului.

În aceste condiții, i s-au produs plăgile tăiate de la nivelul antebrațului și zonele retroauriculare și occipitale, dar a reușit să se ridice în picioare.

Inculpatul a continuat să lovească, și datorită schimbării poziției victimei, a lovit zidul în două zone, după care a aplicat acesteia lovituri repetate în zona fronto-temporo-parietală dreaptă și stângă, cât și în vertex.

Cele 13 leziuni identificate cu ocazia necropsiei au produs fracturi multieschilare de boltă și bază craniană, cu hemoragie și dilacerare meningo-cerebrală, care au dus în scurt timp la deces.

Între leziuni și deces a existat legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

Victima a căzut pe pavimentul băii, în poziția în care a fost găsită de organele de cercetare penală, cu fața în sus.

Întrucât după căderea pe paviment, victima încă „sforăia”, inculpatul a luat o pernă și i-a pus-o pe față pentru ca zgomotul să nu fie auzit de vecini.

După comiterea omorului, inculpatul a mers la chiuveta din bucătărie și a spălat toporișca, pe care a pus-o la locul său în debara.

Cu ocazia cercetării la fața locului s-au evidențiat fire de păr ce au aparținut victimei aflate în chiuvetă, sânge uman la îmbinarea părții metalice a toporiștii cu coada acesteia.

La ora 09,07, martora S.I. i-a trimis lui M.M.T. un mesaj pe telefonul mobil, prin care-l anunța că la ora 11,30, ea și colega sa, vot reveni la apartament.

Inculpatul le-a solicitat martorelor să întârzie până în jurul orei 12,30-13,00, întrucât nu a terminat discuția cu soția sa.

În continuare, acesta a acoperit vizorul ușii de la intrare cu hârtie igienică, pentru ca eventuali martori să nu observe lumină în locuință.

Inculpatul a schimbat, cu această ocazie, și butucul de sus al yalei de la ușa de intrare în apartament, butuc pe care-l cumpărase încă din data de 09 mai 2008, pentru ca nimeni să nu mai aibă acces în locuință.

Înainte de a pleca, inculpatul și-a însușit perechea de cercei și inelul din aur pe care-l purta soția sa, cartea de identitate a acesteia, suma de 170.000 lei ROL pe care o avea în poșetă, cât și telefonul mobil al acesteia.

În momentul în care a părăsit apartamentul, inculpatul a închis ușa pe care a asigurat-o cu cele două yale.

Întrucât pentru yala de la nivelul clanței aveau cheie și chiriașele, după închidere, inculpatul a rupt cheia în butuc, prin mișcări repetate de îndoire succesivă a metalului.

Procedând în acest mod, M.M.T. s-a asigurat că nici o persoană nu mai are acces în locuință.

Imediat după comiterea omorului, s-a deplasat la casa de amanet aparținând SC C.I. SRL, unde a amanetat bijuteriile aparținând victimei.

Contractul de amanet nr. 54290 din 16 mai 2008 a fost încheiat pe numele soției, utilizând cartea de identitate a acesteia și a fost semnat de către inculpat.

După încheierea contractului, inculpatul i-a spus martorului V.I., care, de altfel, îl cunoștea, că până în data de 20 mai 2008 va veni soția sa să ridice bijuteriile. A încasat suma de 305 lei RON, după care a plecat spre locuință.

În jurul orei 13,00, inculpatul a apelat-o la telefon pe martora S.I., căreia i-a spus că nu poate pătrunde în apartament, întrucât a rupt cheia în butucul yalei, dar „va rezolva el problema” până în jurul orei 15,00-16,00.

Martora s-a oferit să apeleze la o firmă specializată, dar inculpatul M.M.T. s-a opus, spunând că a vorbit el deja cu băieții de la firma care au montat ușa și care au această obligație, fiind în garanție.

În jurul orei 15,30-16,00 M.M.T. a apelat-o la telefon pe mama victimei, S.M., pe care a întrebat-o „dacă a venit A. acasă”, fiind „îngrijorat” de soarta soției sale.

Cu această ocazie, inculpatul i-a spus lui S.M., că A. a luat 700 euro, s-a urcat într-un taxi și a plecat, în urma unui apel telefonic pe care l-a primit de la o persoană necunoscută.

Între orele 15,30-22,30, inculpatul a apelat pe S.M., pe P.A. (sora victimei) și pe P.C. (cumnat), la un interval de circa 30 minute, manifestându-și „îngrijorarea” în legătură cu soția sa, solicitând martorilor informații în legătură cu locul unde se află aceasta.

După ce a ajuns la domiciliu, în jurul orei 16,30, inculpatul M.M.T. a mers la locuința sorei sale, G.M., și l-a rugat pe cumnatul său, G.C., cât și pe martorul D.C., să-l ajute să scoată restul de cheie din butucul yalei, dar a fost refuzat de către aceștia. Întrucât nu a primit sprijinul martorilor, inculpatul s-a deplasat la apartament însoțit de fiul său, M.A.F.

Inculpatul a cerut niște unelte de la martora R.A. și, în prezența acesteia, a mamei martorei, R.A., cât și a fiului său, a încercat să extragă restul de cheie din butuc, dar nu a reușit.

A abandonat încercările, spunând că va reveni mai târziu cu scule electrice adecvate.

În jurul orei 16,00, martorele S.I. și C.A. au mers la apartament și au observat că, într-adevăr, cheia era ruptă în yală.

Temându-se că M.M.T. nu va recunoaște că a primit banii pretinși pe chirie și le va evacua din apartament, martorele au întocmit un înscris intitulat „contract de închiriere spațiu locativ”, și după ce l-au contactat la telefon pe acesta, au stabilit să se întâlnească în apropierea locuinței inculpatului. Cu ocazia întâlnirii, M.M.T. a semnat cele două înscrisuri.

Acesta era foarte vesel, mulțumind fetelor că datorită lor s-a împăcat cu soția sa și, urmare a acestui fapt, pot să locuiască în apartament gratuit timp de o lună. Le-a dat martorelor suma de 20 lei RON, pentru a cumpăra suc, oferindu-se chiar să le găzduiască, peste noapte, în locuința sa.

Totodată le-a asigurat pe fete că „i-a dat banii lui A.”, iar dacă vor să se convingă, o pot apela la telefon.

În jurul orei 20,00, M.M.T. a mers la locuința sorei sale, G.M., unde a dus mâncare și băutură, petrecând seara cu aceștia, fără a le spune însă că și-a ucis soția.

Întrucât atitudinea inculpatului și „grija” excesivă față de soția sa, li s-au părut suspecte, mama victimei, S.M., împreună cu sora acesteia, P.A., s-au deplasat în jurul orei 22,00 la domiciliul lui M.M.T. și i-au solicitat să le însoțească la apartament.

Inculpatul le-a însoțit la apartament, iar în prezența martorelor, a deschis yala de la partea superioară a ușii, spunându-le, totodată, că în cealaltă yală a rupt cheia accidental și nu poate deschide ușa.

Inculpatul împreună cu martorele au plecat fiecare la domiciliul lor.

După ce au ajuns la domiciliu, cele două martore, însoțite de P.C. au revenit la apartament, iar, în prealabil, au anunțat prin telefonul de urgență 112, poliția, pompierii și ambulanța.

În prezența lor, pompierii au forțat ușa de acces și, după pătrunderea în interior, s-a constatat moartea violentă a victimei.

A doua zi, după ce a fost ridicat de organele de poliție de la domiciliu, inculpatul M.M.T., într-o discuție telefonică, i-a spus martorei S.I. că „a omorât-o pe A.”.

Cu ocazia cercetării la fața locului a fost prelevată o urmă papilară, impregnată cu sânge care aparține inculpatului.

Pe toate corpurile delicte ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, pe inelul amanetat, pe încălțămintea și îmbrăcămintea inculpatului, în depozitul subunghial al acestuia, s-a depistat sânge uman grupa A, corespunzătoare victimei.

Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptei, participația și vinovăția inculpatului, au fost demonstrate de un probatoriu, constând în declarațiile de recunoaștere făcute de inculpat, acestea coroborate cu declarațiile părții civile S.M., cu cele ale martorilor M.F., S.I., C.A., P.M.V., P.A., P.A., P.D.C., R.A., V.D.M., M.A.F., G.M., G.C., V.I., cât și cu concluziile raportului de constatare medico-legală.

În drept, prima instanță a stabilit că activitatea infracțională a inculpatului, consumată în împrejurările mai sus descrise, de a ucide pe soția sa, victima M.A.M., în vârstă de 34 ani, aplicându-i 13 lovituri cu o toporișcă în zona capului, după ce, anterior, a chibzuit îndelung cu privire la săvârșirea faptei, asigurându-se că tinerele pe care le avea în gazdă, au părăsit locuința, și ademenind-o pe victimă în locuința proprietate comună, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale, prima instanță a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social deosebit al faptei săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, împrejurările în care aceasta s-a consumat, pe de-o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, pe de altă parte, apreciindu-se că pedeapsa închisorii de 25 de ani, este de natură să acopere scopurile instituite în art. 52 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, invocând, atât în motivele scrise, cât și prin cele susținute de apărător, nelegalitatea și netemeinicia soluției, mai întâi, sub aspectul că greșit prima instanță a reținut circumstanța de calificare prevăzută la lit. a) de sub art. 175 alin. (1) C. pen., întrucât nu sunt îndeplinite condițiile existenței premeditării săvârșirii faptei, și, în al doilea rând, sub aspectul că se impunea a fi reținută circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., în planul stabilirii pedepsei sub minimul special, infracțiunea de omor calificat reținută fiind săvârșită în stare de provocare, determinată de atitudinea victimei – soția sa, care, la data consumării faptei, întreținea relații extraconjugale.

Într-o ultimă teză au fost invocate anumite împrejurări, vizând raporturile dintre inculpat și victimă, ce puteau avea semnificația unor circumstanțe reale, și care justifică reducerea pedepsei principale, sub minimul special prevăzut de lege.

Prin Decizia penală nr. 214 de la 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 14592/63/2008 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.M.T. împotriva sentinței penale nr. 114 din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 14592/63/2008.

S-a dedus, în continuare, perioada executată în arest preventiv, începând cu 4 martie 2009, la zi, și s-a menținut starea de arest față de inculpat.

Onorariul de avocat, în sumă de 200 lei, vizând apărarea din oficiu a inculpatului, în apel, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul M.J.L.C., către Baroul de Avocați Dolj.

Pentru a decide astfel, observând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că prima instanță, pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat (declarațiile de recunoaștere a faptei, făcută de inculpat, acestea coroborate cu declarațiile părții civile S.M., cu cele data de martorii audiați pe parcursul procesului, cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului), a reținut în cauză o situație de fapt exactă, încadrând judicios activitatea infracțională a inculpatului, în dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Nu a putut fi primită critica de nelegalitate invocată de inculpat, întrucât acesta a săvârșit infracțiunea cu premeditare, circumstanța de calificare rezultând din interpretarea de ansamblu a împrejurărilor, corect reținute de prima instanță, sintetizare, în continuare.

Astfel, că inculpatul a chibzuit îndelungat, anterior, cu privire la săvârșirea faptei, a rezultat din elemente de fapt ce privesc: atitudinea manifestată față de victimă, căreia i-a recâștigat încrederea, atrăgând-o în locuință sub pretextul că va primi suma de bani pretinsă, ce-i era strict necesară; interesul inculpatului de achiziționa, cu o săptămână înainte, butucul de yală, pe care, după omor, l-a și schimbat; acțiunea acestuia de a rupe cheia în cealaltă yală a ușii de la intrare, pentru a împiedica astfel pătrunderea altor persoane în locuință, ce puteau constata consumarea faptei; atitudinea disimulată a inculpatului care, în fața rudelor victimei, s-a manifestat „grijuliu” de lipsa acesteia.

Toate aceste acte ale inculpatului, de pregătire materială și morală, desfășurate anterior, pe o anumită perioadă de timp, înainte de luarea hotărârii, cât și altele, consumate după săvârșirea faptei, duc la concluzia categorică că inculpatul și-a planificat activitățile infracționale, de la pregătirea acțiunii materiale, la punerea acesteia în aplicare, până la ștergerea urmelor faptei.

Într-adevăr, jurisprudența mai veche, a recunoscut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în situația în care săvârșirea faptei a fost determinată de comportarea adulteră a soției, apreciată ca aducând o atingere gravă demnității persoanei acestuia.

Însă, în situația evocată, pentru existența provocării, era necesară îndeplinirea a trei condiții, astfel: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei, iar provocarea respectivă să fi fost produsă prin violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În cauza de față a fost demonstrat faptul că inculpatul și victima erau separați în fapt de mai multă vreme, întrucât conviețuirea celor doi devenise imposibilă, iar la data de 1 februarie 2008, M.A.M. a introdus acțiune de divorț, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2495/215/2008, aflat pe rolul Judecătoriei Craiova.

Mai mult, aspectele de infidelitate invocate de inculpat, făcute în sensul că victima ar fi întreținut relații extraconjugale cu cumnatul său, martorul G.C., nu au fost susținute probator, iar, prin urmare, nu se poate reține că demnității inculpatului i-a fost adusă o atingere gravă.

Prin urmare, nici această a doua critică de nelegalitate invocată de inculpat, în apelul său, nu a putut fi primită.

Cât privește pedeapsa principală de 25 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, curtea de apel a apreciat că aceasta a fost judicios individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și de cerințele instituite prin art. 52 C. pen., ea reflectând, pe de-o parte, pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei, desprins din urmările produse, cât și din modul de acționare adoptat de inculpat, cu premeditare, prin aplicarea a 13 lovituri cu toporișca în zona capului victimei, iar, pe de altă parte, și unele elemente ce privesc pe făptuitor, cunoscut ca o fire agresivă, consumator de alcool și cu antecedente penale, ce a dat dovadă de o temeritate ieșită din comun, atât în ce privește punerea în aplicare a planului său infracțional, cât și în privința modului de executare a acestuia, pe de altă parte,

Întrucât la examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, cum astfel a obligat art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu s-au desprins alte motive de nelegalitate ori netemeinicie care să justifice desființarea soluției instanței de fond, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.

Potrivit art. 381 C. proc. pen., din pedeapsa aplicată acestuia, în continuare s-a dedus perioada executată în arest preventiv, începând cu data de 4 martie 2009 la zi, iar potrivit art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest față de inculpat.

Onorariul de avocat, în sumă de 200 lei, vizând apărarea din oficiu a inculpatului, în apel, până la prezentarea apărătorului ales s-a plătit din fondul M.J.L.C. către Baroul Avocați Dolj.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul M.M.T., criticând-o, arătând în scris că au fost audiați martori care erau în relații de dușmănie cu acesta, că sora sa G.M. a divorțat de soțul ei G.C. care întreținea relații conjugale cu soția sa, a cerut convorbirea telefonică din ziua de 16 mai 2008 între soția sa și concubin, chiar în dimineața când s-a comis omorul, nu i s-a admis audierea martorilor numiți de acesta, a fost acuzat că a consumat alcool, nu s-a ținut cont de declarația de fond a martorului G.C. care a declarat relația dintre soția sa și cumnatul său G.C., nici de sinceritatea sa în totalitate, că a fost angajat până la sfârșitul anului 2007 și nu a mai lucrat pentru că i s-a agravat sănătatea.

De asemenea, recurentul inculpat a mai menționat că în ziua de 16 mai, după-amiaza când s-a comis fapta regretabilă făcută de el a realizat cu adevărat că și-a omorât soția și și-a dat seama că a mai făcut ceva grav și a apelat la niște vecini și alți martori și i-a rugat să meargă să-l ajute să deschidă ușa și să le spună ce a făcut, dar nu a reușit să scoată cheia ruptă în ușă să poată intra în apartament, că a apelat la doi martori pe nume D.C. și G.C. să meargă să-l ajute să scoată cheia din ușă și aceștia l-au văzut agitat și supărat și l-au refuzat. De asemenea, recurentul inculpat a mai făcut și alte precizări, solicitând a fi reținute dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. referitoare la provocare, a se înlătura art. 175 lit. a) C. pen. privind premeditarea și a se reține art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 C. pen., în sensul reducerii pedepsei spre minimul special.

Motivelor de recurs le-au fost anexate fotocopiile mai multor înscrisuri, aflate la filele 26-35 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 19 noiembrie 2009, Înalta Curte a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalității detenției preventive a inculpatului, concluziile părților fiind consemnate, după care, în baza art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului M.M.T., pe care a menținut-o, fixând termen intermediar pentru verificarea legalității arestării prevenție la 17 decembrie 2009, termenul pentru judecarea recursului fiind fixat la data de 21 ianuarie 2010, iar onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J., așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data menționată, aflată la filele 37-38 dosarul Înaltei Curți.

În considerentele încheierii arătate, instanța de recurs a făcut referiri concrete la sentința pronunțată în primă instanță, la mandatul de arestare preventivă emis, la situația de fapt, la decizia instanței de apel, care la rândul său a fost atacată cu recurs.

De asemenea, Înalta Curte, analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a apreciat că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen., că acesta a comis faptele pentru care a fost condamnat.

Potrivit art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen. în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecății, inclusiv în căile de atac, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160b alin. (2) sau (3) C. proc. pen.

În speță, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite și ambele condiții ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea infracțiunii menționate.

În consecință, Înalta Curte a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, astfel că, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

A constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului M.M.T., subzistă și că impun privarea de libertate a în continuare.

La termenul de judecată de la 17 decembrie 2009, Înalta Curte a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalității detenției preventive a inculpatului M.M.T., au fost consemnate concluziile părților, după care, în baza art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, termenul pentru judecarea recursului a fost fixat la data de 21 ianuarie 2010, onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul M.J., așa cum rezultă din încheierea de ședință de la fila 44 dosarul Înaltei Curți.

În considerentele încheierii, instanța de recurs a făcut referiri la sentința pronunțată în primă instanță, la mandatul de arestare preventivă emis, la situația de fapt reținută, la decizia instanței de apel, care la rândul ei a fost atacată cu recurs.

De asemenea, Înalta Curte, analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a apreciat că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen., că acesta a comis faptele pentru care a fost condamnat.

Potrivit art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen. în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecății, inclusiv în căile de atac, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160b alin. (2) sau (3) C. proc. pen.

În speță, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite și ambele condiții ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea infracțiunii menționate.

În consecință, Înalta Curte a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, astfel că, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

A constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului M.M.T., subzistă și că impun privarea de libertate în continuare.

La termenul de judecată de la 21 ianuarie 2010, la apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat M.M.T., aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M.L. și intimata parte civilă S.M., lipsind intimata parte civilă S.D.

S-a referit că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu intimata parte civilă S.D., pentru care dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors cu mențiunea „destinatar mutat”.

Înalta Curte a pus în discuție lipsa de procedură învederată, raportat la conținutul motivelor de recurs ale inculpatului.

Apărătorul recurentului inculpat a învederat că motivele de recurs se referă la încadrarea juridică dată faptei și individualizarea pedepsei.

Reprezentantul M.P. a arătat că intimata parte civilă S.D. are calitate exclusiv în latura civilă a cauzei, nu este parte a raportului de drept substanțial, nu a declarat apel, iar în apelul inculpatului nu s-a modificat situația.

Fiind întrebat de instanță, recurentul inculpat a arătat că înțelege să critice încadrarea juridică și cuantumul pedepsei.

Înalta Curte, deliberând a apreciat procedura de citare ca fiind legal îndeplinită, în raport cu motivele de recurs ale inculpatului, care vizează exclusiv latura penală.

Recurentul inculpat a depus la dosarul cauzei motivele de recurs formulate în scris la care a anexat fotocopiile mai multor înscrisuri.

Intimata parte civilă S.M. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și în rejudecare a se constata că în mod greșit s-a reținut că fapta a fost săvârșită de inculpat, în condițiile premeditării, precum și reducerea pedepsei aplicate sub minimul special, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și a se ține seama de atitudinea victimei, care întreținea relații extraconjugale și de atitudinea sinceră și de regret a inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia.

Concluziile intimatei părți civile S.M., ale reprezentantului M.P. față de recursul declarat de inculpat, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

În motivele de recurs formulate în scris de către recurentul inculpat depuse la dosarul cauzei, acesta a criticat soluțiile pronunțate în cauză sub două aspecte.

Astfel, în ce privește primul motiv, acela de nelegalitate, în sensul că ambele instanțe în mod greșit au reținut omorul calificat săvârșit, în condițiile premeditării prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen., exemplificând aspecte evidențiate de prima instanță, iar instanța de apel și-a justificat premeditarea tot cu aspecte situate după comiterea faptei care nu prezintă relevanță în ceea ce privește săvârșirea cu premeditare a faptei. Instanța de apel nu a avut în nici un mod în vedere faptul că inculpatul s-a aflat într-o stare provocată de gelozia vis-a-vis de soția sa, care cu câteva momente înainte de incident a primit telefon de la concubin, a mers cu telefonul în baie să vorbească pentru a nu fi auzită.

Recurentul inculpat consideră că menționarea de către instanța de apel că introducerea acțiunii de divorț la 1 februarie 2008 nu înseamnă că inculpatul nu a mai dorit reluarea căsătoriei, dimpotrivă acesta a dorit-o și părțile s-au împăcat, iar aceasta nu poate fi considerat un act de premeditare. Ceea ce relevă prima instanță, ce au fost confirmate de instanța de apel sunt aspecte negative din viața unei familii (bătăi, amenințări etc.). Se apreciază că împrejurarea cumpărării unui butuc de yală pentru ușa de la intrare a fost doar pentru a da garanție chiriașilor că vor locui nestingheriți în apartament, că l-a schimbat după comiterea omorului este firesc, deoarece nu a apucat să-l schimbe anterior și cel mai potrivit a fost să-l schimbe pentru a ascunde omorul, ceea ce depășește premeditarea, că a devenit conciliant cu soția este firesc, că violența extremă nu este un criteriu pentru a stabili premeditarea.

Un al doilea motiv de recurs vizează netemeinicia hotărârilor pronunțate, recurentul inculpat, apreciind că pedeapsa aplicată este exagerată, menționându-se în rechizitoriu, gelozia manifestată de inculpat, totul anterior faptei, că în faza de urmărire penală și mai ales în instanță s-a făcut dovada relațiilor extraconjugale pe care acesta le-a avut cu nimeni altul decât cu cumnatul său, soțul sorei inculpatului G.C., mai mult în prezent soții G. sunt în divorț, tocmai datorită relațiilor extraconjugale existente între G.C. și victimă, că nu au fost luate în considerare ceea ce rezultă din declarațiile martorilor.

S-a mai arătat că este unanim stabilit în practica judecătorească faptul că întreținerea unor relații extraconjugale de către soție este o atingere gravă a demnității persoanei și făcându-se dovada adulterului, se impune aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., făcând referire la Decizia nr. 2365/1983 a fostului T.S. secția penală, dar poate fi reținută și ca o circumstanță reală, care dacă nu conduce singura la coborârea pedepsei sub minimul special, măcar la o pedeapsă apropiată de minim, că la instanța de judecată nimeni nu s-a preocupat de persoana inculpatului decât sub aspect negativ, nefiind făcută nicio probă în circumstanțiere, solicitând admiterea recursului, desființarea ambelor hotărâri, în sensul înlăturării art. 175 lit. a) premeditarea și reținerea art. 73 lit. b) și a art. 74-76 C. pen. cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special sau spre minimul special.

În concluziile scrise depuse de către intimata parte civilă S.M. a solicitat respingerea recursului declarat de către recurentul inculpat M.M.T., ca nefondat, motivele invocate de către recurent fiind dincolo de motivele de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat M.M.T. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate de recurs invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului examen în mod judicios a stabilit vinovăția inculpatului M.M.T. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului M.M.T., care inițial manifestând un comportament amenințător și violent asupra soției sale, chiar exprimându-și public intenția de a o ucide, încă din luna ianuarie 2008, pe care, însă, ulterior și l-a schimbat, devenind conciliant față de aceasta, câștigându-i încrederea, deși se aflau în proces de divorț, a achiziționat un butuc de yală, în scopul schimbării celui inițial, s-a asigurat că martorele cărora le închiriase apartamentului au plecat din acesta, în ziua de 16 mai 2008, a atras-o pe soția sa M.A.M., în locuință, sub pretextul că îi va remite suma de bani pretinsă, iar în timp ce se afla la toaletă, i-a aplicat 13 lovituri, cu o toporișcă, în zona capului, producându-i leziuni ce au condus la decesul victimei, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), c) C. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate, în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, în cursul judecății, cât și în apel, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 15-21 dosarul parchetului); cu raportul de constatare medico-legală (autopsie) a numitei M.A.M. (filele 101-102 dosarul parchetului); buletinele de analiză nr. 126/A11/1878 și 137/A11/1954 (filele 105-106 dosarul parchetului); cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 277578 din 30 mai 2008 (filele 110-117 dosarul parchetului); cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (filele 121-123 dosarul parchetului); cu declarațiile inculpatului M.M.T. (filele 129-138; 140-144 dosarul parchetului; filele 50-51 dosarul tribunalului; fila 44 dosar curtea de apel), cu declarațiile părții civile S.M. (declarații inițiale în calitate de martoră filele 152-154; 156-157 dosarul parchetului; fila 52 dosarul tribunalului); declarațiile martorilor C.A. (filele 170-175 dosarul parchetului; fila 75 dosarul tribunalului);

P.M.V. (filele 176-179 dosarul parchetului și fila 76 dosarul tribunalului); S.I. (filele 159-165; 168-169 dosarul parchetului; fila 77 dosarul tribunalului); P.A. (filele 182-185 dosarul parchetului și fila 78 dosarul tribunalului); M.F. (filele 180-181 dosarul parchetului și fila 79 dosarul tribunalului); G.C. (filele 196-197 dosarul parchetului și fila 100 dosarul tribunalului); G.M. (filele 193-195 dosarul parchetului și fila 101 dosarul tribunalului); M.A.F. (filele 190-192 dosarul parchetului și filele 102-103 dosarul tribunalului); V.D. (filele 189 dosarul parchetului și fila 104 dosarul tribunalului);

R.A. (fila 188 dosarul parchetului și fila 105 dosarul tribunalului); P.D.C. (filele 186-187 dosarul parchetului și fila 106 dosarul tribunalului); D.A. (fila 200 dosarul parchetului și fila 123 dosarul tribunalului); D.C. (filele 198-199 dosarul parchetului și fila 124 dosarul tribunalului); V.I. (fila 201-202 dosarul parchetului și fila 127 dosarul tribunalului); contractul de amanet din 16 mai 2008 (fila 203 dosarul parchetului); dovada întocmită la 2 iunie 2008 (fila 204 dosarul parchetului); cu referatul de evaluare privind pe inculpatul M.M.T.

întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj (filele 151-154 dosarul tribunalului) a fost dovedită contribuția concretă a inculpatului la săvârșirea infracțiunii, acesta având reprezentarea rezultatului faptei și a urmărit producerea sa, mai mult din modul în care a luat hotărârea de a ucide victima și a pus-o în exteriorizare, rezultând planificarea în amănunt a comiterii faptei, prin pregătirea materială și morală a actelor pe care le-a efectuat.

Din examinarea deciziei pronunțată de prima instanță de control rezultă că în cauză au fost examinate criticile formulate în apel de către inculpat, atât aceea de nelegalitate cu privire la greșita încadrare juridică prin reținerea agravantei prevăzută la art. 175 lit. a) C. pen., fiind evidențiate elementele de fapt care au susținut existența premeditării,aspecte jurisprudențiale cu privire la circumstanța atenuantă a provocării, a cărei inexistență în condițiile concrete ale cauzei a fost argumentată, cât și cea de netemeinicie, cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, susținându-se temeinic motivat prin raportarea prevederilor legale la situația efectivă a cauzei a menținerii cuantumului pedepsei, cât și a modalității de executare așa cum au fost dispuse de prima instanță.

Înalta Curte, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra materialului probator administrat, nu poate avea în vedere critica recurentului inculpat cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat, în sensul reținerii greșite a agravantei prevăzută la art. 175 lit. a) C. pen., referitoare la premeditare, în raport cu apărările formulate, pe de-o parte a inexistenței unor acte anterioare de pregătire a comiterii faptei, instanțele, conferind o accepțiune eronată circumstanțelor ulterioare săvârșirii faptelor ca fiind anterioare, iar, pe de altă parte a existenței unei stări de tulburare la momentul comiterii faptei, ca urmare a unei relații extraconjugale pe care soția sa o avea cu cumnatul său, tulburare pe fondul căreia a săvârșit omorul, întrucât aceasta nu se susține.

Astfel, din coroborarea chiar a declarațiilor inculpatului M.M.T. cu declarațiile martorelor C.A., P.M.V., S.I., M.F., G.M., P.D.C., D.A. a rezultat comportamentul violent al acestuia față de victimă, soția sa, amenințarea că o va omorî, precum și solicitarea ca unele dintre martore, ce aveau calitatea de chiriașe, fie să plece, fie să întârzie, pentru ca acesta să rămână singur cu soția sa în apartament.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță, inculpatul M.M.T. a arătat că „…Deoarece dețineam împreună un apartament în Bulevardul D., am hotărât împreună cu soția mea să îl închiriem, motiv pentru care l-am închiriat la trei fete, însă nu le recunosc numele. Precizez că la început am închiriat apartamentul, însă mai târziu i-am spus și acesteia…La data de 9 mai 2008 am cumpărat un butuc de yală pentru ușa de la intrare în apartament, având și acordul chiriașelor pentru că apartamentul mai fusese închiriat și aveau și alte persoane chei. În săptămâna premergătoare evenimentului, mă întâlneam zilnic în apartament cu soția mea având și acordul chiriașelor…În dimineața zilei de 16 mai 2008 am sunat pe una din chiriașe și, auzind că este în apartament, i-am spus că urmează să mă întâlnesc cu soția mea, iar ea a spus că urmează să plece oricum la școală…”.

Martora C.A. în declarația dată în primă instanță a menționat că „Mențin declarația dată la urmărirea penală. În luna mai 2008 vrând să închiriez un apartament împreună cu S.I. l-am sunat pe inculpat, ne-am întâlnit cu acesta și i-am dat 300 euro pentru chirie. Ne-am mutat în apartament și de mai multe ori inculpatul ne solicita să plecăm pentru că urma să se întâlnească cu soția sa, încercând să se împace cu aceasta. La început nu i-a spus soției sale că i-am dat banii pe chirie, însă cu o zi înainte de a fi omorâtă soția inculpatului a venit la noi în apartament și i-am spus că acesta primise 300 euro de la noi și apoi încă 1.800.000 lei. În dimineața când a săvârșit fapta inculpatul ne-a sunat și ne-a spus să mergem la școală pentru că urma să se întâlnească cu soția lui. În jurul orelor 11,00 dimineața Irina l-a sunat pe inculpat, spunându-i că noi vrem să ne întoarcem acasă, însă acesta a rugat-o să mai întârzie. Precizez că de mai multe ori am vorbit la telefon și inculpatul de fiecare dată ne ruga să mai întârziem…”.

Martora P.M.V. în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță a precizat că „Mențin declarația dată la urmărirea penală…Într-una din zile când eram în apartament a venit inculpatul însoțit de o doamnă și o fată, nu mi le-a prezentat însă în acel moment eu am bănuit că sunt soția și fiica acestuia. Mi-a spus că dorește să discute cu S.I. și pentru că aceasta nu era acasă a plecat. A doua oară când l-am văzut pe inculpat a fost într-o duminică când am ajuns noi soția inculpatului plecase deja, iar acesta a sunat-o spunând că trebuie să se întoarcă să ne cunoască și pe noi. Până la întoarcerea soției, inculpatul ne-a spus să îi ascundem acesteia faptul că deja plătise 300 euro pentru chirie și încă 50 euro garanție…”.

Martora S.I. în declarația dată în primă instanță a arătat că „Mențin declarația dată la urmărirea penală…Inculpatul ne-a spus că ar trebui să o cunoaștem și pe soția sa pentru că aceasta vrea să ne vadă și ne-a rugat să nu îi spunem că am stat mai mult timp în apartament.

Într-una din zile inculpatul ne-a rugat să nu mai stăm în apartament pentru că urmează să vină împreună cu soția lui și să discute pentru a clarifica problemele dintre ei…Aceasta nu tot presa să îi dăm banii pentru chirie, motivând că are datorii, însă aceasta nu știa că îi dădusem banii inculpatului. În dimineața când inculpatul a săvârșit fapta acesta m-a sunat, m-a sunat când plec la școală, spunându-mi că urmează să vină cu soția lui să discute. În jurul prânzului am vorbit de mai multe ori cu inculpatul și i-am spus că vreau să vin acasă pentru că terminasem orele. Acesta m-a rugat să mai întârzii, iar la un moment dat mi-a spus că a schimbat butucul de la ușă și îmi va lăsa cheia pe mobila din sufragerie…”

Martora P.A. în declarația dată în primă instanță a menționat că „Mențin declarația dată la urmărirea penală. Sunt sora victimei M.A. În ultima perioadă relațiile dintre sora mea și inculpat erau tensionate, știu că se certau des și de asemenea știu că inculpatul a bătut-o pe sora mea… Cred că sora mea a vrut să stea o perioadă departe de soțul ei dar știu că aveau nevoie și de bani. Inculpatul a bătut-o de mai multe ori pe sora mea, iar eu mergeam noaptea și o luam să stea la mine acasă…”

Martora M.F. în declarația dată în cursul cercetării judecătorești a precizat că „Mențin declarația dată la urmărirea penală. Din anul 2003 am locuit în același imobil cu inculpatul M.T., fiind căsătorită legal. Am fost căsătorită cu tatăl inculpatului. În ultimii 2 ani inculpatul se certa aproape zilnic cu soția lui pe motive de lipsuri materiale și gelozie din partea inculpatului. Inculpatul a bătut-o de mai multe ori pe soția sa, odată știu că eram acasă când acesta a lovit-o. L-am auzit pe inculpat că o amenința pe soția sa că o omoară atunci când se certau însă nu am crezut că va face acest lucru…”.

Martora G.M. în declarația dată în primă instanță a menționat că „Mențin declarația dată la urmărirea penală. Sunt sora inculpatului M.M.…Relațiile dintre M.M. și M.A. erau tensionate, deoarece inculpatul nu suporta să o vadă pe aceasta în mașină la alți bărbați…”.

Martorul P.D.C. în declarația dată în cursul cercetării judecătorești a precizat că „Mențin declarația dată la urmărirea penală. M.A. a fost cumnata mea, eu fiind căsătorit cu sora. De mai multe ori M.A. venea la noi acasă pentru că soțul ei o bătea. Cumnata mea a fost plecată trei săptămâni în Italia pentru a scăpa de comportamentul inculpatului… Scandalurile întrei cei doi au fost și înainte de plecarea în Italia dar și după, când deja s-au accentuat…”.

Martora D.A. în declarația dată în primă instanță a arătat că „Mențin declarația dată la urmărirea penală. Am fost prietenă cu familia M. Știu că la început relația dintre cei doi soți a fost bună după care s-a deteriorat, cei doi certându-se destul de des. Știu că M.A. a fost bătută de către inculpat și chiar am văzut-o pe aceasta lovită. Victima mi-a spus că are două certificate medico-legale în urma comportamentului violent al inculpatului pe care însă nu le-am văzut. Aceasta mi-a spus că nu îi este frică de inculpat pentru că deține aceste certificate și poate și ea să îi facă rău. Știu că inculpatul a lucrat o perioadă la Rânca însă în ultimele luni aceasta nu a mai avut serviciu. M.A. a lucrat în tot acest timp. În 1996-1997 inculpatul a vândut un teren cumnatului meu. Știu că în urmă cu patru cinci ani inculpatul a mai vândut un teren și o casă. Am discutat la penitenciar cu inculpatul iar acesta mi-a spus să spun adevărul. Știu că M.A. a fost plecată circa o lună în Italia iar în ultimele luni a locuit o perioadă la sora ei și apoi la mama ei. Cred că certurile dintre cei doi au fost pe fondul lipsei banilor și a geloziei inculpatului.”

În raport cu cele mai sus menționate rezultă că mijloacele de probă administrate dovedesc că fapta inculpatului M.M.T., de a-și ucide soția a fost premeditată, deoarece între luarea hotărârii infracționale și punerea acesteia în executare s-a interpus un interval de timp în care inculpatul și-a pregătit modalitatea de comitere, prin procurarea butucului de la yală, având intenția de a-l schimba, operațiune care nu a avut loc imediat, ci numai după săvârșirea infracțiunii, împiedicând intrarea în apartament și astfel descoperirea faptei, solicitarea pe care a făcut-o martorelor de a părăsi apartamentul pentru a rămâne singur cu soția sa, precum și aceea de a mai întârzia și de a nu reveni în locuință, acestea reprezentând acte de exteriorizare concrete a hotărârii luate.

Așadar, inculpatul prin modul în care a acționat, în condițiile reținute, a realizat ambele elemente ce caracterizează premeditarea, respectiv acela al chibzuirii active, de luare a hotărârii infracționale, exprimat prin prefixul „pre”, precum și acela de „meditare” sub aspectul tactic, prin obiectivarea în actele de pregătire efectuate a felului în care va săvârși infracțiunea.

Totodată, în contextul concret al cauzei nu poate fi avută în vedere nici apărarea privind existența unei stări de tulburare pe fondul căreia inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea, determinată de relația extraconjugală a soției sale, deoarece, deși reală o asemenea împrejurare, confirmată de declarația inculpatului ce se coroborează ce cele ale martorilor G.C. și G.M., nu era de natură să înlăture premeditarea faptei, având în vedere că aceasta era cunoscută anterior, cu mult timp, de către inculpat.

Mai mult, premeditarea și provocarea constituie procese psihice ce nu sunt ireconciliabile, în sensul că ele pot trece unele în altele, se pot influența reciproc.

Altfel spus, deși antagonice prin elementele ce le sunt specifice, respectiv premeditarea, presupunând chibzuință, stăpânire de sine, iar provocarea, caracterizându-se prin impulsivitate, spontaneitate, totuși în condițiile concrete ale cauzei, așa cum este și în situația celei deduse judecății, trebuie să se dovedească că din modul în care inculpatul și-a pregătit riposta la provocare, s-a interpus un interval de timp, chiar foarte scurt, însă suficient, pentru ca acesta să fie în măsură să gândească coerent și să-și organizeze, într-un anume mod riposta, adică să și-o premediteze.

În sensul celor arătate, mijloacele de probă administrate au evidențiat că inculpatul M.M.T. a cunoscut că soția sa M.A. a avut anterior o relație extraconjugală cu cumnatul său G.C., încă de a fi plecată în Italia, aceasta revenind în luna decembrie 2007, iar fapta comisă de inculpat a avut loc, în ziua de 16 mai 2008, perioadă de timp suficientă în care inculpatul să-și pregătească hotărârea infracțională de ucidere a soției sale, așa încât apărarea că ar fi acționat spontan pe fondul unei tulburări, nu se susține.

Modalitatea concretă în care a acționat inculpatul a exteriorizat actele sale de pregătire în comiterea infracțiunii, dovedind coerență, organizare în modul efectiv de săvârșire a infracțiunii, ceea ce exclude provocarea.

În raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte constată că apărările formulate de inculpat cu privire la greșita încadrarea juridică, prin reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 175 lit. a) C. pen., nu sunt fondate, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici critica privind greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului exagerat al pedepsei, în raport cu relația extraconjugală a victimei, celelalte circumstanțe reale și personale, întrucât a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în stabilirea, atât a cuantumului pedepsei principale, cât și a modalității de executare a acesteia, în regim de detenție.

Astfel, s-a avut în vedere gradul de pericol social în concret foarte ridicat al faptei comise, agravat prin circumstanțele reale ale săvârșirii sale, respectiv prin premeditare, victima fiind soția inculpatului, lezând una din valorile sociale fundamentale, cum este viața persoanei, circumstanțele ulterioare faptei, amanetarea bijuteriilor victimei prin folosirea actului acesteia de identitate, încercarea de a împiedica intrarea altor persoane în apartament și a implicării sale la săvârșirea infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care chiar dacă a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a încercat să minimalizeze consecințele, prin existența relației extraconjugale a soției sale, prezintă tulburare de personalitate de tip instabil, abuzuri etilice, având însă discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, aflat la filele 121-123 dosarul parchetului, este cunoscut ca o fire agresivă, care de mai multe ori și-a agresat soția, nu este cunoscut cu antecedente penale.

Prin cuantumul maxim al pedepsei principale a închisorii, cu executare în regim de detenție, s-a apreciat în mod just că numai acesta este singurul în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate, coerciție, dar și educativ al pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, prin antrenarea acestuia în programe educaționale specifice, care să-i permită conștientizarea consecințelor unor asemenea fapte și să permită ulterior reintegrarea sa pozitivă în societate.

Totodată, pedeapsa principală de 25 de ani închisoare, cu executare prin privare de libertate reflectă și respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise, potențată de circumstanțele concrete de săvârșire, caracterul premeditat și calitatea pe care victima o avea, aceea de soție a inculpatului, precum și celelalte circumstanțe faptice și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, ceea ce nu justifică solicitarea de reducere a pedepsei dispusă față de inculpat.

Mai mult nu se pot reține dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât, așa cum s-a arătat între riposta la actul provocator învederat a trecut un timp suficient, care i-a permis inculpatului să-și pregătească și să pună executare hotărârea de a-și ucide soția, dovedind coerență în gândire, așa încât nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte consideră decizia instanței de apel legală și temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, verificând hotărârea atacată nu a constatat nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.M.T. împotriva Deciziei penale nr. 214 din 29 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 17 mai 2008 la 21 ianuarie 2010.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.M.T. împotriva Deciziei penale nr. 214 din 29 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 17 mai 2008 la 21 ianuarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 ianuarie 2010.