Theft ring sentences partially reduced; complicity reclassified, civil claims adjusted, leasing claim remanded.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 384 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în Dosarul nr. 87/107/2005 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.T. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), c), g), i) C. pen. și alin. (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 221 C. pen.

Prin aceeași sentință penală, au fost condamnați inculpații:

1. I.T. (fiul lui D. și I.) la:

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 286 C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 286 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, art. 34, art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca, în final, inculpatul să execute 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut obligația de a nu părăsi țara luată de Tribunalul Alba prin încheierea din 30 mai 2005 în Dosarul penal nr. 2261/2005 (vol. I al Tribunalului Alba).

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării începând cu 05 septembrie 2003 - 30 mai 2005.

2. I.C. (fiica lui V. și E.) la:

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. și art. 84 C. pen.

3. B.O.H. (fiul lui G. și F.) la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. și alin. (3) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 4 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 25 iulie 2003 - 01 august 2003.

4. C.H.R. (fiul lui V.T. și M.) la:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.;

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, art. 34, art. 35 s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

5. L.C. (fiul lui I. și A.M.) la:

- 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74-76 C. pen. cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i) alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74-76 C. pen., cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că faptele săvârșite de inculpat în prezentul dosar sunt în concurs cu faptele pentru care s-a pronunțat sentința penală nr. 434/2003 în Dosar penal nr. 7825/2002 al Judecătoriei Oradea și cu cele pentru care s-a pronunțat sentința penală nr. 2137/2003 în Dosar penal nr. 5476/2003 a Judecătoriei Oradea.

S-au descontopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1936 din 06 octombrie 2004 a Judecătoriei Oradea în elementele ei componente, astfel:

- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2137/2003.

S-a menținut beneficiul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei a sentinței penale nr. 285/2001.

În baza art. 33, art. 34, art. 35 C. pen. s-au contopit toate pedepsele, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 19 iunie 2003 - 23 martie 2005.

S-a constatat că inculpatul L.C. a fost arestat în alta cauză.

6. Ș.N.I. (fiul lui D. și M.) la:

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. și alin. (4) C. pen. cu aplicarea alin. (4) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că fapta săvârșită în prezenta cauză este în stare de recidivă postcondamnatorie cu restul de 609 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 689/1999 a Judecătoriei Oradea și în concurs cu fapta săvârșită în Dosar penal nr. 8297/2003 pronunțată de Judecătoria Arad prin sentința penală nr. 1639/2003, prin care s-a aplicat pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 39 C. pen. s-a revocat restul de 609 zile și s-a contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, urmând ca, în final, inculpatul să execute 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33, art. 34, art. 35 C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

7. S.M.Ș. (fiul lui L. și E.) la:

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. și al. 4 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art 37 lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat în altă cauză.

S-a constatat că următoarele părți vătămate/civile au fost despăgubite de societățile de asigurare:

1. partea vătămată B.A.M., căreia i-a revenit autoturismul sustras;

2. partea vătămată M.M.G., cu suma de 581.255.328 lei ROL de la SC A. SA Oradea, iar autoturismul sustras a fost restituit dobânditorului de bună credință M.R., urmând ca inculpații C.H.R., B.O.H. și I.T. să fie obligați în solidar la plata către societatea de asigurare a contravalorii despăgubirilor acordate de societatea de asigurare, adică a sumei de 581.255.328 lei ROL.

3. partea civilă P.M., cu suma de 679.471.776 lei ROL de la SC G. SA și respinge cererea de despăgubire solicitată de partea civilă P.M.

4. partea vătămată H.l., cu suma de 341.970.000 lei ROL de la SC A. SA căreia i-a revenit autoturismul.

5. partea vătămată D.A., cu suma de 740.424.136 lei ROL de la SC A.Ț. SA, căreia i-a revenit autoturismul sustras.

6. partea vătămată M.M.R., cu suma de 574.259.933 ROL de la SC A. SA Oradea.

7. partea vătămată G.l.I., cu suma de 20.000 euro de la SC A.T. SA și care, nemaifiind găsit autoturismul, este îndreptățită la a primi contravaloarea despăgubirilor acordate.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpații C.H.R., S.M.Ș., Ș.N.l., L.C. la plata în favoarea acestei societăți de asigurare a sumei de 20.000 euro.

8. partea vătămată I.A., cu suma de 14.000 euro de la SC A.Ț. SA.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpații C.H.R., S.M.Ș., I.T., B.O.H., L.C. la plata în favoarea SC A.Ț. SA a sumei de 14.000 euro.

S-au constatat recuperate prin restituirea autoturismelor prejudiciile cauzate următoarelor părți civile:

- M.R.Ș.;

- H.Ș.;

- G.C., administrator la SC C. SRL.

- T.V.V.

S-a luat act de renunțarea la judecarea acțiunii civile promovate de SC A.L. SA.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpații S.M.Ș., Ș.N.I., C.H.R., L.C. și I.T. la plata în favoarea părții vătămate D.D.C., a sumei de 260.085.052 lei ROL.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ.e a obligat în solidar inculpații Ș.N.I., S.M.Ș. și L.C. la plata în favoarea părții civile SC B.M., prin administrator M.I.F. a sumei de 980.000.000 lei ROL, contravaloarea autoturismului sustras și pentru care utilizatorul SC B.M. SRL nu a fost despăgubit de SC A.L. SA.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpații C.H.R., L.C., S.M.Ș., Ș.N.I. la plata în favoarea dobânditorului de bună credință M.I., a sumei de 10.000 DOLARI SUA reprezentând prețul plătit acestuia pentru autoturismul sustras de inculpați și s-a respins cererea de despăgubiri reprezentând îmbunătățiri la autoturism.

În baza aceluiași temei juridic, a obligat în solidar inculpații C.H.R., Ș.N.I., S.M.Ș., I.T., B.O.H. la plata în favoarea dobânditorului de bună credință N.M., a sumei de 17.000 euro, reprezentând prețul autoturismului.

S-au respins ca nedovedite cererile formulate de părțile civile O.N., prin mandatar O.G., I.N., I.G., U.S., și FC U. Craiova.

S-a respins cererea formulată de partea civilă SC B. SA prin administrator B.J.Y., în calitate de utilizator al autoturismului aflat în leasing la SC P.L.R. SA care a fost despăgubită cu suma de 17.436 euro de către SC G.A. SA București.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă promovată de SC A.T., prin administrator, în calitate de utilizator al mașinii sustrase și aflate în leasing la SC P.L.R. SA care a fost despăgubită de societatea de asigurări.

S-a constatat că SC P.L.R. a restituit utilizatorului sumele plătite până la momentul furtului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.H.R. a următoarelor sume de bani obținute cu titlul preț pentru autoturismele furate:

- 5.500 DOLARI SUA pentru V.G.;

- 9.800 DOLARI SUA pentru A.;

- 8.500 DOLARI SUA pentru A.;

- 10.000 DOLARI SUA pentru V.P.;

- 9.000 DOLARI SUA pentru V.P.;

- 8.500 DOLARI SUA pentru V.P.;

- 3.000 DOLARI SUA pentru V.P.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul L.C. a următoarelor sume de bani primite de la inculpatul C.H.R.:

- 900 euro,

- 18.000.000 ROL.

S-a dispus anularea celor 3 (trei) chitanțe vamale întocmite în fals de inculpata I.C.

S-a dispus confiscarea corpurilor delicte reprezentând cheile auto cu sigla VW, inscripția HAAW, butuci, yală portieră, contact auto, pornire, ce însoțește dosarul cauzei precum și a celor 39 ștampile ridicate de la domiciliul inculpatului I.T. și a mașinii de scris și a celorlalte bunuri ridicate de la domiciliul inculpatului I.T., cu ocazia percheziției domiciliare.

În baza art. 170 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, respectiv anularea documentației falsificate folosite pentru înmatricularea la R.A.R.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat fiecare dintre inculpați la plata în favoarea statului a câte 20.000.000 lei ROL reprezentând: 10.000.000 lei ROL la urmărire penală și 10.000.000 lei ROL la instanța de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, următoarele:

- Constituiți într-o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, inculpații C.H.R., L.C., S.M.Ș. și Ș.N. au sustras, în perioada 21/22 mai 2000 – 3/4 septembrie 2002, 7 autoturisme de lux în valoare totală de 3.402.482.973 lei (ROL). Furturile au fost comise pe timp de noapte, în locuri publice, prin efracție și prin folosirea de chei adevărate sau mincinoase, pe raza municipiului Oradea.

Inculpatul L.C. a participat direct și nemijlocit la furtul a două autoturisme.

Inculpatul I.T., cunoscând că bunurile provin din săvârșirea unor infracțiuni de furt, a achiziționat de la inculpatul C.H.R. 7 autoturisme, pe care le-a înmatriculat pe bază de documente falsificate de el și numitul M., prin folosirea de instrumente oficiale de marcare, ștampile și formulare oficiale falsificate, care au fost folosite în fața reprezentanților RAR și SEIP. Inculpata I.C. a întocmit 3 chitanțe vamale falsificate pentru autoturismele furate.

În baza acestor acte puse la dispoziție, inculpatul B.O.H., funcționar în cadrul RAR Deva, omițând să supună autoturismele prezentate pentru omologare de inculpatul I.T., procedurii de autenticitate, pentru a nu fi descoperite seriile de șasiu falsificate, a procedat la eliberarea cărților de identitate.

Ulterior autoturismele sustrase au fost revândute unor terțe persoane.

- În perioada 20/21 martie 2002 – 17/18 aprilie 2003, inculpații C.H.R., L.C., S.M.Ș. și Ș.N. au sustras, folosind aceleași mijloace arătate mai sus, 6 autoturisme de lux în valoare totală de 6.237.416.118 lei (ROL).

Singur, inculpatul C.H.R. a sustras, la data de 12 noiembrie 2002, un autoturism V.P. în valoare de 260.085.052 lei.

Toate furturile au avut loc pe raza municipiului Timișoara.

Inculpatul I.T., cunoscând că bunurile provin din săvârșirea unor infracțiuni de furt, a achiziționat de la inculpatul C.H.R. 3 autoturisme pe care le-a înmatriculat pe bază de documente falsificate de el însuși, prin folosirea de instrumente oficiale de marcare, ștampile și formulare oficiale falsificate.

Ulterior, aceste autoturisme au fost revândute unor terțe persoane.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile și declarațiile persoanelor vătămate, procese-verbale de percheziție, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procese-verbale de reconstituire, proces-verbal de verificare, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile martorilor și ale inculpaților.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:

1. Deși sesizarea instanței s-a realizat prin două rechizitorii, față de identitatea subiecților care au sustras bunurile, a obiectului juridic și material, a modului de comitere, instanța trebuia să constate și să reflecte în mod unitar prin hotărârea pronunțată ansamblul activităților infracționale.

Or, în mod eronat sustragerile de autoturisme comise de inculpații C.H.R. și L.C., atât de pe raza municipiului Oradea cât și de pe raza municipiului Timișoara au fost sancționate în mod separat, în condițiile concursului de infracțiuni.

S-a apreciat că instanța trebuia să rețină furturile comise de către fiecare dintre cei doi inculpați ca o infracțiune în formă continuată și să aplice o singură pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., făcând aplicarea art. 334 C. proc. pen.

De altfel, chiar acest mod unitar de apreciere a activității infracționale a fost în vedere de instanță prin sancționarea inculpatului I.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acest inculpat fiind trimis în judecată atât prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor cât și prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

2. Instanța, constatând că faptele inculpatul L.C. sunt în concurs cu cele pentru care s-au pronunțat sentința penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea și sentința penală nr. 2137/2003 a Judecătoriei Oradea, a procedat în mod greșit la contopirea acestora, trebuind să procedeze la contopire în următoarea manieră:

- să descontopească și să descumuleze pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 434/2003 și 2137/2003, avute în vedere cu ocazia soluționării cererii de contopire a lor prin sentința penală nr. 1936/2004.

Pedepsele trebuiau repuse în individualitatea lor, respectiv 2 ani închisoare (s.p. 434/2003), 3 ani închisoare (s.p. 2137/2003) și 1 an închisoare (s.p. 285/2001). Se impunea apoi aplicarea prevederilor art. 33, 34, 35 și 36 C. pen. în raport de pedepsele aplicate prin sentința de față atacată și pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 434/2003 și 2137/2003.

Față de sentința penală nr. 285/2001 prin care inculpatul L.C. fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 35 alin. (1), (2) din Decretul nr. 328/1966, în condițiile art. 81 C. pen., inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie.

Ca atare, se impune revocarea beneficiului suspendării condiționate în temeiul art. 83 C. pen. și adăugarea pedepsei de 1 an închisoare la pedeapsa rezultantă în urma contopirii realizate în modul susmenționat.

3. Este greșită încadrarea juridică și nelegală pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului B.O.H. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. și alin. (3) C. pen.

În sarcina inculpatului s-a reținut că a sprijinit activitatea de sustragerea autoturismelor, prin nerespectarea procedurilor de autentificare a seriilor de șasiu, în cazul a 5 din autoturismele sustrase de către ceilalți inculpați.

Prejudiciul depășind suma de 2 miliarde lei ROL, faptele trebuiau încadrate în prevederile art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., limitele speciale ale pedepsei fiind între 10 și 20 de ani închisoare.

Alin. (3) al art. 209 C. pen. a fost renumerotat, devenind alin. (4), ca urmare a modificărilor și completărilor aduse C. pen. prin O.U.G. nr. 207/2001 aprobată prin Legea nr. 456/2001.

De asemenea, s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților C.H.R. și Ș.N.I. sunt nejustificat de reduse în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

În concluzie, prin apelul declarat, Parchetul a solicitat desființarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei penale și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale în sensul celor arătate.

Inculpatul B.O. a solicitat achitarea pentru toate infracțiunile care au fost reținute în sarcina sa, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A învederat că raportat la momentul săvârșirii faptelor, R.A.R. nu deținea în dotare aparatura necesară verificării autenticității seriilor de șasiu. S-a demonstrat cu probele de la dosar că doar urmare expertizării era posibilă verificarea autenticității seriilor de șasiu.

A învederat că a avut o atitudine sinceră pe întreg parcursul procesului, fiind nevinovat. A mai arătat că a fost testat cu testul poligraf care a concluzionat că acesta nu a participat la săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și nu a beneficiat de nici un bun.

Inculpatul S.M.Ș. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

A învederat că s-a probat cu actele de la dosar că, la momentul săvârșirii faptelor pentru care este cercetat, se afla în Italia.

Inculpații I.C. și I.T. au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Inculpatul C.H.R. a solicitat a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul intimat Ș.N.I. a solicitat să se extindă efectele și cu privire la el în sensul arătat mai sus.

Reprezentantul părții civile apelante SC A.T. SA Racovița, L.E. a solicitat admiterea apelului și acordarea despăgubirilor integrale solicitate.

Inculpatul apelant L.C. a solicitat să se reducă cuantumul pedepsei aplicate, întrucât el a recunoscut fapta și a contribuit la prinderea altor inculpați.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 105/ A din 10 decembrie 2008, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpații I.T., B.O.H., C.H.R. și, în consecință:

A desființat sentința penală atacată și, rejudecând cauza:

1. A descontopit pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., aplicată inculpatului I.T., în pedepsele de:

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 286 C. pen.;

-3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208, art. 209 lit. a), e), g), i) alin. (4) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 288 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 288 C. pen. cu aplic art. 31 alin. (2) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

A recalificat cele două infracțiuni de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracțiune de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A recalificat cele două infracțiuni prev. de art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 286 C. pen. prin înlăturarea aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa de 8 luni închisoare.

A recalificat cele două infracțiuni prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa la 3 luni închisoare.

A recalificat cele două infracțiuni prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa la 3 luni închisoare.

A recalificat cele două infracțiuni prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa de 1 an închisoare.

A recalificat cele două infracțiuni prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. a contopit pedepsele de:

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 286 C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. aplicate inculpatului I.T. în pedeapsa cea mai grea, urmând ca, în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A menținut obligația inculpatului I.T. de a nu părăsi țara, luată de Tribunalul Alba prin încheierea din 30 mai 2005 în Dosar penal nr. 2261/2005.

2. A descontopit pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată inculpatului C.H.R. în pedepsele de:

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.;

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

A recalificat cele două infracțiuni prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. a contopit pedepsele de:

- 10 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.; aplicate inculpatului C.H.R. în pedeapsa cea mai grea, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

3. A descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., aplicate inculpatului L.C., în pedepsele de:

- 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen.;

- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2137/2003 a judecătoriei Oradea.

A făcut aplicarea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie referitor la cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat prin sentința atacată.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. a contopit toate pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 285/2001 a Judecătoriei Oradea și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată, urmând ca, în final, inculpatul Lincar Călin să execute pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

4. A descontopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului B.O.H. în pedepsele de:

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (3) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.O.H. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. și art. 323 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.O.H. în pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare.

A atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

A interzis inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata stabilită de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicate inculpaților I.C. și B.O.H. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații L.C., I.C., S.M.Ș. și partea civilă SC A. SA Sibiu împotriva sentinței penale nr. 387/2007 a Tribunalului Alba.

L-a obligat pe inculpatul L.C. să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu va fi suportată din fondurile M.J.

I-a obligat pe inculpații I.C. și S.M.Ș. să plătească în favoarea statului fiecare câte 600 lei cheltuieli judiciare.

A obligat partea civilă SC A. SA să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.

Onorariile apărătorilor numiți din oficiu pentru inculpații C.H.R. și Ș.N.I. în sumă de câte 400 lei vor fi suportate din fondurile M.J.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații B.O.H., L.C., I.T., I.C., S.M.Ș. și partea civilă SC A. SA.

A. Cu privire la recursurile inculpaților B.O.H., L.C., I.T., I.C., S.M.Ș.

1. Recurentul inculpat B.O.H. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

În legătură cu infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a susținut că este discutabilă calitatea de funcționar a inculpatului.

2. Recurentul inculpat L.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 12 și 14 C. proc. pen.

Printr-un prim motiv de recurs s-a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt lovite de nulitate absolută întrucât nu s-au pronunțat asupra infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Nepronunțarea cu privire la această faptă echivalează cu nesoluționarea cauzei, motiv pentru care s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Prin al doilea motiv de recurs se critică faptul că inculpatul a fost condamnat pentru o altă infracțiune decât cea pentru care a fost trimis în judecată; fără să fi intervenit schimbarea încadrării juridice, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța a reținut și prevederile alin. (3) ale art. 209 C. pen., faptă pentru care legea prevede limite de pedeapsă mai mari.

În sfârșit, prin ultimul motiv de recurs s-a criticat modul de individualizare a pedepselor principale și accesorii care nu a ținut seama de poziția procesuală sinceră a inculpatului și nici nu a justificat aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 861 sau art. 81 C. pen.

3. Recurentul inculpat S.M.Ș. a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate pentru motivele prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 12, 14, 17, 18 C. proc. pen.

S-a susținut că inculpatul a fost condamnat pentru fapte penale pentru care nu a fost trimis în judecată și în legătură cu care nu s-a dispus extinderea procesului penal, respectiv infracțiunile de furt calificat descrise la pct. 4 și 5 din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor; în final, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a șase furturi de autoturisme, el a fost condamnat pentru opt furturi, cu consecința obligării lui la despăgubiri civile nedatorate către partea civilă N.M.

S-a mai arătat că deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în calitate de complice a furturilor, el a fost condamnat ca autor al acestor fapte. Sub acest aspect, s-a susținut că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, iar faptei săvârșite, în raport de probele dosarului, i s-a dat o greșită încadrare juridică.

Printr-un alt motiv de recurs, s-a învederat faptul că la dosar nu există probe certe din care să rezulte vinovăția inculpatului în ceea ce privește faptele deduse judecății. Dimpotrivă, în cauză s-au făcut dovezi că în perioada în care s-au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, inculpatul s-a aflat la muncă în Italia.

Se consideră necesar ca probatoriul să fie completat pentru a se stabili o adevărată stare de fapt.

Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a susținut că instanțele nu au respectat proporționalitatea între faptă și sancțiune, iar modul de aplicare a pedepsei accesorii nu este motivat în niciun fel.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, iar în subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În al doilea subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 861 sau art. 81 C. pen.

4. Recurenții inculpați I.T. și I.C. au solicitat admiterea recursurilor declarate potrivit cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 14 C. proc. pen.

În principal, s-a solicitat achitarea inculpaților, susținându-se că instanța a comis o gravă eroare de fapt pronunțând o hotărâre de condamnare în cazul lor.

În subsidiar, în cazul inculpatului I.T. s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Pentru inculpata I.C. s-a solicitat sancționarea sa cu pedeapsa amenzii penale.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

1. Cu privire la inculpatul B.O.H.

Faptele reținute în sarcina inculpatului B.O.H. și pentru care acesta a fost condamnat în mod just, pe baza probelor administrate, constituie infracțiunile de fals intelectual prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, respectiv de la 6 luni la 3 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen., termenul de prescripție specială care înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni în condițiile art. 123 C. pen., este – în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani – de 5 ani la care se adaugă încă jumătate din acest termen, adică 7 ani și 6 luni.

Cum ultimele acte ale infracțiunilor continuate comise de inculpat sunt săvârșite la 19 februarie 2003, rezultă că termenul prescripției speciale se va împlini la 19 august 2010.

În consecință, critica formulată de inculpat prin care solicită încetarea procesului penal nu este fondată, răspunderea penală nefiind prescrisă pentru niciuna din infracțiunile comise.

La data săvârșirii acestor fapte, inculpatul B.O.H. îndeplinea funcția de inginer expert omologări în cadrul R.A.R. Deva, desemnat cu îndeplinirea procedurii certificării autenticității, conform art. 13 din Legea nr. 230/2003, procedură în urma căreia dispunea omologarea individuală a autoturismelor (vol. IV urm.pen., filele 242-304).

Încălcându-și atribuțiile de serviciu care îi reveneau ca angajat al R.A.R. Deva, inculpatul nu a respectat procedura de verificare a autoturismelor, eliberând cărți de identitate false pentru acestea (CIV), având reprezentarea că sunt sustrase întrucât seriile autovehiculelor erau modificate.

Atât calitatea de funcționar public a inculpatului B.O.H., în sensul de angajat care exercită retribuit, o însărcinare în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., cât și aceea de instituție care prestează servicii de interes public a R.A.R. sunt pe deplin dovedite, astfel că în cauză se constată a nu fi fondate criticile formulate prin motivele de recurs referitoare la lipsa calității active a autorului infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

Recursul inculpatului B.O.H. se dovedește însă întemeiat în ce privește latura civilă a cauzei.

Astfel, inculpatul a fost obligat, în solidar, la plata sumei de 14.000 euro către partea civilă SC A.Ț. SA reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de această societate de asigurări părții vătămate I.A. pentru sustragerea autoturismului proprietatea sa marca V.P., faptă comisă de inculpații L.C., C.H.R., S.M.Ș. și Ș.N.I. în noaptea de 25/26 noiembrie 2002.

Rechizitoriul nr. 127/P/2003 din 9 decembrie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș reține – la poziția 4, filele 4-6 – faptul că B.O.H. a omologat acest autoturism fără respectarea procedurii certificării autenticității, dar nu dispune trimiterea sa în judecată, ci disjungerea cauzei și trimiterea ei la D.G.C.C.O.A. București în vederea stabilirii activității sale infracționale concrete (filele 7 și 20 verso din rechizitoriu).

Prin rechizitoriul nr. 255/P/2003 din 13 octombrie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul B.O.H. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 246 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., art. 323 C. pen., fiind condamnat numai pentru primele două.

Între actele materiale reținute ca făcând parte din activitatea infracțională continuată a inculpatului nu se regăsește însă nimic în legătură cu autoturismul V.P. aparținând părții vătămate I.A.

La pct. 8 al rechizitoriului sunt enumerate toate cărțile de identitate ale autovehiculelor falsificate de inculpat, între acestea nefigurând și cea a autoturismului în speță (fila 74 dosarul Tribunalului Timiș).

Nefiind trimis în judecată și nici condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni în legătură cu acest autoturism (a se vedea considerentele deciziei penale atacate – fila 17), inculpatul nici nu putea fi obligat, în solidar, la plata despăgubirilor civile.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și art. 346 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.O.H., va casa decizia penală atacată și sentința nr. 384 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Alba și, rejudecând, va înlătura obligarea inculpatului, în solidar, la despăgubiri civile către partea civilă SC A.Ț. SA în sumă de 14.000 euro.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate referitoare la inculpatul B.O.H. vor fi menținute.

2. Cu privire la inculpatul L.C.

Este adevărat că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 255/P/2003 din 13 octombrie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, printre altele, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen.

Instanța de fond a omis să dispună condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, iar apelul procurorului nu a criticat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare.

Calea de reformare a hotărârii în recurs fiind deschisă exclusiv de către inculpat, Înalta Curte nu poate remedia această greșeală fără a impieta asupra principiului neagravării situației în propria cale de atac prevăzut de art. 3854 C. proc. pen.

Faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor faptelor cu care a fost investită prin rechizitoriu nu atrage nulitatea absolută a hotărârii judecătorești, neconstituind o încălcare a dispozițiilor legale sancționate în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge criticile formulate în acest sens prin motivele de recurs.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța a reținut în mod corect că inculpatul a fost trimis în judecată pentru unele dintre infracțiunile comise în calitate de autor, iar printre altele în calitate de complice, dispunând condamnarea sa în consecință, fără ca între considerentele și dispozitivul hotărârii să existe contraziceri sau neclarități.

Recursul inculpatului L.C. se dovedește însă întemeiat cu privire la greșita încadrare juridică a uneia din infracțiunile reținute în sarcina acestuia, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. și care, influențând asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, va fi luat în considerare din oficiu de Înalta Curte.

Instanța supremă constată că în mod eronat inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat reținând și agravanta prevăzută de alin. (3) al articolului 209 C. pen., text de lege care condamnă furtul privind anumite categorii de bunuri, între care nu se află și autovehiculele.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului pentru acest caz de casare, va casa hotărârile pronunțate și, în baza art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen., text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpatul L.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Această pedeapsă va fi contopită, în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., cu pedepsele de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, 76 C. pen.), 2 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea), 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 2137/2003 a Judecătoriei Oradea), inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 285/2001 a Judecătoriei Oradea va fi menținută, urmând ca inculpatul să execute, în final, 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 2 ani.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor referitoare la inculpatul L.C. vor fi menținute.

Criticile formulate de inculpat prin ultimul motiv de recurs referitoare la individualizarea pedepselor aplicate de inculpat nu vor fi primite, ele fiind nefondate.

Numărul mare al actelor infracționale săvârșite de inculpat, modalitatea de operare (în grup organizat, în locuri publice, prin efracție sau cu chei potrivite, asigurând falsificarea actelor de identitate ale autoturismelor și vânzarea lor), valoarea prejudiciului cauzat, statutul de recidivist al acestuia, au primit riposta juridică necesară și suficientă prin cuantumul pedepsei stabilite și modalitatea de executare.

La aplicarea pedepselor, instanța a avut în vedere contribuția inculpatului la stabilirea adevărului în cauză, colaborarea sa cu organele de cercetare penală, motiv pentru care a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, art. 76 C. pen. Reducerea pedepselor sub acest cuantum nu este oportună prin prisma necesității asigurării scopului coercitiv-educativ al sancțiunii penale, iar aplicarea dispozițiilor art. 861 sau art. 81 C. pen. nu este posibilă prin prisma neîndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru dispunerea acestor modalități de executare.

Pedeapsa accesorie a fost just stabilită, în cauză neimpunându-se restrângerea conținutului ei, întrucât felul și numărul infracțiunilor comise și statutul de recidivist al inculpatului nu justifică exercitarea de către acesta a drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

3. Cu privire la inculpatul S.M.Ș.

Recursul declarat de acest inculpat se dovedește a fi întemeiat și Înalta Curte îl va admite în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și va extinde efectele sale și cu privire la inculpatul Ș.N.I., potrivit dispozițiilor art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (3) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că prin rechizitoriul nr. 127/P/2003 din 9 decembrie 2003 al Tribunalului Timiș, inculpații S.M.Ș. și Ș.N.I. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (inculpatul S.M.Ș.), respectiv art. 37 lit. a) C. pen. (inculpatul Ș.N.I.), în sarcina fiecăruia reținându-se câte 6 acte materiale de furt de autoturisme.

Prin rechizitoriul nr. 255 din 13 octombrie 2003 al Tribunalului Bihor, inculpații S.M.Ș. și Ș.N.I. nu au fost trimiși în judecată; pentru faptele de furt de autoturisme în paguba părților vătămate P.M. și D.A. descrise la pct. 4 și 5 din rechizitoriu și în legătură cu care se reține și participația celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., Parchetul a dispus disjungerea cauzei, iar ulterior, prin ordonanța din 27 februarie 2007 (filele 432-433 vol.II dosar I.C.C.J.) a dispus scoaterea lor de sub urmărire penală, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Cu toate acestea, în mod eronat, instanțele de judecată au reținut în sarcina inculpaților S.M.Ș. și Ș.N.I. și săvârșirea celor două acte materiale de furt de autovehicule pe care le-au inclus în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (inculpatul S.M.Ș.) și art. 37 lit. a) C. pen. (inculpatul Ș.N.I.) și pentru care i-au condamnat la pedepse de câte 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Înalta Curte constată că reținerea și a acestor două acte materiale în conținutul constitutiv al infracțiunii continuate pentru care au fost condamnați inculpații nu afectează nici încadrarea juridică dată faptelor și nici individualizarea pedepselor aplicate și nu produce consecințe în sensul admiterii recursului și modificării acestor instituții în calea de atac.

Astfel, inculpații au participat în mod nemijlocit la furtul celor 6 autovehicule în calitate de autori, contribuția acestora la sustragerea autoturismelor de lux rezultând din declarațiile inculpatului L.C., procesele-verbale de reconstituire și de percheziții domiciliare efectuate de organele de urmărire penală, declarațiile părților vătămate și ale martorilor, documentele autovehiculelor.

Valoarea celor 6 autoturisme sustrase în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale fiind de 6.237.416.118 lei, în mod corect la încadrarea juridică a faptei s-au reținut dispozițiile alin. (4) al art. 209 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere numărul actelor materiale de furt comise, valoarea prejudiciului cauzat, statutul de recidiviști al inculpaților, împrejurarea că aceștia s-au sustras de la urmărirea penală, Înalta Curte constată că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt just individualizate și nu se impune, în considerarea dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen., nici reducerea cuantumului lor și nici schimbarea modalității de executare. Totodată, cu privire la pedepsele accesorii aplicate Înalta Curte constată că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. este oportună și necesară în cazul ambilor inculpați, în raport de datele personale ale acestora, arătate mai sus.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că eroarea gravă de fapt comisă de instanțe prin reținerea și a celor două acte materiale de furt de autovehicule în conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații S.M.Ș. și Ș.N.I. a avut consecințe asupra laturii civile a cauzei. Inculpații au fost în mod greșit obligați la plata sumei de 17.000 euro către partea civilă N.M.A. (cumpărătorul autoturismului sustras de la partea vătămată D.A.), atâta timp cât nu există temei legal al tragerii lor la răspundere penală.

În consecință, Înalta Curte va înlătura dispoziția de obligare a inculpaților S.M.Ș. și Ș.N.I., în solidar, la despăgubiri civile către partea civilă N.M., în sumă de 17.000 euro.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor cu privire la inculpații S.M.Ș. și Ș.N.I. vor fi menținute.

Celelalte critici formulate prin motivele de recurs ale inculpatului S.M.Ș. au fost examinate în precedentele considerații și constatându-se a fi nefondate, vor fi înlăturate ca atare.

4. Cu privire la inculpații I.T. și I.C.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise de aceștia.

Toată activitatea de valorificare a autoturismelor furate a fost desfășurată prin intermediul inculpatului I.T., acesta ocupându-se și de falsificarea documentelor de înstrăinare a bunurilor (contracte de vânzare-cumpărare, declarații vamale, certificate de înmatriculare, etc.).

Falsificarea a trei chitanțe vamale pentru autovehiculele sustrase a fost realizată de inculpata I.C.

În cazul ambilor inculpați, expertizele tehnico-științifice traseologice efectuate în cauză au stabilit falsificarea înscrisurilor de către aceștia.

La dosar se află mai multe copii ale unor mandate on-line prin care inculpatul I.T. îi remitea lui C.H.R. importante sume de bani ce-i reveneau de pe urma mașinilor sustrase de acesta din urmă și valorificate de primul.

Este de reținut faptul că inculpatul I.T. vindea autoturismele sustrase sub prețul lor real, dovadă a împrejurării că știa despre proveniența lor ilicită. În același sens, stau mărturie și convorbirile telefonice dintre inculpați, convorbiri înregistrate în baza autorizației Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (vol. III), precum și rezultatul percheziției domiciliare și al verificării CD-urilor, dischetelor și hard-disck-ului ridicate de la domiciliul inculpatului I.T. din care rezultă modalitățile folosite de inculpat pentru falsificarea documentelor autovehiculelor, cărților de identitate pentru persoane fizice, sigle și embleme pentru notarii publici din țară sau din străinătate, ștampile, firme de intermedieri de vânzări-cumpărări auto, etc. Având în vedere dovezile acestei activități infracționale laborioase și indispensabile scopului urmărit de toți participanții, Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpatului I.T., critica formulată în acest sens prin motivele de recurs fiind nefondată.

Pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt just individualizate și necesare reeducării sociale a acestora, neimpunându-se reducerea cuantumului sau a modalității de executare. De altfel, din analiza probatoriului cauzei, Înalta Curte nu a identificat date sau împrejurări care să se constituie în circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, iar inculpata I.C. a beneficiat de instituția suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților I.T. și I.C. vor fi respinse ca nefondate.

Înalta Curte constată că inculpatul I.T. este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurenții inculpați I.T. și I.C. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul M.J.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru ceilalți recurenți inculpați se vor plăti din fondul M.J.

B. Cu privire la recursul părții civile SC A. SA.

Recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea laturii civile având în vedere faptul că societatea este proprietara mașinii furate.

Examinând recursul prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

SC A. SA cu sediul în Sibiu era deținătoarea autoturismului marca V.G., cumpărat prin contract de leasing de la SC P.B.

Autoturismul a fost sustras în noaptea de 10/11 ianuarie 2002 de la domiciliul lui B.A.M. din Sibiu, gestionară la SC A. SA, de către inculpatul C.H.R. (rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nr. 255/P/2003 – poziția 1).

Organele de cercetare penală au găsit autoturismul furat și l-au restituit S.G.A. SA România, luând act că proprietarul mașinii – SC P.L.R. – a fost despăgubit de societatea de asigurări și nu dorește să reintre în posesia bunului (vol.I dos.urm.pen. - fila 195 și următoarele).

Prima instanță a luat act că partea vătămată B.A.M. a fost despăgubită cu suma de 12.699 euro de la SC G. SA căreia i-a revenit autoturismul sustras și a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă promovată de SC A.T. Sibiu, prin administrator, în calitate de utilizator al mașinii sustrase și aflate în leasing la SC P.L.R. SA care a fost despăgubită de societatea de asigurări.

S-a constatat că SC P.L.R. a restituit utilizatorului sumele plătite până în momentul furtului.

Instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă SC A. SA Sibiu.

S-a reținut că autoturismul V.G. sustras la data de 10/11 ianuarie 2002 de la domiciliul părții vătămate B.A.M. a fost identificat și predat asiguratorului SC G. SA Oradea, care anterior descoperirii mașinii a despăgubit-o pe partea vătămată cu suma de 12.699 euro.

În aceste condiții, s-a considerat că partea civilă SC A.T. SA Sibiu are posibilitatea să ceară plata unor despăgubiri de natură contractuală sau delictuală pe calea unei acțiuni civile sau comerciale separate.

Înalta Curte constată că SC A.T. SA Sibiu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal și a stat în această calitate pe tot parcursul acestuia. Atâta vreme cât partea civilă a optat pentru soluționarea pretențiilor sale pe cale penală, nu este legal ca instanța să-i stabilească altă cale de judecată pentru recuperarea prejudiciului său.

Latura civilă trebuie soluționată unitar, ținând seama de realele calități de părți vătămate și părți civile ale persoanelor fizice și juridice implicate în cauză, de relațiile juridice dintre acestea și de pagubele suferite de fiecare în parte.

Restituirea de către organele de cercetare penală a autoturismului furat către societatea de asigurări a constituit o greșeală în raport cu dispozițiile art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., întrucât SC G.A.R. SA nu avea calitatea de parte vătămată/civilă în cauză.

Pe de altă parte, societatea de asigurări a despăgubit cu suma de 12.699 euro pe asiguratorul SC P.L.R. (vol. I, fila 143 dosar urm. penală), astfel că în mod eronat instanța a reținut că ar fi despăgubit-o pe partea vătămată B.A.M.

De altfel, această persoană era numai utilizatorul temporar și întâmplător al autovehiculului, în calitatea sa de salariat al SC A.T. SA Sibiu, astfel că atribuirea calității de parte vătămată A.B.M. și constatarea greșită a îndestulării acesteia a privat chiar proprietara mașinii SC A.T. SA de soluționarea cererilor sale.

În sfârșit, instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor părții civile SC A.T. SA Sibiu cu privire la natura și cuantumul prejudiciului suferit și care derivă, astfel cum susține partea, din imposibilitatea valorificării integrale a contractului de leasing și plata unor taxe vamale nedatorate.

Constatând că latura civilă nu a fost soluționată, instanța de fond nepronunțându-se asupra cererilor părții civile de natură să-i garanteze acesteia drepturile procesuale, pentru aceste considerente:

Înalta Curte va admite recursul declarat de partea civilă, va casa hotărârile pronunțate și va trimite cauza Tribunalului Alba pentru rejudecarea acțiunii civile formulate de SC A.T. SA Sibiu.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c), art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul L.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 384 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Alba numai cu privire la încadrarea juridică a complicității la infracțiunea de furt calificat.

Înlătură art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor, astfel:

- 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen.;

- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2137/2003 a Judecătoriei Oradea;

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul L.I.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului L.I.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Menține dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 285/2001 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul să execute în final 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 2 ani.

- Admite recursurile declarate de inculpații B.G.O.H. și S.L.M.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, și extinde efectele recursurilor și cu privire la inculpatul Ș.N.I.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 384 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Alba numai sub aspectul laturii civile, după cum urmează:

- înlătură obligarea inculpatului B.G.O.H., în solidar, la despăgubiri civile către partea civilă SC A.Ț. SA, în sumă de 14.000 euro;

- înlătură obligarea inculpaților S.L.M.Ș. și Ș.N.I., în solidar, la despăgubiri civile către partea civilă N.M., în sumă de 17.000 euro.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

- Admite recursul declarat de partea civilă SC A. SA împotriva Deciziei penale nr. 105 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 384 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Alba și trimite cauza la Tribunalul Alba pentru rejudecarea acțiunii civile formulată de această parte civilă.

- Respinge, ca nefondate, recursurile declarate inculpații I.D.T. și I.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Constată că inculpatul I.D.T. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați I.D.T. și I.V.C. la câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400 lei, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați B.G.O.H., L.I.C. și S.L.M.Ș., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2010.