Corruption of public official: Conviction for bribery and influence peddling based on receipt of goods and confidential information in exchange for favorable tax audits

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 315 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Mureș s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului B.A.I. din infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.A.I. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin aceeași sentință, inculpatul B.A.I. a fost condamnat la:

- 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6, 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 27 iulie 2004 la 1 iulie 2005.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a luat măsura de siguranță a obligării inculpatului la plata în favoarea statului a următoarelor sume de bani: 5.000 RON, 500 euro sau echivalentul în lei; 1.500 RON, 1.098,9 RON și 1.650,2461 RON.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În anul 1992 martorul C.S.R. a înființat SC B.S. SRL, societate ce a avut, inițial, ca principal obiect de activitate efectuarea de acte de comerț, ulterior și transportul internațional de mărfuri.

În anul 1994, martora C.A. - soția martorului C.S.R. - a fost angajată în calitate de contabilă la această societate și în anul 2002 C.S.R. a înființat pe numele soției sale SC I. SRL Târgu-Mureș, care avea ca obiect principal de activitate transportul internațional de mărfuri și la care martora avea calitatea de asociat unic și administrator.

Pentru evidența contabilă a acestei societăți, sus-numiții au apelat la serviciile numitei I.M. - administrator la SC C.E. SRL Târgu-Mureș, cumnata unuia dintre șefii de servicii, din cadrul D.G.F.P. Mureș – D.C.F., I.A.

Până în acest moment, respectiv anul 2002, SC B.S. SRL Târgu-Mureș, a fost o societate pe care indicatorii economici o pot încadra în categoria unei societăți profitabile, dacă se are în vedere faptul că la finele anului 2001 profitul net era de circa 500 milioane lei (ROL), iar la finele anului 2002, de aproximativ 2.200.000.000 lei (ROL) (filele 130-141 vol. I, dosar de urmărire penală).

1. Inculpatul B.A.I., funcționar public, având calitatea de inspector de specialitate în cadrul D.G.F.P. Mureș – D.C.F., așa cum rezultă din fișa postului nr. 871 (filele 470-473, vol. I, dosar de urmărire penală), fiind angajat la această unitate începând cu luna octombrie 1999, l-a cunoscut pe martorul C.S.R., în cursul unui control efectuat la data de 12 august 2002, la sediul SC I. SRL Târgu-Mureș, împreună cu B.V., coleg de serviciu, în vederea efectuării de verificări specifice, ca urmare a depunerii unei cereri de rambursare TVA, având nr. 71200 din 06 august 2002, formulată de SC I. SRL Târgu-Mureș, societatea având ca administrator pe C.A., soția denunțătorului și sediul în Tg. Mureș.

În acea perioadă, de altfel și ulterior, inculpatul B.A.I. făcea parte din serviciul condus de I.A.

Acest control a fost finalizat, potrivit afirmațiilor martorului C.S.R. - „rapid", cu o rambursare de TVA, în sumă de 118.211.439 lei (ROL), suma solicitată fiind însă, de 613.261.908 lei (ROL), din care suma de 433.008.403 lei (ROL), a fost reportată pentru decontul lunii următoare. Aspectele arătate rezultă si din conținutul procesului verbal aflat la filele 516 - 518 volumul I din dosarul de urmărire penală, întocmit cu prilejul efectuării controlului, ocazie cu care membrii echipei de control, constatând că societatea verificată nu a întocmit fișa de magazie a formularelor cu regim special, au procedat și la sancționarea contravențională a agentului comercial cu suma de 2.000.000 lei (ROL).

Potrivit declarației martorului C.S.R., de la începutul acestui control, în discuțiile purtate, inculpatul B.A.I. s-a angajat față de martor să îi dea îndrumări, în vederea obținerii altor rambursări de TVA, să îi ofere chiar și informații despre controalele fiscale ce urmau a fi efectuate la societățile comerciale, în care C.S.R. era asociat, administrator sau avea interese.

Pentru a-l încredința pe C.S.R. de realitatea spuselor sale, dar și de posibilitățile pe care le are, inculpatul B.A.I. a făcut referiri la rudele sale, mai precis la sora sa, D.O.M., administrator la SC C.C. SRL Târgu-Mureș, societate care are ca obiect de activitate conducerea evidenței contabile la societăți comerciale, la cumnatul său D.G., fost director al D.G.F.P. Mureș, la șefii săi, I.A. și cumnata acestuia I.M., care conducea evidența contabilă la SC I. SRL Târgu-Mureș, la D.T., director executiv adjunct al D.G.F.P. Mureș (filele 130 - 143, 422 - 441 vol. I, dosar de urmărire penală; 506 - 511 vol. II).

Ulterior, în luna ianuarie 2003, mai precis la data de 10 ianuarie 2003, inculpatul B.A.I. a efectuat un nou control la SC I. SRL, împreună cu M.S.C., coleg de serviciu, ca urmare a cererii de rambursare de TVA nr. 2/1835/2002, formulată de agentul economic și din suma de 448.325.487 lei (ROL) solicitată, societății comerciale i s-a rambursat suma de 392.713.531 lei (ROL) cu titlu de TVA, iar suma de 55.611.956 lei (ROL) a fost reportată în decontul lunii următoare (filele 497 - 499 vol.I, dosar de urmărire penală).

Cei doi inspectori, care au efectuat controlul, au reținut, cu această ocazie, ca deficiență, care se încadrează în sfera contravențiilor, faptul că, „unitatea nu a repatriat în termen legal contravaloarea unui număr de cinci transporturi auto efectuate cu parcurs extern, în sumă de 1.718 euro" și au aplicat o sancțiune contravențională în sumă de 6.095.978 lei (ROL) amendă (filele nr. 130 - 143, 422 - 441, 497 - 512 vol.I, dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.A.I., făcând, de la bun început, referiri la persoanele mai sus-menționate, lăsându-l pe martorul C.S.R. să înțeleagă că îl poate ajuta să obțină alte rambursări TVA, prin intermediul colegilor săi din cadrul D.C.F., inculpatul B.A.I. a început să îi pretindă acestuia diverse foloase materiale, precum:

- combustibil pentru autoturismele pe care le folosea și anume M.C., D.T., D.E., V.G., contravaloarea acestora fiind achitate la Stațiile Peco de SC I. SRL Târgu-Mureș;

- piese de schimb și diverse reparații la autoturismul V.G.;

- un telefon mobil, chiar și sume de bani, în lei sau valută (filele 130 - 143, 422 - 441 vol. I, dosar de urmărire penală; 506 -511).

Mai mult, în primăvara anului 2003, inculpatul B.A.I. l-a asigurat pe martorul C.S.R. că, el poate să intervină pe lângă inspectorii din cadrul D.C.F. ce urmau să facă controlul la cererea de rambursarea de TVA solicitată de SC C.L. SRL Târgu-Mureș, societate comercială nou înființată de martorul C.S.R. și să-i determine să-l finalizeze într-un mod și cu un rezultat favorabil, însă sus-numitul i-a pretins acestuia pentru intervențiile sale, un autoturism, expresia folosită fiind: „Îmi dai o mașină și te rezolv, .. una care crezi că s-ar potrivi unui inspector de finanțe!”, potrivit relatărilor martorului.

Pentru acest control au fost desemnați, în cele din urmă, inspectorii N.V.E. și O.M. care se aflau, de asemenea, în serviciul condus de I.A.

Desemnați inițial pentru acest control, au fost însă, inculpatul B.A.I. și O.M., dar pentru a nu provoca suspiciuni, primul s-a retras din echipa de control, intrând în concediu medical.

Chiar și în aceste condiții, inculpatul B.A.I. a continuat să-l asigure pe martorul C.S.R. că sub influența lui, cei doi inspectori nu vor crea probleme societății comerciale (filele 130 - 143, 422 - 441, vol.I, dosar de urmărire penală).

Potrivit afirmaților făcute de martorul C.S.R., cei doi inspectori s-au prezentat la sediul social declarat al societății, au procedat la verificarea unor documente și au redactat chiar procesul verbal, în care au propus rambursarea TVA solicitată.

Datorită intervenției șefului de serviciu, I.A., care sesizase că SC C. SRL este cea de-a treia societate înființată de martor, existând posibilitatea dispunerii unui control fiscal, inculpatul B.A.I. l-a sfătuit pe C.S.R. să facă o cerere de renunțare la rambursarea TVA.

Discuțiile în acest sens s-au purtat în locuința inculpatului N.V.E., în prezența martorului C.S.R., a inculpatului B.A.I. și a inspectoarei O.M., toți aceștia stabilind că cea mai bună soluție este depunerea unei cereri de renunțare la rambursarea TVA (filele 130 - 143, 422 - 441 vol.I, dosar de urmărire penală; filele 53 - 59 vol.II, dosar de urmărire penală).

Atenționat de B.A.I. și convins de acesta că are influență asupra celor doi inspectori, dar și asupra altor lucrători din cadrul D.G.F.P. Mureș, inclusiv șefi de servicii, atât în ce privește controlul pentru rambursarea TVA, cât și pentru controlul fiscal, la care ar putea veni și „niște inspectori mai răi", martorul C.S.R. a decis să onoreze pretenția inculpatului, referitoare la mașină și a luat legătura cu martorul S.K., persoană care se ocupa cu comercializarea de autoturisme, având o societate în acest sens și avea de vânzare un autoturism V.G., de culoare albă, an de fabricație 2000, pe care îl indigenizase la data de 05 martie 2003 (filele 130 - 137 vol.I, dosar de urmărire penală; 678 - 679 vol.III). Arătându-și interesul pentru achiziționarea autoturismului, C.S.R. a luat legătura cu martorul S.K. căruia i-a precizat de la bun început că, la rândul lui, are un client (filele 130 - 137, 317 - 321 vol.I, dosar de urmărire penală; 678 - 679 vol.III).

C.S.R. și martorul S.K. au convenit ca prețul autoturismului, în cuantum de 10.500 euro, să fie plătit în rate.

Autoturismul a fost prezentat inculpatului B.A.I., care după probele efectuate, s-a arătat mulțumit de mașină și fără alte discuții a preluat autoturismul, tranzacția cu martorul S.K., fiind derulată în continuare numai de către C.S.R. (filele 130 - 137, 317 - 321 vol.I, dosar de urmărire penală; 678-679 vol.III).

Pentru autoturism, C.S.R. i-a achitat martorului S.K., direct sau prin soția sa, C.A., suma de 11.000 euro, cu 500 euro mai mult, având în vedere că cel din urmă acceptase ca plata să se facă în rate.

Autoturismul a fost înmatriculat la data de 07 aprilie 2003, pe numele tatălui inculpatului B.A.I., respectiv B.I., număr indicat de acuzat.

Pentru a acoperi modul fraudulos în care inculpatul B.A.I. obținuse autoturismul, actele de vânzare - cumpărare au fost încheiate pe numele tatălui acestuia, B.I., atât C.S.R., cât și S.K. acceptând varianta propusă de inculpat.

Trebuie să menționăm faptul că acest autoturism a fost introdus în România de către martora S.E. - soția martorului S.K. și că în contractul de vânzare - cumpărare, datat 20 martie 2003, aceasta figurează în calitate de vânzătoare, iar B.I., în calitate de cumpărător însă, așa cum s-a stabilit, semnătura existentă pe acest act juridic la rubrica „semnătura vânzătorului" nu aparține martorei (filele 75, 130-137, 297-306, 317-321 vol.I, dosar de urmărire penală; 682 vol. III).

Ulterior, mai precis la începutul anului 2004, atunci când au început cercetările față de mai mulți inspectori din cadrul D.G.F.P. Mureș, în urma denunțurilor făcute de martorul C.S.R., acesta i-a cerut inculpatului să-i restituie autoturismul V.G., făcând chiar presiuni asupra acestuia și în cele din urmă, acuzatul B.A.I. a acceptat să restituie autoturismul în cauză care i-a fost dat de C.S.R., martorului N.C.V., în contul unor datorii bănești.

Această restituire s-a efectuat în temeiul unui contract de vânzare - cumpărare încheiat, la data de 23 ianuarie 2004, între B.I., tatăl inculpatului pe numele căruia fusese înmatriculat autoturismul, în baza unor tranzacții simulate și martorul N.C.V. care, ulterior, l-a înmatriculat pe numele actualei soții, atunci cu numele S.J.R., în prezent N.R. (filele 63, 130 - 137, 297 - 306, 317-321 vol. I, dosar de urmărire penală; 506 -511, 645 - 646, 674 - 677 vol. III).

În perioada respectivă, continuând să facă martorului C.S.R. promisiuni că îl va ajuta pe acesta la controalele pentru rambursări TVA și controalele fiscale, direct sau prin colegii săi ori șefii ierarhici, inculpatul B.A.I., a mai pretins și a primit, în mod repetat, de la martorul C.S.R., în vara anului 2003, înainte de a pleca în concediu de odihnă în străinătate, suma de 500 euro (filele 130 -143 vol. I dosar de urmărire penală; 506-511 vol. II).

Banii au fost remiși inculpatului B.A.I. de către martorul L.Z. în Stația Peco P. din Sovata, județul Mureș, de față fiind și martora L.O. Martorul L.Z. a făcut acest lucru la cererea denunțătorului C.S.R.

Aici mai trebuie amintit faptul că, anterior inculpatul B.A.I. fusese într-un control pentru o rambursare TVA la SC O. SRL Sovata, județul Mureș, societate la care asociat unic și administrator era L.O. Rambursarea TVA, în sumă de 67.379.759 lei (ROL), a avut la bază tranzacții comerciale fictive cu firmele martorului C.S.R. (filele J 287 - 295 vol.I, dosar de urmărire penală; 559 - 560, 561 - 562).

În vara anului 2003, anterior și ulterior acestei perioade, inculpatul B.A.l. a mai pretins de la denunțătorul C.S.R. 150 milioane lei (ROL), primind numai 50 milioane lei (ROL), un telefon mobil N. - în valoare de 10.989.000 lei (ROL), carburanți pentru autoturism - în valoare totală de 15 milioane lei și în luna noiembrie 2003, piese auto, respectiv manopere - reparații la autoturismul V.G. - în valoare de 16.502.461 lei (ROL) (filele 130 - 143, 269 - 285, 330 - 334, 358 - 465 vol.I, dosar de urmărire penală; 506 - 511, 512 - 517, 680 -681, 733, vol. II și III).

2. În cursul anului 2003, dar și așa cum am mai arătat încă de la primul control efectuat în cursul lunii august 2002 la SC I. SRL Târgu-Mureș, în mod repetat și în scopul obținerii foloaselor necuvenite menționate, inculpatul B.A.I. - funcționar public și inspector de specialitate din cadrul D.G.F.P. Mureș – D.C.F., i-a furnizat denunțătorului informații ce nu erau destinate publicității, despre controalele fiscale sau de rambursare TVA ce urmau a fi făcute la societățile comerciale în care C.S.R. avea interese sau despre alte societăți comerciale cu care acesta a colaborat, despre numele inspectorilor din cadrul D.G.F.P. Mureș ce urmau să efectueze controalele, indicându-i, totodată și modalitățile prin care se putea sustrage de la constatarea unor fapte penale de către organele de control fiscal.

Procedând în acest mod, inculpatul B.A.I. a încălcat dispozițiile art. 45 și art. 47 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit cărora: „Funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum, și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.", respectiv „Funcționarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competența lor sau să discute direct cu petenții, cu excepția celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuții, precum și să intervină pentru soluționarea acestor cereri”.

Mai mult, sus-numitul a încălcat și dispozițiile art. 94 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 - privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, potrivit cărora „Funcționarii publici care, în exercitarea funcției publice, au desfășurat activități de monitorizare și control cu privire la societăți comerciale sau alte unități cu scop lucrativ de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c), nu pot să își desfășoare activitatea și nu pot acorda consultanță de specialitate la aceste societăți timp de 3 ani după ieșirea din corpul funcționarilor publici”. Instanța de fond a reținut și faptul că potrivit fișei postului, inculpatului B.A.I. îi revenea obligația de a păstra confidențialitatea, dar și pe aceea de a informa operativ conducerea D.C.F. asupra problemelor deosebite constatate (filele 470- 473 vol. I, dosar de urmărire penală).

Instanța de fond a mai reținut că pe parcursul urmăririi penale inculpatul B.A.I. a negat constant faptul că ar fi pretins ori primit de la C.S.R. sume de bani ori foloase materiale, susținând, de asemenea că, nu i-a furnizat informații despre controalele ce urmau a fi efectuate de către D.G.F.P. Mureș, că nu i-a dat sfaturi prin care să împiedice eventualele constatări ale unor fapte penale comise de denunțător.

Explicațiile date de inculpatul B.A.I. pe parcursul desfășurării procesului penal, în ceea ce privește acuzele aduse au fost confuze, uneori chiar și contradictorii.

Astfel, dacă, în declarația olografă dată la data de 26 iulie 2004, inculpatul B.A.I. a precizat faptul că: „Relația cu C.R. poate fi definită ca și „cunoștință", întâlnirile pe care le-am avut ulterior cu acesta sau cu soția sa, fiind întâmplătoare .. Referitor la autoturismul V.G., de care m-am folosit în cursul anului 2003, din luna martie și până în luna ianuarie 2004, arăt că acesta a fost achiziționat de tatăl meu, B.l., de la o persoană care se ocupă cu comercializarea mașinilor .. Această tranzacție nu a avut, însă, nici o legătură cu C.S.R. ..." (filele 168-171 vol.I, dosarul de urmărire penală), la confruntări, acesta a evitat să răspundă la întrebările care i-au fost puse sau a contestat pur și simplu, fără argumente, susținerile martorilor (filele 399 - 447, vol.I dosar de urmărire penală).

La confruntarea cu martorul S.K., inculpatul B.A.I. a recunoscut, totuși, că a apelat la C.S.R. pentru a fi pus în legătură cu martorul de la care a și preluat autoturismul (filele 410 - 413 vol. I dosar de urmărire penală).

Mai mult cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul B.A.I. și-a însușit memoriul depus, în numele său, la dosar de către apărătorii aleși, în care, contrar primelor afirmații se arată că: „La sfârșitul lunii februarie -începutul lunii martie 2003, tatăl meu B.I. a contactat firma SC I. SRL, respectiv pe C.S.R... Tot cu acea ocazie, tatăl meu, cunoscând că numitul C.S.R. aduce și autoturisme second - hand, s-a interesat dacă poate să îi procure și lui, la un preț rezonabil, un autoturism V.B. sau V.G., cu euro 3, care să nu depășească prețul de 10.000 euro și care ar dori să-i fie adus pe firmă .." (filele nr. 252 - 261 vol.I dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.A.l. a adoptat aceeași poziție procesuală și în fața instanței, arătând că autoturismul marca V.G. a fost achiziționat de tatăl său, B.I., prin intermediul lui C.S.R., al cărui preț, în valoare de 9.500 euro a fost plătit integral denunțătorului.

Totodată acuzatul a menționat că nu a alimentat niciodată pe fișele de alimentare aparținând SC I. SRL autoturismele M.C., D.T., E. și V.G. și nici nu a solicitat de la soții C. alimentarea cu carburanți a acestor autoturisme.

În legătură cu reparațiile efectuate la autoturismul V.G., inculpatul a declarat că la această mașină au fost efectuate 3 reparații, după cum urmează:

Prima reparație a fost făcută în cursul lunilor aprilie-mai 2003, când tatăl lui l-a anunțat că bate ceva la mașină - respectiv la V.G. - din cauza drumurilor rele și deoarece intenționa să se folosească mai mult timp de mașina respectivă, dorea ca întreținerea să fie corespunzătoare, piesele să fie originale, iar lucrarea să fie efectuată de către o societate autorizată. În acest sens inculpatul l-a contactat pe C.R. - prin intermediul căruia tatăl lui a cumpărat mașina și care a dat asigurări că mașina este în stare bună - iar la indicația acestuia a luat legătura cu I., respectiv martorul F.I., mecanicul indicat de C. Cu această ocazie s-a înlocuit o bucșă, procurată de mecanicul respectiv, iar contravaloarea acestei piese de schimb, precum și manopera în valoare totală de 800.000-900.000 lei (ROL) au fost achitate de către acuzat numitului I., din banii primiți de la tatăl lui.

A doua reparație a fost efectuată în cursul lunii iulie 2003, de fapt cu această ocazie s-a făcut o revizie și la indicațiile lui I. inculpatul a fost cel care a cumpărat piesele ce trebuiau înlocuite, dintr-un magazin situat în Tg. Mureș, inculpatul achitând și contravaloarea manoperei în cuantum de 2.000.000 lei (ROL). Cheltuielile necesare înlocuirii pieselor au fost suportate de tatăl inculpatului și piesele de schimb au costat în jur de 4.500.000 - 5.000.000 lei (ROL). În legătură cu această reparație inculpatul a arătat că la dosarul cauzei există facturi care confirmă spusele sale.

A treia reparație a fost efectuată, în toamna anului 2003 și a vizat sistemul de frânare, iar în vederea cumpărării pieselor necesare remedierii acestei defecțiuni acuzatul s-a deplasat împreună cu numitul I., iar la final inculpatul a plătit și contravaloarea manoperei în cuantum de 900.000 lei (ROL). Acuzatul a precizat, în legătură cu piesele cumpărate pentru efectuarea acestei reparații că nu a solicitat factură fiscală și nici nu posedă vreun document justificativ privind proveniența acestora.

În ceea ce privește aspectul referitor la primirea unui telefon mobil marca N. de la C.R. sau C.A., inculpatul a menționat că acest lucru nu corespunde realității.

De asemenea inculpatul a arătat că nu a primit nici o sumă de bani nici de la C.R. și nici de la C.A. Totodată a negat primirea sumei de 500 euro de la martorul L.Z.

Instanța de fond a constatat că explicațiile date de inculpatul B.A.I. sunt infirmate, în afara martorilor audiați în cauză și de înscrisurile privind tranzacția autoturismului V.G., aflate în dosarele de înmatriculare, ridicate de la S.E.I.P. Mureș.

Nesinceritatea inculpatului B.A.I. este evidențiată și de faptul că, în scopul preconstituirii de probe, între el și tatăl său, B.I., s-a încheiat, la data de 07 aprilie 2003 în Reghin, un „Contract de împrumut de folosință (comodat)", potrivit căruia tatăl îi „împrumută", pe timp de un an, fiului său autoturismul în cauză. De acest înscris, găsit în autoturismul V.G., și pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către N.C.V., inculpatul B.A.I. nu și-a amintit, în primele declarații.

Instanța de fond a considerat că nu este lipsit de importanță a se evidenția și faptul că în același scop al preconstituirii de probe, al zădărnicirii aflării adevărului și a acoperi tranzacțiile frauduloase în privința autoturismului V.G., atât inculpatul B.A.I., cât și tatăl său, B.I., au încercat să influențeze martorii.

Astfel, încă din luna ianuarie 2004, după ce C.S.R. făcuse un prim denunț la Serviciul Teritorial Anticorupție Târgu-Mureș împotriva unor inspectori din cadrul D.G.F.P. Mureș, tatăl inculpatului B.I., s-a deplasat în Parcul auto din comuna Corunca, la martorul S.K. și i-a solicitat să afirme că el, B.I. este cel care a cumpărat autoturismul V.G. (filele 678 - 679).

În ianuarie 2004, inculpatul B.A.I. s-a deplasat, însoțit de tatăl său la domiciliul familiei N., unde i-au cerut martorei N.R. să spună, în eventualitatea că va fi chemată la P.N.A., că: „..împreună cu N.C.V., am fost în Piața auto, că acolo l-am întâlnit și l-am cunoscut (pe B.I.), cumpărând de la el un V.G., cu prețul de 8.500 euro.." (filele 312 - 315 vol.I, dosar de urmărire penală; 645 - 646 vol.III).

Mai mult, imediat după ce a primit citația la U.M. 01951 Buzău, pentru a se prezenta la Serviciul Teritorial Anticorupție Târgu-Mureș, inculpatul B.A.I. l-a contactat pe martorul N.C.V. și a încercat să îl determine să nu declare adevărul în privința achiziționării autoturismului V.G. (filele 306, 309 - 310 vol.I, dosar de urmărire penală; 674 - 677 vol.III).

Același lucru l-a încercat și cu martorul F.I., pe care l-a căutat la domiciliu (filele 330 - 333 vol. I, dosar de urmărire penală; 705, 733 vol.III).

La rândul său, tatăl inculpatul B.A.I., respectiv B.I., l-a acostat pe martorul N.C.V. în incinta I.P.J. Mureș, la data de 30 iulie 2004, făcându-i reproșuri pentru faptul că a spus adevărul la audieri în privința autoturismului V.G. (filele 337 - 338 vol.I, dosar de urmărire penală; 674-677 vol.III).

În actul de sesizare s-a mai reținut că, semnificativ este, de asemenea, faptul că societățile comerciale aparținând soților C., au fost verificate cu multă superficialitate, atât cu ocazia controalelor pe linia rambursărilor TVA, cât și cu ocazia controalelor fiscale. Astfel: la aceste societăți nici șefii de servicii și nici inspectorii care au efectuat verificările nu au accesat. niciodată baza de date a D.G.F.P. Mureș, din care puteau să extragă informațiile necesare verificărilor; procesele verbale întocmite cu ocazia acestor controale conțin doar date sumare, D.G.F.P. Mureș aflându-se încă în imposibilitatea de a stabili legalitatea sumelor TVA rambursate; nu s-au efectuat controale încrucișate și nu s-a verificat realitatea faptică a tranzacțiilor înregistrate în contabilitate, nici măcar pentru tranzacțiile în care erau implicate societățile din grup. Aceasta, în condițiile în care societățile din cadrul grupului coordonat de C.S.R., au solicitat și au primit suma de peste 8 miliarde lei, cu titlu de rambursare TVA. De menționat este că, grupul de firme, cât și alte societăți comerciale, fac obiectul unor verificări ample în cadrul unor dosare de urmărire penală aflate în lucru la I.P.J. Mureș, cauze în care există indicii temeinice că marea majoritate ale tranzacțiilor, în baza cărora s-a solicitat rambursarea TVA, au fost tranzacții fictive. De altfel, atât denunțătorul C.S.R., cât și martorul L.Z. au fost cercetați în stare de arest preventiv, pentru infracțiuni de înșelăciune, de fals și uz de fals (filele 144-167, 475-540 vol.I, dosar de urmărire penală).

Toate acestea confirmă solicitările făcute de inculpatul B.A.I., către martorul C.S.R., de a i se da bunuri și bani ce se ridică la valori consistente și duc, evident, la concluzia că acuzatul era în cunoștință de cauză în privința Activității tranzacțiilor ce au stat la baza rambursărilor de TVA. Or, așa cum rezultă din fișa postului, inculpatul ar fi trebuit să informeze operativ conducerea D.C.F. asupra problemelor constatate, în timpul controalelor și să propună mă­suri, nu să acopere tranzacțiile frauduloase care au stat la baza rambursărilor TVA (fila 471 vol.I, dosarul de urmărire penală).

Martorul B.I., tatăl inculpatului, care în faza de urmărire penală nu a înțeles să dea declarații, în fața instanței de judecată a menționat că are o societate comercială, respectiv SC P.P. SRL Reghin, care se ocupă de fabricarea, montarea și comercializarea unor case de lemn către parteneri francezi. La sfârșitul anului 2002 a renunțat la transportatorul tradițional SC G.G. SRL Tg. Mureș și discutând acest aspect cu fiul lui acesta i-a spus că, cunoaște o firmă de transport care aparține lui C.R., motiv pentru care, la începutul lunii februarie 2003, s-a deplasat la firma acestuia, ocazie cu care l-a cunoscut pe C.R. cu care a discutat efectuarea unui transport internațional pe relația Franța, la sfârșitul lunii februarie și la începutul lunii martie 2003. Acesta din urmă a fost de acord, cu condiția să obțină autorizațiile necesare în acest sens. Pe parcursul desfășurării discuțiilor purtate C.R. i-a spus, printre altele că se ocupă și de comercializarea autoturismelor second-hand.

Ulterior, martorul în perioada de timp care a urmat a purtat mai multe discuții telefonice cu C.R. pe această temă și la un moment dat i-a adus la cunoștința acestuia faptul că ar fi interesat să cumpere un autoturism din familia V., pentru firmă, care să nu depășească 10.000 euro.

În ultimele zile ale lunii februarie sau la începutul lunii martie 2003, martorul a fost sunat de C.R., care i-a adus la cunoștință că a găsit un autoturism V.G., dar nu-l poate da pe firmă decât pe persoană fizică și i-a spus că trebuie să avanseze de urgență 5.000 euro, din prețul total de 9.500 euro. în seara aceleiași zile, C.S., s-a prezentat la domiciliul martorului din Reghin unde martorul în prezența soției lui și a numitului C.G. a predat lui C. suma de 5.000 euro, din care 2.500 euro au fost dați martorului cu titlu de împrumut, de numitul C.G.

Martorul B.I. a arătat că în momentul în care a predat suma de 5.000 euro, cu titlu de avans, nu a văzut mașina care urma să fie cumpărată de la C.S., deoarece a avut încredere în acesta, în condițiile în care a văzut baza lui de producție și autotirurile pe care le avea.

După câteva zile fiul martorului, inculpatul, a venit la domiciliul acestora și a adus autoturismul V.G., de culoare albă și după ce a efectuat o probă, martorul fiind mulțumit de comportarea autoturismului, la 3-4 zile s-a prezentat la firma lui C. și au convenit ca de înmatricularea mașinii să se ocupe C. și la după finalizarea acestei etape să plătească diferența de 4.500 euro, din prețul inițial rămas neachitat.

În cursul lunii aprilie 2003, martorul, fiind însoțit de numitul B.L., s-a prezentat din nou la firma lui C., unde a predat acestuia diferența de 4.500 euro.

Martorul a mai menționat că în toată perioada în care mașina a fost în proprietatea lui, aceasta a fost la firmă, întâmplător, în special sâmbăta sau duminica îi mai dădea fiului lui.

În legătură cu reparațiile efectuate la acest autoturism, martorul a relatat că în perioada cât mașina a fost în proprietatea lui la Tg. Mureș, au fost efectuate trei reparații. Prima a constat în înlocuirea bucșei față dreapta și a fost efectuată la sfârșitul primăverii sau începutul verii anului 2003 și a costat în jur de 900.000 - 1.000.000 lei (ROL), bani pe care i-a dat inculpatului, a doua reparație a fost în cursul lunii iulie 2003, când s-a făcut o revizie mai mare la mașină, reparație care a costat 7.000.000 lei (ROL), din care 4 milioane și ceva piesele și 2 milioane și ceva manopera, depunând în acest sens factura fiscală din 26 iunie 2003 (fila 804, vol. III), iar a treia reparație a fost efectuată spre toamna anului 2003.

Deoarece martorul făcea multe drumuri pentru aprovizionarea societății cu materie primă în zone unde drumurile erau de slabă calitate și nu era mulțumit de faptul că autoturismul G. avea „garda joasă" s-a hotărât să cumpere o altă mașină mai înaltă, însă tot de fabricație germană. A discutat cu C.S. această problemă și s-au înțeles, ca acesta din urmă să preia G. și martorul să plătească diferența referitoare la prețul unei alte mașini pe care tot C. să o aducă sau să o intermedieze.

Pe la începutul lunii septembrie sau octombrie 2003 C.S. a spus martorului că are pregătit un A. și a solicitat ca martorul să-i predea un avans de 3.000 euro. În jurul datei de 20 octombrie 2003 C. i-a adus autoturismul mai sus arătat și cei doi au stabilit ca prețul acestuia să fie de 13.000 euro și martorul pe lângă avansul de 3.000 euro să-i mai plătească lui C. încă 1.500 euro și să-i predea și G.

Până la urmă, această tranzacție nu a mai avut loc și C. i-a spus martorului să nu fie supărat din acest motiv pentru că el oricum o să preia G. la suma de 8.500 euro.

Ulterior, cei doi s-au întâlnit în fața Direcției Agricole, unde C. a predat martorului suma de 3.000 euro, reprezentând avansul predat de martor, pentru achiziționarea autoturismului A., precum și 6.000 euro în contul autoturismului G., urmând ca restul de 2.500 euro să-i fie predată în momentul întocmirii actelor, mașina rămânând în continuare în posesia martorului.

La începutul lunii ianuarie 2004, la Reghin a venit un salariat de a lui C., pe numele de N., care l-a sunat și i-a spus că a fost trimis de C. pentru a-i da cartea tehnică a mașinii, necesară în vederea pregătirii actelor. Cu această ocazie martorul a mai primit 1.000 euro de la N., urmând ca diferența de 1.500 euro să-i fie predată, ori de N., ori de C.

În data de 24 ianuarie 2004, martorul a venit la Tg. Mureș, ocazie cu care a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare pentru autoturismul în discuție, cumpărătorul fiind N.C.

Martorul a mai relatat că mașina a fost predată de către fiul lui, în data de 11 ianuarie 2004 soției lui C.S., respectiv numitei C.A. (filele 786 - 791).

Martora B.S., mama inculpatului a relatat aceleași aspecte pe care le-a menționat și martorul B.I., soțul său, referitoare la dorința acestuia din urmă de a cumpăra o mașină străină, precum și modalitatea de achiziționare a acesteia (filele 844 - 845, vol.III).

Martorul C.G.I., a arătat că a predat cu titlu de împrumut lui B.I. suma de 2.500 euro, pe care i l-a solicitat în vederea achiziționării unui autoturism.

Referitor la condițiile concrete în care a predat această sumă de bani, martorul a relatat că, în iarna anului 2003 în luna ianuarie sau februarie, în timp ce era la Răstolița la o petrecere, a povestit cu B.I., acesta întrebându-l dacă nu poate să-l ajute cu suma de 3.000 euro, întrucât dorea să achiziționeze o mașină. După aproximativ 2-3 săptămâni, într-o zi, în timp ce era la serviciu a fost sunat de B.I. care l-a rugat să-l împrumute cu suma de 2.500 euro. Martorul s-a deplasat la locuința familiei B., în jurul orelor 16,00, „când se îmbina ziua cu noaptea, aproape era seară", unde se mai afla o persoană „cam de statura B.I., mai scund și plinuț" unde a predat lui B. suma solicitată, în prezența soției sale și a persoanei menționate.

În legătură cu predarea sumei de 5.000 euro, același martor a menționat că „nu l-am văzut pe B., predând domnului care era la masă vreo sumă de bani" (fila 839, vol.III).

Martorul B.Z.L., fost coleg de școală cu inculpatul B.A.I., a declarat că în cursul anului 2003, primăvara, în cursul lunii martie sau aprilie a venit împreună cu B.I. la Tg.Mureș, iar scopul principal pentru care a venit a fost de a cumpăra anumite materiale necesare la efectuarea unor reparații la instalația electrică de la locuința familiei B.

După ce au cumpărat materialele electrice s-au deplasat pe o poartă culisantă au intrat într-o clădire, unde numitul B. s-a întâlnit cu un domn, care s-a prezentat cu numele de C.I. și căruia numitul B. a predat o sumă de bani în euro 3.000-4.000, iar numitul B. urma să primească niște documente pentru mașină. Domnul respectiv i-a zis lui B. că documentele vor veni peste două zile și urmează să i le dea (fila 840, vol.III).

Analizând aceste patru probe testimoniale, instanța de fond, a observat faptul că, pe de o parte, declarațiile martorilor B.I. și B.S., este adevărat, susțin varianta prezentată de inculpat în privința achiziționării autoturismului marca V.G., însă nu se coroborează cu restul probelor testimoniale, cum sunt declarațiile martorului C.S.R., C.A., N.C.V., N.R., S.K., S.E., D.D.L. și S.Z. și totodată, nu sunt în măsură să le înlăture pe acestea, cu atât mai mult cu cât cei doi martori sunt chiar părinții acuzatului.

Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că, există mai multe contradicții în aceste patru depoziții analizate, cum sunt:

În primul rând, martorii B.I. și B.S. afirmă că cel dintâi, la domiciliul lor, a predat, în prezența martorului C.G.I., denunțătorului C.S.R., suma de 5.000 euro, iar martorul C.G.I., în legătură cu acest aspect a menționat că „nu l-am văzut pe Dl. B. predând domnului care era la masă vreo sumă de bani".

În al doilea rând, martorii B.I. și B.S. au arătat că predarea acestei sume denunțătorului C.S.R. s-a întâmplat în ultimele zile ale lunii februarie sau la începutul lunii martie 2003, în cursul unei seri, iar martorul C.G.I., a menționat că s-a deplasat la domiciliul familiei B., de la serviciu, ajungând în jurul orelor 16,00, „când se îmbina ziua cu noaptea, aproape era seară", or este de notorietate faptul că în ultimele zile ale lunii februarie sau la începutul lunii martie, la orele 16,00 nu este întuneric și nici nu se poate susține, sub nici o formă, că la ora menționată, în perioada amintită, se îmbină ziua cu noaptea.

În al treilea rând, martorul B.Z.L. arată că Dl. B. a predat persoanei care s-a recomandat cu numele de C.I., suma de 3.000-4.000 euro, iar martorul B.I. a făcut referire la suma de 4.500 euro.

Un alt aspect pe care l-a remarcat instanța de fond se desprinde din declarația martorului B.I., potrivit căreia, martorul a predat suma de 5.000 euro martorului C.S.R., cu titlu de avans, din prețul autoturismului V.G. stabilit la 9.500 euro, fără să vadă mașina respectivă și în condițiile în care prețul convenit era unul semnificativ. O asemenea încredere oferită de martor unei simple cunoștințe, față de care nu avea afinități ori legături personale apropiate, chiar cu motivația prezentată, este lipsită de orice logică. Aceasta în raport de diligențele pe care o persoană cu minime abilități în gestionarea și dispoziția asupra propriului patrimoniu trebuie să la manifeste la încheierea unor acte similare.

În ceea ce privește desfășurătoarele depuse la dosarul cauzei, de martorul B.I., în care sunt indicate anumite convorbiri telefonice purtate de la posturile telefonice aparținând SC P.P. SRL Reghin, unde martorul B.I. are calitatea de administrator, cu postul telefonic al cărui număr este indicat pe cartea de vizită a martorului C.S.R., este adevărat, confirmă faptul că între cele două posturi telefonice anumite persoane au purtat diferite convorbiri telefonice, însă aceste aspecte nu conferă nici un detaliu referitoare la identitatea persoanelor fizice care au efectuat convorbirile respective și nici nu se poate determina care a fost conținutul acestor convorbiri (filele 800-803 vol. III).

Același martor B.I. a mai depus la dosar 4 extrase de cont, aflate la filele 796-799, vol. III, eliberate de B.C.R. - Sucursala Reghin, în cursul lunii aprilie 2003, care atestă faptul că, în zilele de 10 aprilie 2003, 11 aprilie 2003, 24 aprilie 2003 și 25 aprilie 2004 unitatea bancară a efectuat anumite plăți din contul SC P.P. SRL, însă nu se poate stabili sub nici o formă care a fost destinația acestor sume de bani și prin urmare se apreciază că nici desfășurătoarele convorbirilor telefonice și nici extrasele de cont, la care s-a făcut referire, nu prezintă relevanță juridică, în contextul dat, în speța de față.

În privința infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. și ped. de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în aprecierea instanței nu se poate susține că activitatea ilicită desfășurată de acuzat, întrunește elementele constitutive ale acestei fapte penale pentru următoarele considerente:

În primul rând, instanța de fond a reținut că din actele dosarului rezultă faptul că, inculpatul B.A.I. a făcut parte din echipele de control care la datele de 12 august 2002 și a 10 ianuarie 2003 au efectuat verificări specifice, ca urmare a depunerii unor cereri de rambursare TVA, formulate de SC I. SRL Târgu-Mureș și în afara acestor două controale acuzatul nu a mai participat la alte controale efectuate la firmele unde soții C. aveau calitatea de administratori sau aveau un interes.

Instanța de fond a observat că, din prisma activității ilicite sub aspectul comiterii căreia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului perioada referitoare la anul 2002 nu prezintă nici o relevanță juridică, în condițiile în care, așa cum s-a menționat, organele de urmărire penală au început urmărirea penală si au pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat, după care l-au și trimis în judecată, doar pentru activitatea infracțională desfășurată pe parcursul anului 2003.

În al doilea rând, din materialul probator administrat, instanța de fond a constatat că nu rezultă sub nici o formă, faptul că inculpatul anterior efectuării controlului la SC I. SRL Târgu-Mureș, în data de 10 ianuarie 2003 sau chiar în timpul efectuării acestuia ar fi pretins bunuri de la soții C., pentru a favoriza în vreun mod societatea controlată, ori ar fi existat o înțelegere între persoanele arătate, în acest sens la momentele amintite.

În al treilea rând, instanța de fond a reținut că, potrivit declarațiilor date de martorul C.S.R., în cursul urmăririi penale (fila 134 alin. (3), 134 bis alin. (1) vol.I), acesta a arătat că la începutul anului 2003 a înaintat la D.G.F.P. Mureș o cerere de rambursare TVA, în valoare de aproximativ 800-900 milioane lei, pe numele SC C. SRL Tg. Mureș, unde avea calitatea de asociat. Discutând cu inculpatul această problemă, acuzatul B.A.I. l-a asigurat că el poate să intervină pe lângă inspectorii din cadrul D.C.F. ce urmau să facă controlul la societatea menționată, pentru a-i determina să-l finalizeze într-un mod și cu un rezultat favorabil, iar pentru această intervenție acuzatul a solicitat martorului să-i dea o mașină.

În fața instanței de judecată martorul a declarat că „..i-a alimentat mașinile cu care inculpatul circula la solicitarea acestuia, am predat sumele de bani în lei, iar Z. în euro, i-am dat autoturismul G. și am fost de acord să suport cheltuielile ocazionate de schimbarea unor piese, pentru ca inculpatul să mă ajute în ceea ce privește crearea relației cu C., pentru a scăpa de controlul fiscal de la SC C. SRL, pentru ca inculpatul a să furnizeze informații în legătură cu controalele care urmau să fie efectuate la societățile unde aveam interese, în sensul să-mi spună cine urmează să efectueze aceste controale, când anume și cefei de oameni sunt inspectorii care vin în control și de asemenea să intervină pe lângă Dl. N. și pe lângă alți colegi, ca să nu am probleme din acest punct de vedere.. bunurile le-am dat inculpatului B. ca societățile unde am avut interese sau care erau ale mele să fie protejate de inspectorii din cadrul Finanțelor Publice" (fila 509 verso alin. (4) și (5), vol. II).

De altfel și martorii N.C.V. și C.A. în ceea ce privește motivele pentru care martorul C.S.R. a predat acuzatului bunurile arătate au relatat aceleași aspecte, aspecte pe care le-au cunoscut din spusele acestuia din urmă.

Așadar, din prisma celor anterior semnalate, instanța de fond a opinat că, în cauza de față nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. și ped. de art. art. 6, 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile în care lipsește una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii arătate și anume latura obiectivă, ca și element component al faptei penale analizate, motiv pentru care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.A.l. de sub învinuirea comiterii acestei infracțiuni.

Referindu-se la infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prev. și ped. de art. 6, 7, alin. (1) din Legea 4, nr. 78/2000, cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reprezentând ceea de a doua învinuire formulată la adresa inculpatului, prin actul de sesizare s-a remarcat următoarele:

Analizând dispozițiile art. 7 din Legea nr. 78/2000 s-a constatat faptul că, în conținutul alin. (1) și (2) legiuitorul a stipulat modalitatea de sancționare a săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. și de dare de mită, reglementată de art. 255 C. pen., de către subiecții activi la care se referă acest act normativ special, iar în economia alin. (3) din această lege este descrisă modalitatea de sancționare a faptelor penale, încadrabile în sfera infracțiunilor de primirea de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. și trafic de influență, reglementată de art. 257 C. pen., comise de aceiași subiecți activi.

Din prisma acestor dispoziții, ținând cont de particularitatea specifică a prezentei cauze, raportat și la acuza adusă inculpatului, instanța a considerat că în speța de față încadrarea juridică reală a faptei reținute în sarcina inculpatului reprezintă prevederile art. 6, 7, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu încadrarea juridică menționată în actul de inculpare și anume art. 6, 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a acestei fapte penale, în acest sens.

Din analiza tuturor mijloacelor de probă, a apreciat, că vinovăția inculpatului B.A.I., în ceea ce privește comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. și ped. art. 6, 7, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., este pe deplin dovedită.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că în drept, fapta inculpatului B.A.I., care - în calitate de funcționar public - inspector de specialitate în cadrul D.G.F.P. Mureș, D.C.F. - în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, a pretins și primit, în cursul anului 2003, sume de bani și foloase materiale de la martorul C.S.R., asociat sau administrator la mai multe societăți comerciale, între care SC I. SRL Târgu-Mureș, pentru a interveni, la colegii săi ori șefii ierarhici din cadrul D.G.F.P. Mureș, care au efectuat sau programat alte controale, la societățile arătate și să-i determine ca aceste controale să se finalizeze într-un mod și cu un rezultat favorabil, obiectul material al activității infracționale regăsindu-se în bunurile mai sus amintite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 6, 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, respectiv în scopul obținerii foloaselor necuvenite menționate, în cursul anului 2003, i-a furnizat martorului C.S.R. informații privind verificările ce urmau a fi efectuate de către D.G.F.P. Mureș la societățile comerciale, la care acesta era asociat sau administrator, indicându-i și modalitățile în care se putea sustrage de la constatarea unor fapte penale de către organele de control fiscal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Sucursala Tg. Mureș și inculpatul B.A.I.

În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Sucursala Tg. Mureș, a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței penale și, rejudecând limitativ să se dispună condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, faptă prev.și ped. de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referite la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 42 alin. (1) C. pen., aplicarea față de inculpat a unor pedepse în cuantum mai ridicat pentru infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 6, 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și menținerea celorlalte dispoziții din sentința atacată.

În motivarea orală a apelului, inculpatul B.A.I., a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, încadrarea juridică este greșită, iar soluția de condamnare se datorează aprecierii greșite a probelor administrate în cauză.

Prin Decizia penală nr. 20 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a admis apelul declarat de procuror, s-a desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând:

Inculpatul B.A.I. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 2 ani și 10 luni la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute 5 ani și 6 luni închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Instanța de prim control judiciar a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Astfel, așa cum rezultă din declarațiile martorului C.S.R. date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond (f. 506-511), l-a cunoscut pe inculpat cu ocazia efectuării de către acesta a unui control la SC I. SRL, în luna august 2002, privind o cerere de rambursare a TVA, care s-a finalizat rapid cu o rambursare în sumă de 118.211.439 lei. Cu această ocazie inculpatul i-a spus că are o soră, O.D., care deține o firmă de contabilitate iar soțul acesteia este D.G., fost director al D.G.F.P. Mureș și, că poate să-i dea îndrumări cu privire la obținerea de rambursări de TVA și să-i ofere informații cu privire la controalele fiscale ce urmau să fie efectuate la societățile comerciale controlate de către martor.

După cum declară martorul în fața instanței de fond, după acel control se întâlnea foarte des cu inculpatul, uneori de 2-3 ori pe zi, iar de flecare dată când se întâlneau inculpatul îi solicita să scoată bateria de la telefonul mobil (f. 506 verso d.p. vol. II).

De asemenea, martorul a declarat că la începutul anului 2003, în luna februarie sau martie i-a dat inculpatului un autoturism marca „G. de culoare albă pentru a-l ajuta cu controalele fiscale, în sensul ca aceste controale să iasă bine și că nu corespunde adevărului că tatăl inculpatului ar fi plătit contravaloarea acestei mașini.

De asemenea, martorul a declarat că în repetate rânduri i-a alimentat mașinile cu care circula inculpatul, i-a mai dat suma de 50 milioane lei și 500 euro, un telefon mobil marca N., a suportat contravaloarea pieselor și reparațiilor la autoturismul V.G., toate în scopul de a-l ajuta cu privire la cererile de rambursare de TVA și de a primi informații referitoare la controalele fiscale ce urmează să se efectueze la firmele sale, precum și informații cu privire la ce fel de oameni sunt inspectorii care vin în control.

Martora C.A. a declarat că l-a cunoscut pe inculpat cu prilejul controlului efectuat de acesta la SC I. SRL, unde avea calitatea de asociat unic și administrator, iar după efectuarea controlului inculpatul a rămas în relații foarte bune cu soțul său, martorul C.R., vizitându-i foarte des. De asemenea, a arătat că după un anumit timp, soțul său (martorul C.R.) i-a spus că în urma discuțiilor purtate cu inculpatul, a aflat că acesta poate să-l ajute în mod direct sau poate să intervină pe lângă colegii săi cu privire la rambursările de TVA, însă pentru acest ajutor trebuie să-i cumpere inculpatului o mașină (f. 512 d.f.vol. II).

Tot martora a declarat că inculpatul B. a primit de la soțul ei un telefon mobil marca N., i-a alimentat cu carburanți mașinile cu care circula fără să plătească contravaloarea acestora și i-a dat diferite sume de bani, toate în scopul de a-l ajuta pe martor cu rambursările de TVA.

De asemenea, în sprijinul afirmațiilor făcute de martorul C.R. sunt și declarațiile martorilor L.Z. (f. 559, 560 d.f.vol. II), care a declarat că la solicitarea lui C. i-a dat inculpatului suma de 500 euro, la intrarea în Sovata dinspre Tg. Mureș, vis-a-vis cu stația Peco; L.O. (f. 561-562) care a declarat că a fost de față când martorul L.Z. i-a dat inculpatului B. suma de 500 euro, martorul F.I. (f. 330-333 vol. I d.u.p.) care a declarat că a făcut reparații la mașina inculpatului iar piesele de schimb și manopera au fost achitate cu filă CEC de către una din societățile care aparținea martorului C.R., martorul S.Z. (f. 374-379 vol. I d.u.p.), care a declarat că a fost de față când martorul C.R. i-a dat inculpatului gratis un autoturism V.G.; martorul C.I.G. (f. 326-328 vol. I d.u.p.) care a declarat că în repetate rânduri autoturismul inculpatului a fost aprovizionat cu carburanți, iar plata acestora se făcea de către firmele martorului C.R.

Toți acești martori și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond, oferind totodată și o serie de explicații cu privire la anumite chestiuni puse în discuție de către părți sau instanța de judecată.

Inculpatul B.A.I. nu a recunoscut comiterea faptelor nici în declarația dată în cursul urmării penale și nici în declarațiile date în fața instanței de fond și apel, încercând prin diverse metode să inducă în eroare organele judiciare.

Astfel, inculpatul a declarat că relația pe care o avea cu martorul C.R. putea fi definită ca o simplă „cunoștință", cu toate că, așa cum rezultă din declarațiile martorilor arătați mai sus, aceștia se întâlneau foarte des, uneori de 2-3 ori pe zi, se vizitau acasă, la firmă, petreceau timpul la restaurant, astfel că nu se poate reține că erau doar simple cunoștințe. De asemenea, cu privire la autoturismul marca V.G., inculpatul a declarat că acesta a fost cumpărat de tatăl său, însă fără să poată oferi explicații pertinente în acest sens, evitând răspunsurile directe la confruntările cu martorii, susținând inițial că acest autoturism nu are nicio legătură cu martorul C.R., ca apoi să revină asupra acestor declarații și să recunoască că acest martor i-a vândut mașina tatălui său, cu toate că din probele administrate în cauză rezultă altceva. Dacă în realitate autoturismul a fost cumpărat de către tatăl inculpatului atunci nu se explică de ce acesta a fost restituit de către inculpat martorului C.R.

De asemenea, inculpatul nu a recunoscut nici faptul că autoturismele cu care circula au fost aprovizionate cu carburanți de către firmele lui C.R., fără să achite contravaloarea acestora, că la autoturismul primit s-au efectuat reparații fără să le achite, că a primit un telefon mobil și sume de bani de la martorul C.R., cu toate că martorii audiați au confirmat toate aceste lucruri, iar documentele aflate la dosar infirmă susținerile inculpatului.

Mai mult, inculpatul B.A.I. și tatăl său B.I., au încercat să influențeze mai mulți martori, în sensul de a nu declara situația reală în cazul în care sunt chemați la organele de urmărire penală. A se vedea în acest sens declarația martorilor S.K. (f. 678-679), N.R. (f. 312-315 d.u.p.), N.C.V. (f. 306, 309-310 d.u.p.), F.I. (f. 330-330 d.u.p, 703,733).

Prima instanță a audiat martorii propuși de inculpat, însă aceste declarații nu pot fi reținute, urmând a fi înlăturate, întrucât între ele există contradicții și nu se coroborează cu celelalte probele administrate în cauză (f. 786-791, 844-845, 839, 840 vol. II d.f.).

Din examinarea întregului material probator rezultă că în urma controlului efectuat la data de 12 august 2002, între inculpatul B.A.I. și martorul C.R. a avut loc o înțelegere, în sensul ca inculpatul să-l sprijine cu privire la cererile de rambursare de TVA și cu privire la controalele fiscale ce urmează să se efectueze la firmele sale, iar martorul, în schimbul acestora, să-i dea diferite sume de bani și alte foloase materiale.

După această înțelegere, inculpatul, la data de 10 ianuarie 2003 a mai efectuat un control la firma martorului C.R., SC I. SRL Tg. Mureș, care s-a finalizat cu o rambursare de TVA de 392.712.531 lei (ROL), iar suma de 55.611.956 lei (ROL), a fost raportată în decontul lunii următoare.

De asemenea, inculpatul a fost desemnat în echipa de control și la o altă firmă controlată de martorul C.R., SC C. SRL Tg. Mureș, în primăvara anului 2003, tot cu privire la o cerere de rambursare de TVA, însă datorită faptului că existau suspiciuni, inculpatul s-a retras din comisia de control, plecând în concediu medical, însă l-a asigurat pe martorul C. că o să intervină pe lângă cei doi inspectori care vor controla firma și nu vor fi probleme, dar având în vedere că șeful serviciului I.A. a observat că o a treia societate comercială a martorului C. a solicitat rambursare de TVA, și există posibilitatea efectuării unui control la această societate, inculpatul B.A.I. l-a sfătuit pe martorul C. să renunțe la cererea de rambursare de TVA ceea ce martorul a și făcut.

În drept, fapta inculpatului B.A.I., care în calitate de funcționar public, inspector de specialitate în cadrul D.G.F.P. Mureș – D.C.F., în urma înțelegerii cu martorul C.R. din 12 august 2002, în baza aceleiași rezoluții infracționale a primit sume de bani (50.000.000 ROL și 500 euro) și alte foloase materiale (un autoturism marca V.G., carburanți, un telefon mobil N., piese de schimb și reparații la autoturism) de la martorul C.R., care controla mai multe societăți comerciale, în scopul de a-l favoriza în obținerea de rambursări de TVA cu ocazia controalelor efectuate la aceste firme, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de control judiciar apreciază că în mod corect prima instanță, având în vedere probele administrate în cauză, a reținut în sarcina inculpatului comiterea acestei infracțiuni, deoarece, din actele dosarului rezultă în mod indubitabil că în cursul anului 2003 inculpatul a primit de la martorul C.R., care controla mai multe societăți comerciale, diferite sume de bani și alte foloase materiale, pe care le-am arătat mai sus, pentru a interveni la colegi ori la șefii săi din cadrul D.F.G.P. Mureș, care au efectuat sau programat alte controale la societățile comerciale controlate de martor și să-i determine ca aceste controale să se finalizeze în mod favorabil, astfel că sub acest aspect hotărârea instanței nu comportă nici un fel de discuții.

Totuși, individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru această infracțiune s-a făcut greșit, deoarece inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor, a încercat să inducă în eroare organele judiciare și să influențeze martorii în cauză, astfel că instanța de control, judiciar apreciază că pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată de instanța de fond nu corespunde criteriilor de individualizare reglementate de art. 72 C. pen., astfel că această pedeapsă urmează a fi majorată la 3 ani și 6 luni închisoare.

Cu privire la apelul inculpatului, Curtea apreciază că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

În principal, inculpatul a solicitat desființarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, respectiv a rechizitoriului, deoarece nu se individualizează în mod clar fiecare act material în parte.

Instanța de control judiciar nu poate reține această critică.

Potrivit art. 263 C. proc. pen., rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.

În rechizitoriu se arată de asemenea numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate.

În cazul când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă și datele suplimentare prevăzute în art. 260.

Procurorul întocmește un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulți învinuiți sau inculpați și chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art. 262.

În cauza dedusă judecății, rechizitoriul parchetului cuprinde toate datele prev. de art. 263 C. proc. pen., respectiv datele privitoare la inculpat, la fapta reținută în sarcina sa, la încadrarea juridică și la probele pe care se întemeiază urmărirea, numele și prenumele persoanelor care trebuiesc citate în instanță, astfel că nu se impune restituirea cauzei la procuror.

Nici cel de-al doilea motiv de apel nu este fondat.

Inculpatul a solicitat, în subsidiar, desființarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la prima instanță, pentru că nu a verificat regularitatea actului de sesizare al instanței, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.

Nici acest aspect nu poate fi reținut de către instanța de control judiciar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul tribunalului în septembrie 2004 și abia la 29 iunie 2005 s-a reușit audierea inculpatului, deoarece în cauză s-au invocat o serie de excepții și cereri de neconstituționalitate, de disjungere, de strămutare, de conexare, inculpatului i s-a înmânat o copie a rechizitoriului, actul de sesizare a instanței a fost citit, iar inculpatul a dat o declarație în detaliu cu privire la faptele reținute în sarcina sa (f. 336-341, 344 vol. II d.f.) acesta fiind asistat de avocat ales, astfel că nu se poate reține că i s-a încălcat dreptul la apărare.

Nici cel de-al treilea motiv de apel nu este fondat.

Inculpatul a solicitat achitarea sa pentru toate faptele, în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., însă instanța de control judiciar nu poate reține acest aspect, deoarece așa cum au arătat mai sus, există probe indubitabile care demonstrează faptul că inculpatul a comis cele trei infracțiuni reținute în sarcina lui, astfel că nu se impune achitarea sa.

De asemenea, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea din nou a acestor probe, deoarece pentru infracțiunea de luare de mită, s-au arătat mai sus, probele care au format convingerea instanței cu privire la săvârșirea acestei fapte, iar cu privire la celelalte două infracțiuni instanța de fond a arătat în detaliu în ce constă acestea, astfel că nu este necesar a fi reluate din nou.

Nici cel de-al patrulea motiv de apel nu este fondat.

Inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul micșorării acesteia și aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a acesteia.

Curtea apreciază, pentru considerentele arătate atunci când s-a analizat apelul parchetului, că instanța de fond a făcut o individualizare greșită a pedepselor, însă nu în sensul micșorării acestora, ci dimpotrivă, deoarece inculpatul, în urma soluționării apelului, a fost găsit vinovat de toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, astfel nu se impune reducerea pedepsei aplicate, ci majorarea acesteia.

Împotriva Deciziei penale nr. 20 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș în termen legal a declarat recurs inculpatul B.A.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3, 18 și 14 C. proc. pen.

Astfel, unul dintre judecătorii care au soluționat cauza în apel, era incompatibil întrucât a participat și la soluționarea recursului privind arestarea preventivă a inculpatului, motiv pentru care solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În mod greșit instanțele au dispus condamnarea sa pentru cele trei infracțiuni, critică întemeiată pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., întrucât faptele nu există, astfel că inculpatul solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul mai susține că probele propuse de apărare i-au fost respinse, judecătorul fondului nu a verificat regularitatea actului de sesizare, nu a făcut o analiză a probelor, precum și a celor 3 fapte reținute în rechizitoriu, nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, fiindu-i încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, instanța de apel a amânat pronunțarea la data de 10 februarie 2009, deși completul nu a fost legal constituit în sensul că la pronunțarea acestei hotărâri a participat un singur judecător, motive pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivele scrise de recurs, inculpatul mai solicită restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare al instanței întrucât nu se individualizează în mod clar fiecare act material în parte, cu referire la modalitatea și timpul de comitere.

O ultimă critică este întemeiată pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și vizează reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia și aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Referitor la incidența dispozițiilor art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., Înalta Curte reține că nu suntem în prezența unui caz de incompatibilitate și, în consecință, nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile legale invocate.

Astfel, pentru a fi incidente dispozițiile art. 48 lit. a) C. proc. pen. este necesar ca judecătorul să fi soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale, ceea ce nu este cazul în speță.

Cea de a doua critică întemeiată pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. este, de asemenea, nefondată.

Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială – să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În speță, din probele administrate rezultă că inculpatul B.A.I., în calitate de inspector de specialitate în cadrul D.G.F.P. Mureș – D.C.F., în cursul anului 2003, în baza unei înțelegeri anterioare a primit de la martorul denunțător C.R. sume de bani și alte foloase materiale (un autoturism marca V.G., carburanți, un telefon mobil N., piese de schimb și contravaloarea reparațiilor pentru autoturism), în scopul de a-l favoriza pe martor în obținerea de rambursări TVA cu ocazia controalelor efectuate la firmele acestuia, respectiv pentru a interveni pe lângă colegii sau șefii ierarhici din cadrul D.G.F.P. Mureș pentru a-i determina ca respectivele controale efectuate sau programate de către aceștia să se finalizeze cu un rezultat favorabil.

În cursul aceluiași an, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul i-a furnizat martorului C.R.S. informații privind verificările ce urmau a fi efectuate de către D.G.F.P. Mureș la societățile comerciale la care acesta era asociat sau administrator, arătându-i și modalitățile în care se putea sustrage de la constatarea unor fapte penale de către organele de control fiscal.

Inculpatul a negat constant primirea banilor, dar și a celorlalte foloase materiale, formulându-și diferite apărări pe parcursul procesului penal, care însă sunt infirmate de probele administrate, probe care înlătură prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 C. proc. pen.

Declarațiile martorului denunțător C.R.S., potrivit cărora inculpatul i-a solicitat un autoturism, bani și alte foloase materiale în scopul arătat anterior se coroborează cu declarațiile martorilor S.K., S.E., L.Z., L.O., N.C.V., C.A., N.R., F.I., S.Z., C.I.G., D.D.L., precum și cu înscrisurile privind tranzacția autoturismului V.G., procesele-verbale de confruntare, factura fiscală din 20 octombrie 2003.

De remarcat este faptul că după ce au fost începute cercetările în cauză atât inculpatul, cât și tatăl său B.I. – audiat în calitate de martor, au încercat să-i influențeze pe martorii S.K., N.R., N.C.V., cerându-le să relateze o altă situație de fapt referitoare la modalitatea de achiziționare a autoturismului V.G.

În ceea ce privește declarațiile martorilor B.I. și B.S. – părinții inculpatului, în mod corect acestea au fost înlăturate întrucât, deși susțin varianta inculpatului cu privire la modalitatea de achiziționare a autoturismului, nu se coroborează cu celelalte probe administrate, instanțele apreciind că există și anumite contradicții între acestea și declarațiile martorilor C.G.I. și B.Z.L.

De altfel, declarațiile martorilor B.I. și B.S. pot fi apreciate ca fiind subiective, avându-se în vedere că aceștia sunt părinții inculpatului.

Cu ocazia dezbaterii recursului, inculpatul, prin apărătorul său, a arătat că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de influență, întrucât în cazul acesteia făptuitorul se prevalează de influența sa asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

În speță însă, singurul care avea calitatea de funcționar era numitul I.A., celelalte persoane la care s-a făcut referire, nefăcând parte din instituția statului.

Nici această critică nu este întemeiată.

Din probatoriul administrat rezultă fără dubiu că inculpatul i-a spus martorului C.R.S. că va interveni pe lângă colegii săi ori șefii ierarhici din cadrul D.G.F.P. Mureș, aceștia având calitatea de funcționari cerută de lege pentru existența infracțiunii de trafic de influență.

Este real că inculpatul a făcut referiri și la alte persoane, printre care și rudele acestuia, însă acest aspect este irelevant, infracțiunea de trafic de influență fiind reținută în raport cu persoanele încadrate la D.G.F.P. Mureș.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Instanța de apel a avut în vedere toate aceste criterii, respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, modalitatea de comitere a acestora, valoarea ridicată a bunurilor pretinse de inculpat, conduita acestuia.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, însă a avut o conduită nesinceră, încercând să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin influențarea unor martori.

Față de aceste aspecte, dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, pedeapsa aplicată fiind în măsură să atingă scopul educativ și preventiv al acesteia prevăzut de art. 52 C. pen.

Celelalte critici formulate în motivele scrise de recurs sunt, de asemenea, nefondate.

Inculpatul a solicitat, ca și în apel, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, respectiv a rechizitoriului, întrucât acesta nu menționează în mod clar fiecare act material.

Referitor la această critică, Înalta Curte constată, ca și instanța de apel, că rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 263 C. proc. pen., cuprinde toate datele cerute de acest text de lege, astfel că nu se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de trimitere în judecată.

Totodată este lipsită de suport real susținerea inculpatului în sensul că prima instanță nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei de trafic de influență în dispozițiile art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La termenul din 21 septembrie 2007, instanța, conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a pus în discuție această schimbare de încadrare juridică, inculpatul prin apărător, solicitând termen pentru a-și pregăti apărarea sub acest aspect, termen ce a fost acordat la data de 12 octombrie 2007, când inculpatul a arătat că se opune schimbării încadrării juridice a faptei.

Instanțele au administrat atât probele în acuzare, cât și probele în apărare propuse de inculpat, iar împrejurarea că acestuia nu i-au fost încuviințate toate probele, ci numai pe cele pe care instanța le-a apreciat utile soluționării cauzei, nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, așa cum susține inculpatul.

De asemenea, în cauză au fost analizate probele care au servit ca temei pentru condamnarea inculpatului, precum și cele care au fost înlăturate, soluția de condamnare fiind motivată corespunzător în acord cu cerințele art. 356 C. proc. pen. și art. 383 C. proc. pen.

Totodată, instanța de apel a fost compusă potrivit legii, nefiind incidente dispozițiile art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., decizia recurată fiind pronunțată de un complet format din doi judecători, care au participat la soluționarea apelurilor declarate în cauză.

Încheierea de amânare din data de 28 ianuarie 2009 a fost într-adevăr pronunțată de un singur judecător, dar prin aceasta nu s-a adus nici o vătămare intereselor legale ale inculpatului, acesta solicitând, la rândul său, amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, astfel că în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să îl respingă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 20/ A din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2010.